Kovacova împotriva Slovaciei

Decizia nr. 2489/10 Mária KOVÁČOVÁ împotriva Slovaciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 3 iulie 2012 în calitate de comitet compus din: Ineta Ziemele, președinte, Ján Šikuta, Nona Tsotsoria, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 10 decembrie 2009, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: PROCEDURA Dna Mária Kováčová este un național slovac, născut în 1952 și trăiește în Košice. Guvernul Republicii Slovace („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna M. Pirošíková. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurii civile.

La 21 și 26 iunie 2011, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele care dau naștere acestei cereri împotriva unei întreprinderi de guvernare care să-i plătească 7,100 euro. Această sumă va fi eliberată de orice impozită care ar putea fi aplicabilă. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este mulțumit că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu constată niciun motiv pentru a justifica examinarea continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Marialena Tsirli Ineta Ziemele Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 2489/10 Mária KOVÁČOVÁ against Slovakia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 3 July 2012 as a Committee composed of: Ineta Ziemele, President, Ján Šikuta, Nona Tsotsoria, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 10 December 2009, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows: PROCEDURE The applicant, Ms Mária Kováčová, is a Slovak national, who was born in 1952 and lives in Košice. The Government of the Slovak Republic (“the Government”) were represented by their Agent, Mrs M. Pirošíková. The applicant complained under Article 6 §1 of the Convention about the length of civil proceeding.

On 21 and 26 June 2011 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against Slovakia in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay her 7,100 euros. This sum will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention). In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Marialena Tsirli Ineta Ziemele Deputy Registrar President