FAMULYAK v. UKRAINE - [Romanian Translation] legal summary by Teodor Papuc

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de Teodor Papuc în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by Teodor Papuc for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de Teodor Papuc à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Famulyak v. Ucraina (dec.)

-

30180/11

Decizia din 26.3.2019

[Secția a V-a]

Articolul 6

Articolul 6-3-d

Examinarea martorilor

Imposibilitatea de a contrainteroga martorii în timpul rejudecării unui proces:

inadmisibilă

În fapt

– Condamnarea reclamantului pentru comiterea unui jaf în formă agravată a fost casată și trimisă la rejudecare unui judecător diferit. Toate mărturiile date în timpul primului proces au fost înregistrate în transcrierea procesului și erau disponibile pentru noul judecător. Victima s-a prezentat la proces și a fost examinată de judecătorul de caz. În ciuda faptului că a fost citată în mod repetat, victima nu s-a prezentat la ședințele ulterioare. De asemenea, cei trei ofițeri de poliție au fost citați, însă nu s-au prezentat. Reclamantul a fost condamnat din nou. Reclamantul s-a plâns,

inter alia

, că nu a putut contrainteroga victima și pe cei trei ofițeri de poliție în timpul rejudecării procesului.

În drept

– Articolul 6 §§ 1 și 3 (d): Posibilitatea acuzatului de a examina martorul în prezența judecătorului care oferea, în final, o soluție a cazului constituia un element important al procedurilor penale corecte. Observațiile tribunalului despre comportamentul și credibilitatea unui martor puteau avea consecințe importante pentru acuzat. Prin urmare, o schimbare în componența instanței de judecată ca urmare a audierii unui martor important trebuia să conducă, în mod obișnuit, la reaudierea acelui martor.

Totuși, acest fapt nu putea fi considerat o interdicție privind orice schimbare în componența unei instanțe în timp ce o cauză era pendinte. În unele cazuri, puteau exista factori de ordin administrativ și procedural care făceau imposibilă continuarea participării unui judecător în acel caz. Puteau fi întreprinse măsuri care să asigure că judecătorii care continuau judecarea procesului să înțeleagă în mod adecvat probele și argumentele, de exemplu prin punerea la dispoziție a stenogramelor – acolo unde nu era în discuție credibilitatea martorului vizat – sau prin organizarea unei reaudieri a argumentelor relevante sau a martorilor importanți din fața instanței nou-compuse.

Chiar dacă cazul reclamantului viza o schimbare în compunerea instanței de judecată ca parte a recursului ordinar și a procesului de trimitere la rejudecare, situația era suficient de similară pentru a face lipsit[ de necesitate pentru Curte adoptarea unei abordări diferite. De asemenea, erau relevante principiile jurisprudenței Curții privind dreptul de a examina martori în favoarea acuzării.

Reclamantul a avut posibilitatea deplină de a examina martorii în discuție, victima și pe cei trei ofițeri de poliție în procesul inițial. Motivele pentru care Curtea de Apel a casat hotărârea inițială a instanței de judecată pare să fi fost, în mare parte, tehnică și nu au tratat problema de bază a vinovăției reclamantului. De fapt, din considerentele Curții de Apel se părea că aceasta a considerat suficient probată problema de bază a cazului – atacul victimei de către reclamant –, și a dorit, într-adevăr, ca aspecte suplimentare ale acelui atac, despre care a considerat că au fost demonstrate prin probatoriu, să fie reflectate în hotărârea instanței de judecată.

Chiar dacă motivele pentru casarea hotărârii instanței de judecată inițiale au avut un caracter tehnic, dreptul național pretindea, de o manieră imperativă, ca compunerea instanței de judecată să se modifice.

Nu a existat nimic care să sugereze vreo necesitate de a examina problema reclamantului ridicată din nou în timpul rejudecării, în special având în vedere natura motivelor în baza cărora Curtea de Apel a casat hotărârea inițială.

În acest sens, handicapul apărării creat prin absența unor martori la rejudecare și prin lipsa posibilității practice pentru reclamant de a-i contrainteroga în timpul rejudecării a fost acoperit prin posibilitatea reclamantului de a-i examina în timpul procesului inițial. În această privință, Curtea a considerat că principiul stabilit în jurisprudența sa, potrivit căruia posibilitatea de a confrunta un martor din partea acuzării la etapa anchetei, constituia o garanție procedurală importantă care putea compensa handicapurile întâmpinate de apărare din cauza absenței unui asemenea martor de la proces.

Din aceleași motive, nu a existat o asemenea deviere de la principiul nemijlocirii, astfel încât să fie subminat caracterul echitabil al procedurilor ca întreg.

Victima, a cărei mărturie a constituit, într-adevăr, un element de bază al probatoriului împotriva reclamantului, a fost audiată, de fapt, în timpul rejudecării. Judecătorul noului proces a avut posibilitatea de a observa victima și de a-și forma, într-o anumită măsură, o opinie despre probele sale, chiar dacă reclamantul nu a putut să o contrainterogheze în prezența acelui judecător. Judecătorul nou a dispus, de asemenea, de toate probele, inclusiv de contrainterogarea unui martor, care a avut loc în timpul primului proces, înregistrată în stenogramele procesului. Cu privire la ceilalți martori, cei trei ofițeri de poliție, nu a părut că probele lor au jucat un rol decisiv pentru condamnarea reclamantului. Chestiunile în legătură cu care au dat mărturie nu au fost cele cu privire la care Curtea de Apel a dispus ca instanța de judecată să le clarifice în timpul rejudecării. În aceste circumstanțe, faptul că noul judecător al procesului a avut la dispoziție stenogramele examinării lor a fost suficient pentru a asigura înțelegerea adecvată a probelor de către acesta.

Concluzie

: inadmisibilă (nefondată în mod vădit).

(Vezi și

Al Khawaja și Tahery v.

Regatul Unit

[MC],

26766/05

și

22228/06

, 15

decembrie 2011,

Nota informativă 147

; și

Schatschaschwili v.

Germania

[MC],

9154/10

, 15

decembrie 2015,

Nota informativă

191

)