RADU AND GIANNIKELLIS v. ROMANIA

DIRECȚIE DECIZIE NR. 23369/12 și 63410/12 Cristiana Crenguța RADU împotriva României și Efstratios GIANNIKELLIS împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 2 iulie 2015 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Karen Reid, grefierul secțiunii, Având în vedere cererile depuse mai sus la diferitele date indicate în tabelul adăugat, având în vedere declarațiile prezentate de guvernul contestat cere Curții să elimine cererile din lista cazurilor, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Lista reclamanților este prezentată în tabelul adăugat. Reclamațiile reclamanților în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor civile au fost comunicate guvernului român („Guvernului”). DREPTUL având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o singură decizie. Guvernul a informat Curtea despre propunerea de a face declarații unilaterale în vederea soluționării problemelor legate de aceste plângeri și a solicitat, în continuare, Curtea să elimine cererile în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut durata excesivă a procedurilor civile. Acestea au oferit reclamanților să plătească sumele detaliate în tabelul anexat și au invitat Curtea să elimine cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Sumele ar fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-au plătit aceste sume în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pentru acestea, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata ar constitui rezoluția finală a cazurilor. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarației unilaterale. Curtea observă că art. 37 § 1 litera (c) îi permite să ia o probă din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea principiile care iese din jurisprudența Curții, în special hotărârea Tahsin Acar c. Turcia ([GC] nr. 26307/95, §§§ 75-77, CEDO 2003-VI)). Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva României, practica sa privind plângerile referitoare la încălcarea dreptului unei persoane la o audiere într-un timp rezonabil (a se vedea, de exemplu, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII și Vlad și alții c. România , nr. 40756/06, 41508/07 și 50806/07, §§§ 131-133 și 161, 26 noiembrie 2013). Remarcarea admiterilor conținute în declarațiile guvernamentale, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererilor (art. 37 § 1 litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată din lista cazurile. Din aceste motive, Curtea este în unanimitate, Decide să se alăture cererilor; ia act de termenii declarațiilor guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată cererile din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 §§ 1 litera (c) din Convenție. Adoptate în limba engleză și notificate în scris la 23 iulie 2015. Karen Reid Luis López Guerra Președintele grefierului APENDIX nr. Cerere nr. Data introducerii Solicitant Data nașterii Data primirii declarației guvernamentale Data primirii comentariilor reclamantului Suport pentru daune și cheltuieli, morale [1] per reclamant (în euro) 23369/12 23/03/2012 Cristiana Crenguța RADU 10/01/1964 15/01/2015 16/03/2015 1,080 63410/12 27/09/2012 Efstratios GIANNIKELLIS 26/04/1945 25/03/2015 29/04/2015 1,890 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

THIRD SECTION

DECISION

Applications nos. 23369/12 and 63410/12

Cristiana Crenguța RADU against Romania

and Efstratios GIANNIKELLIS against Romania

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2

July

2015 as a committee composed of:

Luis López Guerra,

President,

Johannes Silvis,

Valeriu Grițco,

judges,

and Karen Reid,

Section Registrar,

Having regard to the above applications lodged on the various dates indicated in the appended table,

Having regard to the declarations submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the applications out of the list of cases,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The list of applicants is set out in the appended table.

The applicants’ complaints under Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of civil proceedings were communicated to the Romanian Government (“the Government”).

THE LAW

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single decision.

After unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make unilateral declarations with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the applications in accordance with Article

37 of the Convention.

The Government acknowledged the excessive length of civil proceedings. They offered to pay the applicants the amounts detailed in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention. The amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay these amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment would constitute the final resolution of the cases.

The Court has not received a response from the applicants which accepts the terms of the unilateral declaration.

The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”.

Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see the principles emerging from the Court’s case-law, and in particular the

Tahsin Acar

v. Turkey

judgment ([GC], no.

26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI)).

The Court has established in a number of cases, including those brought against Romania, its practice concerning complaints about the violation of one’s right to a hearing within a reasonable time (see, for example,

Frydlender v. France

[GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII and

Vlad and Others v. Romania

, nos. 40756/06, 41508/07 and 50806/07, §§

131-133 and 161, 26 November 2013).

Noting the admissions contained in the Government’s declarations as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the applications (Article 37 § 1 (c)).

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications (Article

37

§

1

in fine

).

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article

37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4

March 2008).

In view of the above, it is appropriate to strike the cases out of the list.

For these reasons, the Court unanimously,

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations under Article 6 § 1 and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;

Decides

to strike the applications out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention.

Done in English and notified in writing on 23 July 2015.

Karen Reid

Luis López Guerra

Registrar

President

APPENDIX

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant

Date of birth

Date of receipt of Government’s declaration

Date of receipt of applicant’s comments

Amount for pecuniary, non-pecuniary damage and costs and

expenses

[1]

per applicant (in euros)

23369/12

23/03/2012

Cristiana Crenguța RADU

10/01/1964

15/01/2015

16/03/2015

1,080

63410/12

27/09/2012

Efstratios GIANNIKELLIS

26/04/1945

25/03/2015

29/04/2015

1,890

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.