CASE OF EUGENIA AND DOINA DUCA v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova

Traducerea și permisiunea de republicare au fost oferite sub autoritatea Direcției Generale Agent Guvernamental, Ministerul Justiției al Republicii Moldova (

justice.gov.md

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

The present text and the authorisation to republish were granted under the authority of the Governmental Agent’s General Department from the Ministry of Justice of the Republic of Moldova (

justice.gov.md

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Direction générale de l’Agent gouvernemental du Ministère de la Justice de la République de Moldova (

justice.gov.md

). L’autorisation de republier cette traduction a été accordée dans le seul but de son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

SECȚIA A TREIA

CAUZA EUGENIA ȘI DOINA DUCA

c. REPUBLICII MOLDOVA

(Cererea nr. 75/07)

HOTĂRÎRE

(

Satisfacție echitabilă

)

STRASBOURG

8 aprilie 2014

DEFINITIVĂ

08.07.2014

Această hotărîre poate fi supusă unei revizuiri editoriale

.

.

În cauza Eugenia și Doina Duca c. Republicii Moldova,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Treia), întrunită într-o Cameră compusă din:

Josep Casadevall,

Președinte,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Dragoljub Popović,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

Iulia Antoanella Motoc,

judecători,

și Santiago Quesada,

Grefierul Secției,

Deliberînd la

18 martie 2014

în ședință închisă,

Pronunță următoarea hotărîre, care a fost adoptată la aceeași dată:

PROCEDURA ȘI CIRCUMSTANȚELE DE FAPT

1.

Cauza a fost inițiată prin cererea

(

nr.

75/

07) depusă la

27 decembrie

2006

contra

Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu

prevederile articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (

„

Convenția”),

de către doi cetățeni ai Republicii Moldova,

dna

Eugenia

Duca

și dna

Doina

Duca

(„reclamantele”).

2.

Într-o hotărîre pronunțată la 3 martie 2009 (

„

hotărîrea principală”), Curtea a constatat că a avut loc o încălcare a articolului 6 § 1 și articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție ca urmare a admiterii de către Curtea Supremă de Justiție la 27 noiembrie 2006 a unei cereri de revizuire împotriva unei hotărîri definitive din 1999, cu încălcarea principiului securității raporturilor juridice (

Eugenia și Doina Duca c. Moldovei

, nr. 75/07, 03 martie 2009). În rezultatul casării hotărîrii menționate, a doua reclamantă a pierdut toate acțiunile sale (94.46%) din cadrul societății

3.

Deoarece chestiunea cu privire la aplicarea articolului 41 din Convenție nu era finalizată întru adoptarea unei soluții, Curtea a rezervat-o și a invitat Guvernul și reclamantele să prezinte, în termen de trei luni, de la data la care hotărîrea a devenit definitivă în conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenție, observațiile sale scrise cu privire la acest aspect și, în special, să informeze Curtea despre orice acord la care ar putea ajunge părțile.

4.

R

eclamantele și Guvernul au prezentat observații cu privire la satisfacția echitabilă

.

5.

Între timp, după adoptarea hotărîrii principale de către Curte, Curtea Supremă de Justiție a revizuit la 26 octombrie 2009 hotărîrea sa din 27 noiembrie 2006 și a casat-o. De asemenea, Curtea Supremă a acordat reclamantelor 35

000 MDL (echivalentul a 1

963 EUR) pentru compensarea prejudiciul moral suferit ca urmare a casării abuzive a hotărîrii judecătorești din 1999.

6.

După ce cauza a fost comunicată Guvernului, judecătorul ales din partea Republicii Moldova s-a abținut de la examinarea acesteia (articolul 28 din Regulamentul Curții). La 31 ianuarie 2009, Guvernul, în conformitate cu articolul 29 § 1 (a), a informat Curtea că este de acord să fie numit un alt judecător și a lăsat alegerea acestuia la discreția Președintelui Camerei. La 1 februarie 2009, Președintele Secției a Patra a desemnat judecătorul Šikuta să participe la examinarea cauzei. Această decizie a fost confirmată de către președintele Secției a Treia după ce judecătorul Grițco, ales din partea Republica Moldova, de asemenea s-a abținut de la examinarea cauzei.

ÎN DREPT

7.

Articolul 41 din Convenție prevede:

“Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Părți Contractante nu permite decît o înlăturare incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o reparație echitabilă.”

A.

Prejudiciu

1.

Argumentele părților

8.

Reclamantele au pretins 1

428

251 EUR cu titlu de prejudiciu material și 1

500

000 EUR cu titlu de prejudiciu moral

.

9.

În ceea ce privește prejudiciul material, reclamantele au susținut că, după ce au pierdut controlul asupra societății în favoarea lui I.A. și S.A., aceștia din urmă au efectuat cîteva tranzacții cu scopul de a diminua activele societății în favoarea lor.

10.

Astfel, aceștia au vîndut un imobil care aparținea societății și era situat pe strada Hîncești din Chișinău, la un preț fictiv. În particular, imobilul a fost vîndut la prețul de 9

400 EUR în timp ce valoarea acestuia era mult mai mare în realitate. În conformitate cu un raport de expertiză prezentat de reclamante valoarea de piață a clădirii era de 186

495 EUR. Suma pretinsă de către reclamante în ceea ce privește această tranzacție constituie diferența dintre valoarea de piață și prețul pentru care a fost vîndut imobilul, plus compensarea pierderilor urmare a inflației, în valoare totală de 216

914 EUR.

11.

Reclamantele au susținut în continuare că o tranzacție similară a fost efectuată de către I.A. și S.A. în ceea ce privește o parte a unui imobil care aparținea societății și era situat pe strada Renașterii din Chișinău. În conformitate cu rapoartele de expertiză prezentate de către reclamante, societatea a pierdut în rezultatul acestei tranzacții aproape 433

471 EUR.

12.

O altă tranzacție efectuată de I.A. și S.A. cu scopul de a diminua activele societății a fost procurarea la un preț exagerat și gajarea ulterioară la o bancă a unui imobil situat în or. Leova. În conformitate cu un raport de expertiză prezentat de către reclamante, societatea a pierdut 412

472 EUR în rezultatul acestei tranzacții.

13.

Alte pierderi cauzate societății de către I.A. și S.A. privesc amenzile aplicate de către autoritățile fiscale în valoare de 12

401 EUR.

14.

Alte pierderi de 352

993 EUR au fost cauzate și de faptul că I.A. și S.A. au dat în locațiune proprietățile societății unor terțe persoane la prețuri care erau cu mult sub valoarea de piață. Reclamantele au prezentat un raport de expertiză în susținerea acestei afirmații.

15.

Guvernul a susținut că reclamantele nu au dreptul la compensații deoarece nu există o legătură cauzală între prejudiciul material solicitat și pretinsele încălcări. Cu titlu alternativ, Guvernul a invocat că probele prezentate de reclamante nu sînt concludente și că acestea nu demonstrează dincolo de orice bănuială rezonabilă că reclamantele ar fi suferit un prejudiciu material. În ceea ce privește prejudiciul moral pretins, Guvernul a susținut că după constatarea unei încălcări în hotărîrea principală, la 26 octombrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a casat hotărîrea sa din 27 noiembrie 2006 și a acordat reclamantelor despăgubiri morale în sumă de 1

963 EUR. Prin urmare, Guvernul a susținut că reclamantelor le-a fost deja compensat prejudiciul moral

suferit și a solicitat Curții să respingă pretențiile acestora cu privire la acest capăt.

2.

Aprecierea Curții

16.

Curtea reiterează că o hotărîre în care ea constată o încălcare impune statului pîrît o obligație legală de a pune capăt încălcării și de a repara consecințele acesteia în așa fel încît să restabilească pe cît e posibil situația existentă înainte de încălcare (a se vedea

Iatridis c. Greciei

(satisfacție echitabilă) [MC], nr. 31107/96, § 32, CEDO 2000-XI).

17.

Revenind la circumstanțele prezentei cauze, Curtea notează de la început că, înainte de casarea abuzivă la 27 noiembrie 2006 a hotărîrii judecătorești din 27 septembrie 1999, doar cea de-a doua reclamantă avea calitatea de asociat al societății și deținea 94,46 % din acțiuni. Prin urmare, doar a doua reclamantă poate pretinde că a suferit prejudicii materiale ca urmare a încălcărilor constatate în cazul de față.

18.

Curtea notează în continuare că metoda folosită de reclamante pentru a calcula prejudiciul material nu este în totalitate pertinentă, deoarece ea arată mai degrabă o parte din pierderile suportate de societate în perioada anilor 2006-2009, decît pierderile suportate de către acționarii săi. Curtea consideră că activele societății nu trebuie să fie confundate cu cele ale acționarilor săi și nu toate pierderile unei societăți se vor reflecta neapărat asupra valorii acțiunilor sale. Mai mult decît atît, acceptînd o astfel de abordare, Curtea ar trebui să ignore oricare tranzacții eventual profitabile efectuate de societate în perioada de referință. În opinia Curții, ar fi fost mult mai util pentru reclamante să prezinte diferența dintre valoarea acțiunilor lor înainte de evenimentele contestate din 2006 și după adoptarea hotărîrii din 26 octombrie 2009, cînd cea de-a doua reclamantă a redobîndit toate acțiunile sale în cadrul societății.

19.

Cu toate acestea, Curtea este pregătită să accepte că a doua reclamantă a suferit un prejudiciu material în rezultatul pierderii oportunităților. În fapt, a doua reclamantă a pierdut dreptul de vot decizional cu privire la conducerea societății și a fost lipsită de posibilitatea de a influența deciziile conducătorilor acesteia în favoarea sa, precum și de a împiedica încheierea de către alți asociați a unor tranzacții contrare intereselor sale (a se vedea,

mutatis mutandis, Sovtransavto Holding c. Ucrainei

(satisfacție echitabilă), nr. 48553/99, § 72, 02 octombrie 2003)

20.

Avînd în vedere constatările de mai sus și

statuînd în mod echitabil

, Curtea decide să acorde celei de-a doua reclamante suma de 50

000 EUR și respinge restul pretenției privind prejudiciul material.

21.

Cu privire la prejudiciul moral pretins, Curtea notează că suma acordată reclamantelor de către Curtea Supremă de Justiție la 26 octombrie 2009 este comparabilă cu sumele acordate de ea în cauze similare (a se vedea

Roșca c. Moldovei

, nr. 6267/02, § 41, 22 martie 2005). Prin urmare, Curtea nu consideră necesar să acorde careva sume cu acest titlu.

B.

Costuri și cheltuieli

22.

Reclamantele au mai pretins suma de 5.347 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în cadrul procedurilor interne.

23.

Guvernul a contestat această sumă, susținînd că este excesivă și nefondată

.

24.

În conformitate cu jurisprudența sa, Curtea trebuie să examineze dacă costurile și cheltuielile pretinse au fost

necesare, realmente angajate de către reclamant și rezonabile ca mărime

(a se vedea

Nilsen și Johnsen c. Norvegiei

[MC], nr. 23118 / 93, § 62, CEDO 1999-VIII). În acest sens, ea poate lua în considerație aspecte cum ar fi numărul de ore lucrate și onorariul solicitat pe oră (a se vedea

Iatridis c. Greciei

, citată mai sus § 55)

.

25.

Cu toate acestea, în cazul de față reclamantele nu au prezentat vreo probă în susținerea pretențiilor sale. Curtea, prin urmare, decide să nu acorde vreo sumă cu acest titlu

.

C.

Penalitate

26.

Curtea consideră că este corespunzător ca penalitatea să fie calculată în dependență de rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Hotărăște

(a)

că Statul pîrît trebuie să plătească celei de-a doua reclamante, în termen de trei luni de la data la care această hotărîre va deveni definitivă, în conformitate cu articolul 44 § 2 din Convenție, suma de 50 000 EUR (cincizeci de mii euro) cu titlu de prejudiciu material, care urmează să fie convertită în valuta națională a Statului pîrît conform ratei de schimb aplicabile la data plății, plus orice taxă care poate fi percepută cu titlu de impozit;

(b)

că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus pînă la executarea hotărîrii, urmează să fie plătită o penalitate la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobînzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, plus trei procente;

2.

Respinge

restul cererii reclamantelor de satisfacție echitabilă.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 08 aprilie 2014, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte