CtEDO 10.03.2015 Auto

DARMOWSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
10.03.2015
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2015
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DARMOWSKI v. POLAND (CtEDO, 2015)
HUDOC · oficial

A patra secțiune decizia nr. 68098/10 Jacek DARMOWSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 10 martie 2015 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Nona Tsotsoria, Krzysztof Wojtyczek, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 19 noiembrie 2010, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat la 28 noiembrie 2014 cere Curtea să elimine cererea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl. Jacek Darmowski este un național polonez, care s-a născut în 1980 și trăiește în Pniewy. Guvernul polonez (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna J. Chrzanowska, Ministerul Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenției sale în Centrul de Reședință Poznań și a facilităților sale externe din Rosnowo și Baranowo și în Centrul de Reședință Wronki. Cererea a fost comunicată guvernului HOTĂRÂREA Reclamantul s-a plâns de condițiile de detenție în Centrul de Reședință Poznań și de instalațiile sale externe din Rosnowo și Baranowo și în Centrul de Reședință Wronki. El se bazează pe art. 3 din Convenție. După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 28 noiembrie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. „Guvernul dorește să exprime prin intermediul declarației unilaterale recunoașterea lor cu privire la încălcarea articolului 3 din Convenție cu privire la condițiile de detenție a reclamantului, în special suprapopularea. În același timp, Guvernul declară că sunt gata să plătească reclamantului suma PLN 20.000, pe care le consideră rezonabile în funcție de jurisprudența Curții și de circumstanțele particulare ale cazului menționat anterior. Suma menționată mai sus, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, vor fi eliberate de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la rata egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadelor nejustificate plus trei puncte procentuale.” Prin scrisoarea din 27 decembrie 2014, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă nu a fost satisfăcătoare. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 3 din Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectivul regulament; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă