Decizianr. 109din11.06.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolelor 2, 5 și 12 din Codul de procedură civilă, ridicată de dna Ala Gherman și de dl Pavel Gherman, în dosarul nr. 2-5828/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecătoare Maria Muruianu, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

La 25 aprilie 2024, dl Ion Gherman, dl Pavel Gherman, dna Ala Gherman și SRL „Gordincom" au chemat în judecată Ministerul Justiției, având ca intervenient accesoriu Procuratura Generală, pentru repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii, precum și pentru compensarea cheltuielilor de judecată.

La 4 noiembrie 2024, reclamanții și-au concretizat acțiunea și au solicitat inclusiv aplicarea directă a Convenției Europene a Drepturilor Omului, mai exact a articolului 3 din Protocolul nr. 7 și a articolului 1 din Protocolul nr. 1, în coroborare cu articolele 6 și 13 din Convenție.

În procesul de examinare a cauzei civile, dna Ala Gherman și dl Pavel Gherman au ridicat excepția de neconstituționalitate a articolelor 2, 5 și 12 din Codul de procedură civilă.

Printr-o încheiere din 2 decembrie 2025, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Autorii excepției menționează că normele contestate nu respectă exigențele articolelor 16, 20 și 26 din Constituție, deoarece aplicarea lor de către instanța de judecată situează reclamanții într-o poziție de inferioritate în raport cu statul, fapt care încalcă egalitatea armelor și dreptul la un proces echitabil. Mai mult, autorii susțin că prevederile criticate limitează posibilitatea instanței de judecată de a aplica în mod direct Constituția și Convenția Europeană a Drepturilor Omului la soluționarea cauzei civile pendinte, fapt care afectează accesul liber la justiție.

Totodată, autorii afirmă că interpretarea restrictivă a prevederilor contestate limitează posibilitatea reclamanților de a obține repararea integrală a prejudiciului cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată, fapt care aduce atingere dreptului de proprietate garantat de articolele 46 și 127 din Constituție.

De asemenea, autorii susțin că interpretarea rigidă a dispozițiilor contestate și raportarea exclusivă la prevederile Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești ar afecta dreptul reclamanților de a obține o reparație efectivă pentru erorile comise de procuratură în procesul penal.

În acest sens, autorii menționează că prevederile criticate aduc atingere principiilor securității juridice și previzibilității aplicării legii procedurale civile.

În opinia autorilor sesizării, normele contestate contravin articolelor 1, 4, 7, 8, 16, 20, 23, 26, 46, 53, 54, 127 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de dna Ala Gherman și dl Pavel Gherman, părți în dosarul nr. 2-5828/2024, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de către subiectul abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectele excepției de neconstituționalitate sunt articolele 2, 5 și 12 din Codul de procedură civilă. Curtea notează că prevederile contestate nu au constituit anterior obiecte ale controlului de constituționalitate din perspectiva criticilor avansate de autori.

O condiție de admisibilitate a sesizării privind excepția de neconstituționalitate este și faptul că prevederile contestate trebuie să fie aplicabile la soluționarea cauzei.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză civilă privind repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală şi ale procuraturii. Prin urmare, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei în care a fost ridicată excepția de neconstituționalitate.

Curtea reține că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este aplicabilitatea unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorilor sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental.

Autorii excepției susțin că normele contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (

Cu privire la pretinsa încălcare a articolelor 1 alin. (3), 4, 7 și 8 din Constituție, Curtea a subliniat în jurisprudența sa că aceste articole au un caracter general, constituie un imperativ care stau la baza oricăror reglementări, nu pot reprezenta un reper individual și separat și pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea acestora împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea DCC nr. 17 din 21 martie 2024).

În jurisprudența sa, Curtea a notat că articolele 16, 23 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze existența unor ingerințe în drepturile fundamentale garantate de Constituție. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție, Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (HCC nr. 7 din 10 iunie 2025, § 68).

Curtea observă că, deși autorii excepției susțin incidența articolului 26 din Constituție, aceștia nu argumentează caracterul contradictoriu al dispozițiilor contestate cu norma constituțională invocată. Simpla trimitere la Constituție nu poate fi considerată o critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională s-ar substitui autorilor lor în invocarea argumentelor de neconstituționalitate şi ar efectua un control din oficiu. Sesizarea trebuie să fie motivată, să cuprindă obiectul şi împrejurările pe care subiectul își bazează cerințele, să prezinte normele legale şi argumentele care justifică faptul că prevederea contestată contravine Constituției, precum şi legătura cauzală directă între norma contestată şi argumentele invocate (a se vedea DCC nr. 51 din 2 mai 2023, § 15; DCC nr. 137 din 24 octombrie 2024, § 22).

Ca să justifice incidența articolului 20 din Constituție, autorii excepției menționează că normele contestate limitează posibilitatea instanței de judecată de a aplica în mod direct Constituția și Convenția Europeană a Drepturilor Omului la soluționarea cauzei civile pendinte.

Curtea notează că articolul 20 din Constituție, care reglementează dreptul de acces liber la justiție, este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul de acces liber la justiție trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuție reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerință în exercitarea drepturilor lor (HCC nr. 8 din 5 aprilie 2019, § 41; HCC nr. 20 din 26 septembrie 2024, § 67).

Curtea constată că normele criticate nu conțin prevederi care ar limita accesul liber la justiție, ci reglementează izvoarele și ierarhia legislației procedurale civile (articolul 2 din Cod), garanția protecției judiciare (articolul 5 din Cod), precum și mecanismul de soluționare a cauzelor civile prin aplicarea: (i) izvoarelor de drept naționale și internaționale; (ii) a actului normativ cu o putere juridică superioară; (iii) a analogiei legii sau a analogiei dreptului; (iv) a reglementărilor tratatelor internaționale la care Republica Moldova este parte, în cazul în care acestea stabilesc alte reglementări decât cele prevăzute de legislația internă (articolul 12 din Cod). Prin urmare, articolul 20 din Constituție nu este incident.

Referitor la incidența articolelor 46, 53 și 127 din Constituție, autorii sesizării consideră că o eventuală interpretare restrictivă a prevederilor contestate ar limita posibilitatea reclamanților de a obține repararea integrală a prejudiciului cauzat și compensarea cheltuielilor de judecată.

Curtea observă că autorii excepției nu au formulat o veritabilă critică de neconstituționalitate, ci abordează un posibil mod de interpretare a normelor contestate de către instanța competentă. Astfel, Curtea reiterează că aspectele care țin de interpretarea și de aplicarea legii nu intră în competența Curții Constituționale, ci în competența instanțelor de judecată, care sunt chemate să înlăture îndoielile cu privire la sensul și sfera de aplicare a normelor juridice (a se vedea DCC nr. 89 din 25 iulie 2023, § 25; DCC nr. 32 din 18 aprilie 2024, § 24). De altfel, și Curtea Europeană a subliniat că rolul instanțelor naționale este tocmai cel de a clarifica, prin jurisprudență, eventualele ambiguități ale legii și de a stabili o interpretare coerentă a normelor (

Din acest motiv, Curtea este scutită să mai examineze incidența articolelor 46, 53 și 127 din Constituție în raport cu criticile formulate, acest capăt de sesizare urmând a fi respins ca inadmisibil (a se vedea,

Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 16, 23 și 54 din Constituție nu se fac incidente.

Pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.