LIPTAY v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 12144/09 Katalin LIPTAY împotriva Ungariei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așeză la 22 mai 2012 în calitate de comitet compus din: Dragoljub Popović, președinte, András Sajó, Paulo Pinto de Albuquerque, judecători și Françoise Elens-Pasos, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 27 februarie 2009, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăște după cum urmează: PROCEDURA Reclamantul, dna Katalin Liptay, este un național maghiar, născut în 1952 și locuiește în Budapesta. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dna I. Rónay, avocat practicant în Budapesta. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Administrației Publice și Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile la care a fost parte. Prin scrisoarea din 7 octombrie 2011, Guvernul a informat Curtea că s-a oferit să plătească reclamantului 2.400 (2 mii patru sute) euro (EUR) în vederea asigurării unei soluții prietenoase în acest caz. Ei au considerat că plata sumei oferite ar constitui rezoluția finală a cazului. Prin scrisoarea din 8 noiembrie 2011, Guvernul a prezentat o nouă declarație. Ei au recunoscut o încălcare a drepturilor reclamantului garantate în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, având în vedere durata necorespunzătoare a procedurii interne în care a fost implicat reclamantul. De asemenea, ei s-au angajat să plătească reclamantului 2,400 EUR (2 mii patru sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, care ar fi convertite în forinturi maghiare la rata aplicabilă la data plății, și vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Prin scrisoarea din 29 noiembrie 2011, reclamantul a informat Curtea că a fost de acord cu termenii declarațiilor guvernamentale și a invitat Curtea să examineze cererea guvernului și să scoată cazul din lista cazurilor sale. DREPTUL Tribunalului consideră că acordul expres al reclamantului cu termenii declarațiilor făcute de guvern poate fi considerat ca o soluție prietenoasă implicită între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcut că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate de a elimina aplicarea din lista de cazuri în temeiul articolului 39 din Convenție. Françoise Elens-Pasos Dragoljub Popović Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 12144/09

Katalin LIPTAY

against Hungary

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 22

May 2012 as a Committee composed of:

Dragoljub Popović,

President,

András Sajó,

Paulo Pinto de Albuquerque,

judges,

and Françoise Elens-Passos,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 27 February 2009,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,

Having deliberated, decides as follows:

PROCEDURE

The applicant, Ms Katalin Liptay, is a Hungarian national, who was born in 1952 and lives in Budapest. She was represented before the Court by Ms

I. Rónay, a lawyer practising in Budapest. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by Mr L. Höltzl, Agent, Ministry of Public Administration and Justice.

The applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of civil proceedings to which she was a party.

By letter dated 7 October 2011 the Government informed the Court that they offered to pay the applicant 2,400 (two thousand four hundred) euros (EUR) with a view to securing a friendly settlement in the case. They considered that the payment of the offered sum would constitute the final resolution of the case.

By letter dated 8 November 2011 the Government submitted a further declaration. They acknowledged a violation of the applicant’s rights guaranteed under Article 6 § 1 of the Convention on account of the unreasonable length of the domestic proceedings in which the applicant was involved. They also undertook to pay the applicant EUR 2,400 (two thousand four hundred euros) to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, which would be converted into Hungarian forints at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any taxes that may be applicable. This amount will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. They further invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

By letter of 29 November 2011, the applicant informed the Court that she had agreed to the terms of the Government’s declarations and invited the Court to proceed with the examination of the Government’s request and to strike the case out of its list of cases.

THE LAW

The Court considers that the applicant’s express agreement to the terms of the declarations made by the Government can be considered as an implied friendly settlement between the parties.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases pursuant to Article 39 of the Convention.

Françoise Elens-Passos

Dragoljub Popović

Deputy Registrar

President