AFFAIRE GAVRIL GEORGIEV CONTRE LA BULGARIE

Cea de-a 1176-a ședință precum 10 iulie 2013 Anexa 6 (Punctul H46-1) Rezoluția CM/ResDH(2013)137 Gavri Georgiev împotriva Bulgariei Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului (Recuperarea nr. 31211/03, Hotărârea din 30 septembrie 2009 (adoptată de Comitetul de Miniștri la 10 iulie 2013 în cadrul celei de-a 1176-a ședințe a Delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede ca Comitetul să supravegheze executarea hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumite în continuare "convenția" și "Curtea"), Având în vedere hotărârea definitivă care a fost transmisă de Curte Comitetului în cauza de mai sus și încălcările constatate reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) (1) din Convenție, să se conformeze hotărârilor definitive în litigiile la care este parte și că această obligație implică, pe lângă plata satisfacției echitabile acordate de Curte, adoptarea de către autoritățile din statul membru în cauză, dacă este necesar de măsuri individuale pentru a pune capăt încălcărilor constatate și pentru a elimina consecințele acestora, în măsura posibilului de către Restitutio in integrum de măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare ; Am invitat guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate în vederea executării hotărârii judecătorești, inclusiv informațiile furnizate în ceea ce privește plata satisfacției echitabile acordate de Curte (a se vedea documentul DH-DD(2013) 716 S Punându-se seama că au fost adoptate toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1), DECLAMENTUL pe care și l-a îndeplinit în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în această cauză și DECIDE în Această cauză se referă la detenția ilegală a reclamantului, suspectată de comiterea unei infracțiuni, timp de patru zile în martie 2003, sub ordonanța comandantului regimentului care nu era competent să dispună de o astfel de deținere în dreptul intern (violarea art. 5§1). Aceasta se referă, de asemenea, la lipsa de recurs la dispoziția reclamantului pentru a contesta legalitatea ordonanței de plasare în detenție (încălcare a dreptului de proprietate). Autoritățile au plătit reclamantului sumele indicate de Curte pentru daune morale și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Reclamantul nu mai este deținut în temeiul unei sancțiuni disciplinare pronunțate de comandantul regimentului. Nu pare necesară nicio altă măsură individuală. Măsuri generale art. 5 alineatul (1) Sursa încălcării Curtea a constatat că, în conformitate cu dreptul intern aplicabil la momentul faptelor, organele competente să dispună de detenția unui soldat acuzat de comiterea unei infracțiuni erau poliția militară, investigatorul, procurorul și instanța de primă instanță. Deținerea reclamantului în 2003 nu a fost impusă de organele menționate anterior. Aceaceasta a fost decisă de comandantul regimentului său care a emis o sancțiune disciplinară de punere în judecată pentru a-l aduce în fața autorității judiciare competente. În consecință, detenția reclamantului era ilegală în temeiul dreptului intern. Măsurile luate de autorități Autoritățile consideră că este vorba despre o încălcare izolată a dreptului intern, cauzată de necunoașterea dreptului intern de către comandantul regimentului și, în plus, autoritățile doresc să precizeze că sancțiunea disciplinară de punere sub acuzare a fost abolită la 1 ianuarie 2008 ca urmare a eliminării serviciului militar obligatoriu. În consecință, nu pare că o astfel de încălcare se poate repeta în viitor. art. 5 alineatul (4) Curtea a remarcat că decizia de a pune reclamantul în acțiune nu a fost luată în termen de o procedură care prezintă garanțiile prevăzute la art. 5 alineatul (4) din Convenție și că persoana în cauză nu dispunea de o cale de atac în conformitate cu cerințele acestei dispoziții. După cum s-a menționat mai sus, posibilitatea de a impune o sancțiune disciplinară de arestare a fost abrogată în 2008, iar procedurile de luare în custodie publică și în detenție provizorie a militarilor implică, ca și la fața locului, un control judiciar. Autoritățile consideră că nu este necesară nicio altă măsură individuală sau generală și că Comitetul de Miniștri ar putea lua în considerare închiderea procedurii.

1176e réunion – 10 juillet 2013

Annexe 6

(Point H46-1)

Résolution CM/ResDH(2013)137

Gavril Georgiev contre Bulgarie

Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme

(Requête n

o

31211/03, arrêt du 02/04/2009, définitif le 02/07/2009)

(adoptée par le Comité des Ministres le 10 juillet 2013,

lors de la 1176e réunion des Délégués des Ministres)

Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des droits de l’homme (ci-après nommées «

la Convention

» et «

la Cour

»),

Vu l’arrêt définitif qui a été transmis par la Cour au Comité dans l’affaire ci-dessus et les violations constatées

;

Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe

1, de la Convention, de se conformer aux arrêts définitifs dans les litiges auxquels il est partie et que cette obligation implique, outre le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’Etat défendeur, si nécessaire

:

-

de mesures individuelles pour mettre fin aux violations constatées et en effacer les conséquences, dans la mesure du possible par

restitutio in integrum

;

et

-

de mesures générales permettant de prévenir des violations semblables ;

Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée

;

Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées afin d’exécuter l’arrêt y compris les informations fournies en ce qui concerne le paiement de la satisfaction équitable octroyée par la Cour (voir document

DH-DD(2013)716

)

;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées,

DECLARE qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans cette affaire et

DECIDE d’en clore l’examen.

BILAN D’ACTION

Affaire Gavril Georgiev contre Bulgarie, n

o

31211/03

Arrêt du 2 avril 2009, définitif le 2 juillet 2009

1.

Description de l’affaire

Cette affaire concerne la détention illégale du requérant, soupçonnée d’avoir commis une infraction pénale, pendant quatre jours en mars 2003 sur ordonnance du commandant du régiment qui n’était pas compétent pour ordonner une telle détention en droit interne (violation de l’art. 5§1). Elle concerne aussi l’absence de recours à la disposition du requérant pour contester la légalité de l’ordonnance de placement en détention (violation de l’art. 5§4).

2.

Mesures individuelles

Les autorités ont versé au requérant les sommes indiquées par la Cour pour dommage moral et pour frais et dépens. Le requérant n’est plus détenu au titre d’une sanction disciplinaire prononcée par le commandant du régiment. Aucune autre mesure individuelle ne semble nécessaire.

3.

Mesures générales

a)

Article 5 § 1

-

Source de la violation

La Cour a constaté que selon le droit interne applicable à l’époque des faits, les organes compétents pour ordonner la détention d’un soldat soupçonné d’avoir commis une infraction pénale étaient la police militaire, l’enquêteur, le procureur et le tribunal de première instance. La détention du requérant en 2003 n’a pas été ordonnée par les organes susmentionnés. Elle a été décidée par le commandant de son régiment qui a prononcé une sanction disciplinaire de mise aux arrêts en vue de le traduire devant l’autorité judiciaire compétente. En conséquence, la détention du requérant était illégale au regard du droit interne.

-

Mesures prises par les autorités

Les autorités estiment qu’il s’agit d’une violation isolée due à une méconnaissance du droit interne par le commandant du régiment.

Par ailleurs, les autorités tiennent à préciser que la sanction disciplinaire de mise aux arrêts a été abolie le 1er janvier 2008 suite à la suppression du service militaire obligatoire.

En conséquence, il ne semble pas qu’une telle violation puisse se reproduire à l’avenir.

b)

Article 5 § 4

La Cour a noté que la décision de mettre le requérant aux arrêts n’a pas été prise à l’issue d’une procédure présentant les garanties exigées par l’article 5 § 4 de la Convention et que l’intéressé ne disposait pas de recours conformes aux exigences de cette disposition.

Comme indiqué plus haut, la possibilité d’imposer une sanction disciplinaire de mise aux arrêts a été abrogée en 2008. Par ailleurs, les procédures de placement en garde à vue et en détention provisoire de militaires impliquent, comme à l’époque des faits, un contrôle judiciaire.

Conclusion

Les autorités estiment qu’aucune autre mesure individuelle ou générale n’est nécessaire et que le Comité des Ministres pourrait envisager la clôture de l’examen de cette affaire.