ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 950/2021

Ședința publică din data de 22 aprilie 2021

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

La data de 07.01.2020, a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași dosarul nr. x/2017, având ca obiect recursul formulat de A. prin mandatar B. împotriva încheierii din 05 septembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă în dosar nr. x/2017.

Prin încheierea din 20 mai 2020, Curtea de Apel Iași, secția civilă a dispus în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecății recursului formulat de recurenta A., prin mandatar B., în contradictoriu cu intimata Comisia județeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, împotriva încheierii din 5 septembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2017, pentru lipsa părților.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A., prin mandatar B., înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 6 iulie 2020.

Recurenta nu a indicat niciun motiv de casare, iar susținerile formulate nu au legătură cu încheierea recurată.

Astfel, recurenta a solicitat admiterea recursului și transmiterea dosarului în vederea judecării cauzei și soluționării ei în modul cel mai onest dacă se vrea de instanța statului de drept care spune că s-au stabilit prin lege drepturile confiscate de regimul comunist, Legea nr. 18/1991.

A arătat că, prin explicarea și susținerea cauzei din dosar pentru corectarea unor numere de tarla și parcelă în ce privește două suprafețe de teren din titlul de proprietate nr. x, a trimis în 12.05.2020 prin serviciul de curierat toate explicațiile și copiile după toate documentele doveditoare. De asemenea, la pag. 4, rândurile 1 -2, a specificat că evită prezența la instanță din cauza infecției cu Covid 19 și alte infecții respiratorii, solicitând studierea tuturor documentelor existente la dosar pentru a se stabili dreapta cauză de îndreptare a titlului de proprietate.

Partea a solicitat rezolvarea acestei cauze pentru a nu fi expropriată de moștenirea pe care o are de la mama sa. A mai susținut, referitor la suspendare, că la 5 septembrie 2019, a fost prezentă la proces prin mandatar B., instanța constatând că nu este procura acceptată.

S-a mai arătat că, în cauză, curtea de apel nu a citit toate documentele depuse la dosar.

Instanța nu s-a referit în motivare la înscrisurile depuse prin serviciul de curierat din 12.05.2020.

Recurenta solicită ca instanța să judece cauza referitoare la modificarea titlului de proprietate și să facă dreptate.

Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat, la data de 13 ianuarie 2021, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că recurenta are deschisă calea de atac a recursului împotriva încheierii recurate și că recursul este scutit de plata taxei judiciare timbru.

Completul de filtru C4, la data de 28 ianuarie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părțile să formuleze punct de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din același cod.

Potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, iar recurenta a formulat punct de vedere cu privire la acesta, solicitând admiterea recursului și judecarea cauzei pe fond.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la 22 aprilie 2021, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul sub aspectul posibilității de încadrare a criticilor formulate în cazurile de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele de recurs invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze argumentele reținute de instanță în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs formulată, recurenta nu a indicat niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum impun dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., și nici nu a formulat vreo critică susceptibilă de încadrare, din oficiu, în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea unei hotărâri.

De altfel, recurenta nu a indicat ca temei de drept a recursului său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., iar din dezvoltarea motivelor rezultă că recurenta este nemulțumită de modalitatea de soluționare a cauzei sale pe fond, aspectele invocate prin memoriul de recurs vizând aspecte de fond ale litigiului, iar nu nelegalitatea încheierii prin care s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa părților, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Așa fiind, se constată că aspectele deduse judecății prin intermediul căii extraordinare de atac a recursului nu se circumscriu cazurilor expres reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., fiind în realitate critici de netemeinicie, ce vizează hotărârea prin care a fost suspendată judecata cauzei în apel și soluționarea cauzei pe fond, iar nu încheierea prin care s-a dispus suspendarea soluționării recursului reclamantei pentru lipsa părților, împrejurare ce echivalează cu nemotivarea recursului.

Întrucât obiectul recursului îl constituie încheierea de suspendare a judecării cauzei, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea măsurii dispuse prin încheierea recurată și să combată cele reținute de instanță, în sensul că la strigarea cauzei nu s-a prezentat niciuna dintre părți și nici nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Cum memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, fiind străine de considerentele încheierii atacate, sancțiunea care intervine este nulitatea recursului, neexistând motive de ordine publică, ce să poată fi examinate din oficiu de către instanța de recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs formulate de recurentă nu îndeplinesc condiția prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu pot fi încadrate în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta A., prin mandatar B. împotriva încheierii din 20 mai 2020 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2021.