GÎTA v. ROMANIA

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

28.01.2014

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Struck out of the list

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2014
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

GÎTA v. ROMANIA (CtEDO, 2014)

HUDOC · oficial

Decizia nr. 40958/06 Gheorghe Cornel GÎTA împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 28 ianuarie 2014 în calitate de comitet compus din: Alvina Gyulumyan, președinte, Kristina Pardalos, Johannes Silvis, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 21 august 2006, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 6 decembrie 2013 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Gheorghe Cornel Gîta, este un național român, născut în 1944 și locuiește în Brănișca. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl M. Mincea, un avocat practicant în Deva. Guvernul român (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna C. Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. La 20 octombrie 2011, reclamația reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind presupusa încălcare a dreptului său de acces la instanță a fost comunicată guvernului DIRECȚIUL După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 6 decembrie 2013, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. „Le Gouvernement classé - au moin de la préparation declaration unilatérale - qu’il reconnait la violation de l’article 6 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales (la Convention) sous l’aspect du droit d’accès à un tribunal. Le Gouvernement classé prêt à verser à M. Gheorghe Cornel Gîta à titre de la satisfaction equitable la somme de 2 700 EUR, montant qu’il conseil comme raisonnable au vu de la jurisprudență de la Cour. Cette somme, qui couvrira tout préjudice mathériel et moral issi que les frais et dépens, ne sera soumise à aucun impôt. Elle sera versée en lei roumains au taux applicable à la date du paiement sur le compte bancaire indiqué par la partie requisante, dans les trois moi susvant la date de la notification de la décision de la Cour réndue conformé à l’article 37 § 1 de la Convention. À défaut de reglement dans ledit délai, le Gouvernement s’engage à verser, à comter de l’expiration de acesta et jusqu’au règlement Effectif de la somme en question, un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilite de la Banque centrale européenne, augmenté de trois points de pourcentage. Le Gouvernement invită respectarea la Cour à dire que la poursuite de l’examen de la requête n’est plus justifie et à la rayon du rôle en vertu de l’article § 1 c) de la Convention.” Reclamantul a indicat că el nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale pe motiv că nu i-a oferit suficientă satisfacție. Curtea reamintește că art. 37 din convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a stabilit, în o serie de cazuri, inclusiv cele aduse împotriva României, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului de acces la instanță din cauza impunerii de impozite disproporționate în fața instanțelor interne (a se vedea, de exemplu, Weissman și alții c. România , nr. 63945/00, 24 mai 2006; și Beian c. România (n. 2) , nr. 4113/03, 7 februarie 2008). 10. Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 11. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 12). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Din aceste motive, Curtea ia act în unanimitate a termenilor declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și a modalităților de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Marialena Tsirli Alvina Gyulumyan Președintele adjunct secretar