AFFAIRE STOJKOVIC CONTRE LA FRANCE ET LA BELGIQUE

Rezoluția CM/ResDH(2013)25 [1] Stojkovic/Franța și Belgia Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recherche n 2533/08, Hotărârea din 27 octombrie 2011, definitivă la 27 ianuarie 2012) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că el supraveghează executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "menționate mai jos " Convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă, care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcarea constatată (a se vedea documentul DH-DD(2013)179F prin care se reamintește obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (3) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligațiilor menționate anterior După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013)179F SlF, asigurându-se că au fost adoptate toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1); DECLAMENTUL CHILLEI și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în această cauză și DECIDE d .STOJKOVIC/Franța (n 2533/08) Hotărârea din 27 octombrie 2011 devenit definitiv la 27 ianuarie 2012 Bilan d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acest caz se referă la încălcarea dreptului de a beneficia de un consiliu ales de acesta (art. 6 alineatul (3) din Convenție) și a dreptului la un proces echitabil (art. 6 alineatul (1) din Convenție). Reclamantul suspectat de a fi implicat într-un Québec și având loc pe teritoriul francez și deținut în Belgia a fost audiat, în cadrul unei comisii de recurs emis de instanța judecătorească franceză, în calitate de martor asistat de ofițeri de poliție judiciară belgieni, de instanța judecătorească și de doi ofițeri de poliție francezi. La audiție a fost efectuată în conformitate cu regimul procedural aplicabil în Belgia, care nu prevedea acordarea de asistență unui avocat, în timp ce regimul de martor asistat în Franța prevede că: (i) are dreptul de a fi asistat de un avocat. În cadrul acestei audieri, reclamantul a făcut declarații, care și-au întemeiat trimiterea la Curtea de Justiie din Franța, deși nu a fost informat în mod expres cu privire la dreptul său de a păstra tăcerea și nu a beneficiat de serviciile unui avocat. Curtea a considerat că, în cazul în care condiiile legale în care a fost efectuată audierea în litigiu nu erau imputabile autorităilor franceze, el impunea instanelor penale franceze să se asigure că actele realizate în Belgia nu au fost realizate cu încălcarea drepturilor de apărare și să vegheze la echitatea procedurii a cărei răspundere o avea. Curtea a concluzionat că art. 6 alineatul (3) coroborat cu art. 6 alineatul (1) din Convenție a fost încălcat. Măsuri individuale Plata satisfacției echitabile Curtea a acordat reclamantului o satisfacție echitabilă de 5 La 23 octombrie 2012, au fost plătite dobânzi moratorii în aceeași zi, iar alte măsuri posibile Curtea a indicat că nu există nicio legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins, a cărui realitate nu a fost stabilită, prin urmare, a respins cererea reclamantului în acest sens și a alocat o sumă de 5 000 EUR pentru prejudiciul moral. În plus, reclamantul a avut posibilitatea de a solicita reexaminarea deciziei penale în cauză în conformitate cu articolele 626-1 și următoarele din Codul de procedură penală. În aceste condiții, guvernul consideră că prezenta hotărâre nu necesită nicio altă măsură individuală de executare. Măsuri cu caracter general privind difuzarea Tribunalul a fost difuzat Ministerului Justiției. Acesta este disponibil, de asemenea, prin intermediul site-ului de internet de acces la dreptul public general mai mult decât dreptul public și comentat pe acest site în temeiul hotărârilor împotriva Franței pronunțate de Curte în 2011 A fost, de asemenea, publicat și comentat în reviste juridice (în special: Revista trimestrială de drept european 2012 p. 369). ; Revista de Știință Criminală 2012 p. 241 ; AJ Penal 2012 p. 93 ; Dr. pén. 2012, cron. , 3 ; Proceduri 2011, Comm. , 368 ; JCP G 2011, 1292). Cu privire la alte măsuri generale Curtea a remarcat că, ulterior faptelor din speță, dreptul internațional care reglementează comisiile de recurs internaționale a fost modificat (§ 27 din hotărârea pronunțată) și că, în prezent, este prevăzut de art. 4 1 din Convenția europeană a drepturilor de autor în materie penală între membrii Uniunii Europene că: mai mult de un stat membru solicitat respectă formalitățile și procedurile menționate în mod expres de către statul membru reclamant (...) . Guvernul consideră că această hotărâre nu necesită alte măsuri generale. Prin urmare, guvernul consideră că hotărârea a fost executată. [1] Adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 martie 2013 la cea de-a 1164-a reuniune a delegaților miniștrilor.

Résolution CM/ResDH(2013)25

[1]

Stojkovic contre France et Belgique

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

25303/08, arrêt du 27 octobre 2011, définitif le 27 janvier 2012)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit qu’il surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif, qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et la violation constatée (voir document

DH-DD(2013)179F

)

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer aux obligations susmentionnées

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le Gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt, y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2013)179F

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées

;

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

STOJKOVIC contre France (n

o

25303/08)

Arrêt du 27 octobre 2011 devenu définitif le 27 janvier 2012

Bilan d’action du gouvernement français

Cette affaire concerne une atteinte au droit à bénéficier du conseil de son choix (article 6§3 de la Convention) et au droit à un procès équitable (article 6§1 de la Convention).

Le requérant soupçonné d’être impliqué dans un délit s’étant déroulé sur le territoire français et détenu en Belgique a été auditionné, dans le cadre d’une commission rogatoire délivrée par le juge d’instruction français, en qualité de témoin assisté par des officiers de police judiciaire belges, du juge d’instruction et de deux officiers de police français. L’audition a été conduite suivant le régime procédural applicable en Belgique, qui ne prévoyait pas l’assistance d’un avocat, alors que le régime de témoin assisté en France prévoit que l’intéressé a le droit d’être assisté d’un avocat. Lors de cette audition, le requérant a fait des déclarations, qui ont fondé son renvoi devant la Cour d’assises française, alors qu’il n’avait pas été informé expressément de son droit à garder le silence et qu’il n’avait pas bénéficié de l’assistance d’un avocat.

La Cour a estimé que si les conditions légales dans lesquelles l’audition litigieuse avait été réalisée n’étaient pas imputables aux autorités françaises, il incombait aux juridictions pénales françaises de s’assurer que les actes réalisés en Belgique n’avaient pas été accomplis en violation des droits de la défense et de veiller à l’équité de la procédure dont elle avait la charge.

Elle en a conclu que l’article 6 §3 combiné avec l’article 6§1 de la Convention avait été violé.

Mesures de caractère individuel

Le paiement de la satisfaction équitable

La Cour a alloué au requérant une satisfaction équitable de 5

000 euros titre du dommage moral et de 5 000 euros au titre des frais et dépens. Ces sommes ont été versées au requérant le 23 octobre 2012. Des intérêts moratoires ont été payés le même jour.

2.

Les autres mesures éventuelles

La Cour a indiqué qu’elle n’apercevait pas de lien de causalité entre la violation constatée et le dommage matériel allégué, dont la réalité n’était d’ailleurs pas établie. Elle a en conséquence rejeté la demande du requérant à ce titre. Elle a par ailleurs alloué une somme de 5 000 € au titre du préjudice moral.

Par ailleurs, le requérant a eu la possibilité de solliciter le réexamen de la décision pénale en cause en application des articles 626-1 et suivants du code de procédure pénale.

Dans ces conditions, le gouvernement estime que le présent arrêt ne nécessite pas d’autre mesure individuelle d’exécution.

Mesures de caractère général

1.

Sur la diffusion

L’arrêt a été diffusé au ministère de la Justice. Il est également disponible par l’intermédiaire du site d’accès au droit grand public «

Légifrance

» et commenté sur ce site au titre des arrêts contre la France rendus par la Cour en 2011

.

Il a été aussi publié et commenté dans des revues juridiques (notamment

: Revue trimestrielle de droit européen 2012 p. 369

; Revue de science criminelle 2012 p. 241

; AJ Pénal 2012 p. 93

; Dr. pén. 2012, chron. , 3

; Procédures 2011, comm. , 368

; JCP G 2011, 1292).

2.

Sur les autres mesures générales

La Cour a noté que postérieurement aux faits de l’espèce le droit international régissant les commissions rogatoires internationales a été modifié (§ 27 de l’arrêt) et qu’il est désormais prescrit par l’article 4 1

o

de la Convention européenne d’entraide judiciaire en matière pénale entre les membres de l’Union européenne que

: «

l’Etat membre requis respecte les formalités et les procédures expressément indiquées par l’Etat membre requérant

(...)».

Le Gouvernement estime que cet arrêt ne nécessite pas d’autres mesures générales.

Par conséquent, le gouvernement considère que l’arrêt a été exécuté.

[1]

Adoptée par le Comité des

Ministres le 7 mars 2013 lors de la 1164e réunion des Délégués des Ministres.