A cincea secțiune DECIZIE nr. 34059/06 Valeriy Nikolayevich LITVINENKO împotriva Ucrainei Curții Europene a Drepturilor Omului (a cincea secțiunea), care așeză la 12 ianuarie 2017 în calitate de comitet compus din: Erik Møse, președintele, Yonko Grozev, Mārtiδš Mits, judecători și Karen Reid, grefierul secțiunea, având în vedere cererea depusă la data indicată în tabelul anexat, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Detaliile reclamantului sunt consemnate în tabelul adăugat. 3 din Convenția privind lungimea excesivă a detenției preventive au fost comunicate guvernului ucrainean („Guvernul”). Mai multe plângeri bazate pe aceleași fapte au fost comunicate, de asemenea, în temeiul altor dispoziții ale Convenției. Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de aceste plângeri și a solicitat, în continuare, Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut lungimea excesivă a detenției anterioare și a recunoscut, de asemenea, că autoritățile interne au încălcat drepturile reclamantului garantate de alte dispoziții ale Convenției și au oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și au invitat Curtea să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § (c) din Convenție, suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea reclamantului care acceptă termenii declarației unilaterale. Curtea observă că art. 37 §§ §§ §§ §§ §§ § îi permite să ia o probă din listă dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. Astfel, poate elimina cererile în temeiul articolului 37 §§ §§ 1 (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea principiile care iese din jurisprudența Curții, în special hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) ([GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI)). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la lungimea excesivă a detenției preliminare (a se vedea, de exemplu, Kharchenko c. Ucraina, nr. 40107/02, 10 februarie 2011). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (articolul amendat) În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Serbia Josipović (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 2 februarie 2017. Karen Reid Erik Møse Președintele grefierului APPENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungimea excesivă a detenției anterioare) nr. Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice Sume atribuite pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuieli pentru reclamant (în euro) [i] 34059/06 03/08/2006 Valeriy Nikolayevich LITVINENKO 21/01/1947 Art. 6 (1) - lungimea excesivă a procedurii penale 13/09/2016 08/11/2016 3,330 [i] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului.
Application no. 34059/06
Valeriy Nikolayevich LITVINENKO
against Ukraine
The European Court of Human Rights (Fifth Section), sitting on 12
January 2017 as a Committee composed of:
Erik Møse,
President,
Yonko Grozev,
Mārtiņš Mits,
judges,
and Karen Reid,
Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on the date indicated in the appended table,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant’s details are set out in the appended table.
The applicant’s complaints under Article
5
§
3 of the Convention concerning the excessive length of pre-trial detention were communicated to the Ukrainian Government (“the Government”). Further complaints based on the same facts were also communicated under other provisions of the Convention.
After unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The Government acknowledged the excessive length of pre-trial detention. They further acknowledged that the domestic authorities had violated the applicant’s rights guaranteed by other provisions of the Convention. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the case.
The Court has not received a response from the applicant which accepts the terms of the unilateral declaration.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see the principles emerging from the Court’s case-law, and in particular the
Tahsin Acar v. Turkey
judgment (preliminary objections) ([GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the excessive length of pre-trial detention (see, for example,
Kharchenko v. Ukraine,
no. 40107/02, 10 February 2011).
Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37
§
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (
Josipović
v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 2 February 2017.
Karen Reid
Erik Møse
Registrar
President
Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention
(excessive length of pre-trial detention)
No.
Application no.
Date of introduction
Applicant name
Date of birth
Other complaints under well-established case-law
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments, if any
Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses
per applicant
(in euros)
[i]
34059/06
03/08/2006
Valeriy Nikolayevich LITVINENKO
21/01/1947
Art. 6 (1) - excessive length of criminal proceedings
13/09/2016
08/11/2016
3,330
[i]
Plus any tax that may be chargeable to the applicant.