AFFAIRE AL-SAADOON ET MUFDHI CONTRE LE ROYAUME-UNI

Rezoluția CM/ResDH(2012) 68 [1] Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Al Saadoon și Mufdhi împotriva Regatului Unit Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea de mai jos, care a fost transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit definitiv Numele cauzei (referitor la cerere) Hotărârea Definitivului Al-Saadoon & Mufdhi (61498/08) 2/03/2010 4/10/2010 Reamintind că constatările de încălcare făcute de Curte impun, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate în hotărâri, adoptarea de către statul membru pârât, dacă este necesar, a unor măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor și să șteargă, pe cât posibil, consecințele acestora pentru solicitant, precum și măsuri generale care să permită prevenirea unor încălcări similare; După ce a invitat autoritățile din statul pârât să furnizeze un plan de acțiune privind măsurile propuse pentru executarea hotărârii; reamintind că au fost adoptate rapid măsuri individuale urgente În special, Comitetul este felicitat pentru faptul că autoritățile Regatului Unit au căutat în fața prim-ministrului irakian, a președintelui irakian și a președintelui Tribunalului Special irakian de asigurări că pedeapsa cu moartea nu va fi aplicată. Reamintind, de asemenea, că Comitetul a putut observa cu satisfacție că, în urma indicațiilor Regatului Unit conform cărora ar avea nevoie de asigurări credibile înainte de a putea examina orice cerere din partea instanței speciale irakiene, reclamanții au fost achitați din cauza lipsei de probe și achitarea lor a fost confirmată în apel. ; au fost eliberați la 4 iulie 2011 și, respectiv, la 9 august 2011 și autoritățile Regatului Unit au confirmat că, în opinia lor, reclamanții nu mai riscă pedeapsa cu moartea; după ce au examinat, în conformitate cu normele Comitetului privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție, bilanțul de acțiune furnizat de guvernul care detaliază măsurile adoptate (a se vedea anexa) După ce a luat act de faptul că statul pârât a plătit părții reclamante satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea DECURSARE că a îndeplinit funcțiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE de la: reexaminare. Anexă la Rezoluția CM/ResDH(2012)68 Informații privind măsurile luate pentru a se conforma hotărârii în cauza Al Saadoon și Mufdhi împotriva Regatului Unit Executarea hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului Biland'acțiune Al-Saadoon și Mufdhi împotriva Regatului Unit (solicitarea nr. 61498/08) Informații furnizate de Guvernul Regatului Unit la 11 octombrie 2011 Conținutul factual și judiciar Al-Saadoon și Mufdhi au fost arestați de forțele armate britanice în 2003 în Irak și, inițial, au fost internați din motive de securitate. Aceștia au rămas într-un centru de detenție controlat de forțele britanice până la 31 decembrie 2008, când autoritatea autorităților britanice de a deține persoane în Irak a încetat și la care au fost transferați autorităților irakiene. Transferul a avut loc în afara măsurii provizorii indicate de Curtea Europeană la 30 decembrie 2008, în temeiul articolului 39 din Regulamentul său de procedură, conform căruia acestea nu ar trebui transferate pe motiv că un astfel de transfer le-ar expune riscului de a suferi pedeapsa cu moartea. Măsura provizorie luată în temeiul articolului 39 a avut loc după ce Curtea de Apel a respins, la 30 decembrie, acțiunea reclamanților împotriva transferului acestora și pe care o refuză să le autorizeze să sesizeze Camera Lorzilor ca să pronunțe măsuri provizorii (în așteptarea unei acțiuni în fața Camerei Lorzilor, care intenționează același scop sau a unei cereri de măsuri provizorii în fața Curții Europene). Curtea a constatat că nu au reușit să sesizeze Camera Lorzilor înainte de transfer, pentru că au fost informați că a fost închisă în perioada Crăciunului și a Anului Nou. Cererea ulterioară a reclamanților de a depune o acțiune în fața Camerei Lorzilor după transferul acestora de a le permite să conteste transferul lor a posteriori (depusă la 6 februarie 2009) a fost respinsă la 16 februarie 2009 de către Camera Lorzilor, aceasta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 2 martie 2010, Curtea Europeană a concluzionat în hotărârea sa că transferul îi expunea pe cei doi solicitanți la riscul de a fi condamnați la moarte în cazul în care aceștia ar fi condamnați pentru șefii care conduc la pedeapsa capitală și a constatat încălcări ale articolelor 3, 14 și 34. În conformitate cu art. 46 din Convenție, Comisia a considerat că ...pentru a-și îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul articolului 3 din Convenție, Guvernul trebuie să încerce să pună capăt cât mai repede suferinței reclamanților, luând toate măsurile posibile pentru a obține de la autoritățile irakiene asigurarea că nu vor fi supuse pedepsei cu moartea (§ 171). Măsuri cu caracter individual Satisfacție echitabilă: S-a plătit satisfacția echitabilă; s-au transmis documentele justificative ale plății. Alte măsuri cu caracter individual: Al-Saadoon și Mufdhi au fost puse în libertate de către autoritățile irakiene la 4 iulie 2011 și, respectiv, la 9 august 2011. Această măsură rezultă din confirmarea de către Curtea de Casație a deciziei pronunțate de Tribunalul Special irakian ( În consecință, acesta concluzionează că există mai multe riscuri reale pentru persoanele care au dreptul la pedeapsa cu moartea. Înainte de a fi eliberați, Regatul Unit și-a păstrat întotdeauna în minte obligațiile care îi revin în temeiul punctului 171 din hotărârea Curții și a luat toate măsurile posibile pentru a obține asigurare din partea autorităților irakiene pe care le-ar fi putut primi cei implicați în pedeapsa cu moartea. Astfel, autoritățile Regatului Uni au scris Președintelui irakian, prim-ministrului irakian și președintelui TSI. Măsuri cu caracter general Acest caz neobișnuit a fost declanșat de faptul că, la 31 decembrie 2008, forțele armate ale Regatului au încetat să mai fie abilitate în dreptul internațional de a deține persoane în Irak, ceea ce a dus la transferul reclamanților către autoritățile irakiene. Atunci când negociază acorduri privind transferul, în scopul urmăririi penale, al persoanelor pe care le dețin în cadrul operațiunilor militare, autoritățile Regatului Unit se angajează întotdeauna să obțină țări care încă mai pedepsesc cu moartea asigurarea că pedeapsa cu moartea nu va fi aplicată. În mod similar, în speță, Regatul Unit a refuzat să examineze cererile de mediere judiciară ale Tribunalului special irakian în lipsa unor asigurări categorice cu privire la pedeapsa cu moartea. Prin urmare, guvernul dorește să menționeze că a făcut întotdeauna eforturi considerabile pentru a se conforma măsurilor provizorii stabilite de Curte în temeiul art. 39 din Regulamentul său de procedură, inclusiv în situațiile în care aceste măsuri au fost comunicate Curții în termen foarte scurt. Acesta acordă o mare importanță istoriei sale îndelungate de cooperare cu Curtea în ceea ce privește măsurile care intră sub incidența art. 39 și dispune de un sistem administrativ solid pentru a se asigura că măsurile provizorii sunt comunicate autorităților competente în mod rapid și exact. Guvernul ia foarte în serios indicațiile Curții în acest sens și va continua să o facă. Măsura provizorie menționată în speță îl punea într-o situație fără precedent și recunoaște că, în speță, nu a putut să adopte măsurile necesare. În ceea ce privește încălcarea articolului 13, Curtea Supremă a Regatului Unit a intrat în funcție după declanșarea acțiunilor juridice în această cauză. Regulamentul Curții Supreme (Statutory Instrument 2009 No. 1603 (L. 17.) autorizează ca cererile urgente să poată fi efectuate în persoană; procedura poate fi accelerată; fie instanța inferioară (care a respins cererea), fie grefierul Curții Supreme poate suspenda executarea unei ordonanțe atâta timp cât cauza nu a fost pronunțată. În cazul în care grefa este închisă, modulul poate fi contactat prin telefon în caz de urgență (Instrucțiuni practice nr. 2 ale Curții Supreme, deja comunicate anterior). Publicație și difuzare L a fost publicat și se află în domeniul public. Astfel, este disponibil în următoarele reviste: (2009) 49 European Rights Reports, SE11; (2010) 51 European Rights Reports, 9; The Times, 10 martie 2010; LexisNexis, care a publicat articolul din The Times. Mențiuni de la: European Human Rights Law Reports, 2010, (4), 424-428; Public Law, 2010, July, 621-622; Human Rights Law Review, 2010, 10(4), 689-714, Journal of International Law, 2009, 1(3), 459-518; International Comparative Law Quarterly, 2009, 58(3), 689-702; Jurnalul International Criminal Justice, 2009, 7(5), 1133-1147.Concluzia Guvernul consideră că au fost luate toate măsurile necesare și că supravegherea cauzei ar trebui încheiată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 8 martie 2012 cu ocazia celei de-a 1136-a reuniuni a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2012)68

[1]

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

Al Saadoon et Mufdhi contre le Royaume-Uni

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt ci-dessous, qui a été transmis par la Cour au Comité une fois qu’il est devenu définitif

;

Nom de l’affaire (réf. requête)

Arrêt du

Définitif le

Al-Saadoon & Mufdhi (61498/08)

2/03/2010

4/10/2010

Rappelant que les constats de violation faits par la Cour exigent, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée dans les arrêts, l’adoption par l’Etat défendeur, si nécessaire, de mesures individuelles mettant fin aux violations et effaçant autant que possible les conséquences de celles-ci pour le requérant, et de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité les autorités de l’Etat défendeur à fournir un plan d’action concernant les mesures proposées pour exécuter l’arrêt ;

Rappelant que des mesures individuelles urgentes ont été adoptées rapidement

; le Comité s’est, en particulier, félicité du fait que les autorités du Royaume Uni ont recherché auprès du Premier ministre irakien, du Président irakien et du Président du Tribunal spécial irakien des assurances que la peine de mort ne serait pas appliquée

;

Rappelant par ailleurs que le Comité a pu noter avec satisfaction que, suite aux indications du Royaume-Uni selon lesquelles ils auraient besoin d’assurances crédibles avant de pouvoir examiner toute demande d’entraide judiciaire du tribunal spécial Irakien, les requérants ont été acquittés en raison d’un manque de preuves et leur acquittement a été confirmé en appel

; ils ont été libérés respectivement le 4

juillet et le 9

août 2011 et les autorités du Royaume-Uni ont confirmé que, selon elles, les requérants ne risquent plus la peine de mort ;

Ayant examiné, conformément aux Règles du Comité pour l’application de l’article 46, paragraphe

2, de la Convention, le bilan d’action fourni par le gouvernement qui détaille les mesures adoptées (voir en annexe)

;

Ayant noté que

l’Etat défendeur a versé à la partie requérante la satisfaction équitable prévue dans l’arrêt

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

Annexe à la Résolution CM/ResDH(2012)68

Informations sur les mesures prises afin de se conformer à l’arrêt dans l’affaire

Al Saadoon et Mufdhi contre le Royaume-Uni

Exécution des arrêts de la Cour européenne des droits de l’homme

Bilan d’action

Al-Saadoon et Mufdhi contre le Royaume-Uni (requête n

o

61498/08)

Informations fournies par le Gouvernement du Royaume-Uni le 11 octobre 2011

Contenu factuel et judiciaire

1.

Al-Saadoon et Mufdhi ont été arrêtés par les forces armées britanniques en 2003 en Irak et, à l’origine, internés pour raisons de sécurité. Ils ont été soupçonnés par la suite d’avoir participé au meurtre de deux militaires du Royaume-Uni. Les autorités irakiennes ont émis un mandat d’arrêt à leur encontre en 2006. Ils sont restés dans un centre de détention contrôlé par les forces britanniques jusqu’au 31 décembre 2008, date à laquelle le pouvoir des autorités britanniques de détenir des personnes en Irak a pris fin, et à laquelle ils ont été transférés aux autorités irakiennes. Le transfert a eu lieu nonobstant la mesure provisoire indiquée par la Cour européenne le 30 décembre 2008, en vertu de l’article 39 de son règlement, selon laquelle ils ne devaient pas être transférés au motif qu’un tel transfert les exposerait au risque d’encourir la peine de mort. La mesure provisoire prise au titre de l’article 39 était intervenue après que la Cour d’appel eût rejeté, le 30 décembre, le recours des requérants contre leur transfert et qu’elle eût refusé de les autoriser à saisir la Chambre des Lords comme de prononcer des mesures provisoires, (dans l’attente soit d’un recours devant la Chambre des Lords, tendant au même but soit d’une demande de mesures provisoires devant la Cour européenne). La Cour a constaté que les requérants n’ont pas pu saisir la Chambre des Lords avant leur transfert, parce qu’ils avaient été informés qu’elle était fermée pendant la période de Noël et du Nouvel An. La demande ultérieure des requérants de déposer un recours devant la Chambre des Lords après leur transfert tendant à les autoriser à contester leur transfert a posteriori (déposée le 6 février 2009) a été rejetée le 16 février 2009 par la Chambre des Lords, celle-ci estimant que l’affaire ne soulevait pas de points de droit d’une importance publique générale de nature à faire l’objet d’un recours.

2.

Le 2 mars 2010, la Cour européenne a conclu dans son arrêt que le transfert exposait les deux requérants au risque d’encourir la peine de mort au cas où ils seraient condamnés pour des chefs entraînant la peine capitale. Elle a constaté des violations des articles 3, 14 et 34. En vertu de l’article 46 de la Convention, elle a estimé que “...pour respecter les obligations qui lui incombent en vertu de l’article 3 de la Convention, le Gouvernement doit s’efforcer de mettre fin au plus vite à la souffrance des requérants, en prenant toutes les mesures possibles pour obtenir des autorités irakiennes l’assurance qu’ils ne seront pas soumis à la peine de mort” (§ 171).

Mesures de caractère individuel

Satisfaction équitable :

3.

La satisfaction équitable a été payée ; les justificatifs du paiement ont été transmis.

Autres mesures de caractère individuel :

4.

Al-Saadoon et Mufdhi ont été mis en liberté par les autorités irakiennes, respectivement le 4 juillet et le 9 août 2011. Cette mesure résulte de la confirmation par la Cour de cassation de la décision prononcée par le Tribunal spécial irakien (« TSI ») d’acquitter les requérants en raison d’un manque de preuves permettant d’étayer les chefs d’accusation qui pesaient contre eux. Le Royaume-Uni n’a pas connaissance de ce que l’un ou l’autre des requérants serait encore sous le coup d’autres chefs d’accusation. Il en conclut, en conséquence, qu’il n’y a plus de risque réel pour les requérants d’encourir la peine de mort. Avant leur remise en liberté, le Royaume Uni a toujours gardé à l’esprit les obligations qui lui incombaient au titre du paragraphe 171 de l’arrêt de la Cour et il a pris toutes les mesures possibles pour obtenir l’assurance des autorités irakiennes que les requérants n’encourraient pas la peine de mort. Ainsi, les autorités du Royaume

‑

Uni ont écrit au Président irakien, au Premier ministre irakien et au Président du « TSI ».

Mesures de caractère général

5.

Cette affaire inhabituelle a été déclenchée par le fait que le 31 décembre 2008, les forces armées du Royaume ont cessé d’être habilitées en droit international à détenir des personnes en Irak, en conséquence de quoi elles ont transféré les requérants aux autorités irakiennes. Lorsqu’elles négocient des accords concernant le transfert, à des fins de poursuites, de personnes qu’elles détiennent dans le cadre d’opérations militaires, les autorités du Royaume-Uni s’attachent toujours à obtenir des pays qui recourent encore à la peine de mort des assurances que la peine de mort ne sera pas appliquée. De même, en l’espèce, le Royaume-Uni a refusé d’examiner les demandes d’entraide judiciaire du Tribunal spécial irakien en l’absence d’assurances catégoriques concernant la peine de mort.

6.

Le Gouvernement tient donc à noter qu’il a toujours fait des efforts considérables pour se conformer aux mesures provisoires indiquées par la Cour en vertu de l’article 39 de son Règlement, y compris dans les situations où ces mesures lui étaient communiquées à très brève échéance. Il attache une grande importance à sa longue histoire de coopération avec la Cour pour ce qui est des mesures relevant de l’article 39 et il dispose d’un système administratif solide pour faire en sorte que les mesures provisoires soient communiquées rapidement et précisément aux autorités compétentes. Le gouvernement prend très au sérieux les indications de la Cour en ce sens et il continuera de le faire. La mesure provisoire indiquée en l’espèce le plaçait dans une situation sans précédent et il reconnaît qu’en l’espèce il n’a exceptionnellement pas pu adopter les mesures nécessaires.

7.

En ce qui concerne la violation de l’article 13, la Cour suprême du Royaume-Uni est entrée en fonction postérieurement au déclenchement des actions juridiques dans cette affaire. Le règlement de la Cour suprême (Statutory Instrument 2009 No. 1603 (L. 17)) autorise que des requêtes urgentes puissent être exercées en personne ; la procédure peut être accélérée ; soit la juridiction inférieure (qui a rejeté la requête), soit le Greffier de la Cour suprême peuvent suspendre l’exécution d’une ordonnance tant que l’affaire n’a pas été tranchée. Lorsque le greffe est fermé, le Greffier peut en cas d’urgence être contacté par téléphone (Instruction pratique n

o

2 de la Cour suprême, déjà communiquée auparavant).

8.

Publication et diffusion

L’arrêt a été publié et se trouve dans le domaine public. Ainsi, il est disponible dans les périodiques suivants :

-

(2009) 49 European Human Rights Reports, SE11;

-

(2010) 51 European Human Rights Reports, 9;

-

The Times, 10 mars 2010;

-

LexisNexis – qui a publié l’article du Times.

Mentions de l’affaire :

-

European Human Rights Law Reports, 2010, (4), 424-428;

-

Public Law, 2010, July, 621-622;

-

Human Rights Law Review, 2010, 10(4), 689-714;

-

Journal of International Law, 2009, 1(3), 459-518;

-

International Comparative Law Quarterly, 2009, 58(3), 689-702;

-

Journal of International Criminal Justice, 2009, 7(5), 1133-1147.

Conclusion

9.

Le Gouvernement considère que toutes les mesures nécessaires ont été prises et que la surveillance de l’affaire devrait être close.

[1]

Adoptée par le Comité des Ministres le 8 mars 2012 lors de la 1136e réunion des Délégués des Ministres.