Decizianr. 100din04.06.2026
- Instanță
- Curtea Constituțională
- Tip
- decizii
Decizianr. 100din04.06.2026 (Curtea Constituțională, 2026)
DECIZIE
DE INADMISIBILITATE
a
sesizării nr. 231g/2025
privind excepția de neconstituționalitate a punctului 13
3
din Regulamentul cu
privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin
Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008
(prelungirea contractului de locațiune)
CHIŞINĂU
4 iunie 2026
Curtea Constituțională, judecând în componența:
dnei Liuba ȘOVA,
președinte de ședință
,
dlui Sergiu LITVINENCO,
dlui Ion MALANCIUC,
dnei Viorica PUICA,
dlui Nicolae ROȘCA,
judecători
,
cu participarea dnei Emilia Cazacu,
asistent judiciar
,
Având în vedere sesizarea înregistrată la 3 noiembrie 2025,
Examinând admisibilitatea sesizării menționate,
Având în vedere actele și lucrările dosarului,
Deliberând la 4 iunie 2026, în camera de consiliu,
Pronunță următoarea decizie:
PROCEDURA
La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a punctului 13
3
din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, ridicată de dna avocat stagiar Evelina Sandu (Grăchilă), în interesele SRL „Pema-Familia", parte în dosarul nr. 2c-451/2025, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.
Sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate a fost trimisă la Curtea Constituţională de către dl judecător Veaceslav Martînenco, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.
ÎN FAPT
A. Circumstanțele litigiului principal
Circumstanţele litigiului principal, aşa cum au fost formulate de către autorul excepţiei, pot fi rezumate după cum urmează.
SRL „Pema-Familia" este o companie care își desfășura activitatea economică într-o încăpere din municipiul Chișinău, pe baza unui contract de locațiune.
La expirarea termenului contractului de locațiune,
Pema-Familia
a solicitat prelungirea contractului. Locatorul ar fi refuzat prelungirea contractului de locațiune.
La 7 martie 2025,
Pema-Familia
a inițiat o acțiune civilă în instanța de judecată, solicitând prelungirea în condiții prioritare a contractului de locațiune.
La 6 octombrie 2025, reprezentantul
Pema-Familia
a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a punctului 13
3
din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008.
Printr-o încheiere din 28 octombrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a sesizat, în acest sens, Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.
B. Legislația pertinentă
Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:
Articolul 7
Constituția, Lege Supremă
„Constituția Republicii Moldova este Legea ei Supremă. Nici o lege şi niciun alt act juridic care contravine prevederilor Constituției nu are putere juridică."
Articolul 9
Principiile fundamentale privind proprietatea
„(1) Proprietatea este publică şi privată. Ea se constituie din bunuri materiale şi intelectuale.
(2) Proprietatea nu poate fi folosită în detrimentul drepturilor, libertăților şi demnității omului.
(3) Piaţa, libera inițiativă economică, concurența loială sunt factorii de bază ai economiei."
Articolul 46
Dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
„(1) Dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.
(2) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.
(3) Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă.
(4) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.
(5) Dreptul de proprietate privată obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului înconjurător şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii, revin proprietarului.
(6) Dreptul la moştenire a proprietăţii private este garantat."
Articolul 54
Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
„(1) În Republica Moldova nu pot fi adoptate legi care ar suprima sau ar diminua drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului şi cetăţeanului.
(2) Exerciţiul drepturilor şi libertăţilor nu poate fi supus altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor unanim recunoscute ale dreptului internaţional şi sânt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei.
(3) Prevederile alineatului (2) nu admit restrângerea drepturilor proclamate în articolele 20-24.
(4) Restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii."
Articolul 126
Economia
„(1) Economia Republicii Moldova este economie de piaţă, de orientare socială, bazată pe proprietatea privată şi pe proprietatea publică, antrenate în concurenţă liberă.
(2) Statul trebuie să asigure:
a) reglementarea activităţii economice şi administrarea proprietăţii publice ce-i aparţine în condiţiile legii;
b) libertatea comerţului şi activităţii de întreprinzător, protecţia concurenţei loiale, crearea unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie;
c) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;
d) stimularea cercetărilor ştiinţifice;
e) exploatarea raţională a pământului şi a celorlalte resurse naturale, în concordanţă cu interesele naţionale;
f) refacerea şi protecţia mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic;
g) sporirea numărului de locuri de muncă, crearea condiţiilor pentru creşterea calităţii vieţii;
h) inviolabilitatea investiţiilor persoanelor fizice şi juridice, inclusiv străine."
Articolul 127
Proprietatea
„(1) Statul ocroteşte proprietatea.
(2) Statul garantează realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicţie cu interesele societăţii.
(3) Proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ-teritoriale.
(4) Bogăţiile de orice natură ale subsolului, spaţiul aerian, apele şi pădurile folosite în interes public, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, căile de comunicaţie, precum şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice."
Prevederile relevante ale Codului civil, adoptat prin Legea nr. 1107 din 6 iunie 2002, sunt următoarele:
Articolul 1280
Prelungirea contractului de locaţiune
„(1) Dacă raporturile contractuale continuă în mod tacit după expirarea termenului locaţiunii, acesta se consideră prelungit pe un termen nedeterminat.
(2) La expirarea termenului locaţiunii, locatarul are dreptul prioritar la încheierea contractului pe un nou termen dacă:
a) şi-a onorat anterior obligaţiile contractuale;
b) bunul se dă în locaţiune pe un nou termen;
c) este de acord cu noile condiţii contractuale stabilite de locator.
[...]"
Articolul 1285
Soarta îmbunătăţirilor bunului închiriat
„(1) La expirarea termenului sau la rezoluțiunea locațiunii, locatarul are dreptul să separe îmbunătăţirile, efectuate cu permisiunea locatorului, care pot fi separate fără a se deteriora bunul ori să ceară compensarea valorii lor de către locator dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
(2) Locatarul are dreptul să separe îmbunătăţirile efectuate fără permisiunea locatorului dacă pot fi separate fără a se deteriora bunul şi dacă locatorul refuză să compenseze valoarea lor. În cazul în care îmbunătăţirile efectuate fără permisiunea locatorului nu pot fi separate fără a se deteriora bunul, ele devin proprietate a locatorului.
(3) La cererea locatorului, construcţiile neautorizate de el urmează a fi demolate de către locatar sau pe contul lui."
Prevederile relevante ale Regulamentului cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, sunt următoarele:
„
13
3
. În cazul în care, la expirarea termenului contractului de locațiune, locatarul își exprimă intenția de a lua în locațiune pentru un nou termen bunurile închiriate anterior, contractul de locațiune poate fi încheiat prin negocieri directe cu același locatar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:
1) locatarul şi-a onorat anterior obligaţiile contractuale;
2) bunul se dă în locaţiune pe un nou termen;
3) locatarul este de acord cu noile condiţii contractuale stabilite de către locator
."
ÎN DREPT
A. Argumentele autorului excepției de neconstituționalitate
Autorul excepției susţine că norma contestată nu prevede un mecanism care să garanteze prelungirea contractului de locațiune, atunci când un bun imobil este utilizat de un agent economic pentru o perioadă îndelungată. Autorul afirmă că, deși întrunește toate condițiile prevăzute de lege pentru a fi prelungit contractul de locațiune, formularea „poate fi încheiat" îi oferă locatorului o marjă discreționară excesivă la luarea deciziei de prelungire a contractului, fapt care ar permite favorizarea anumitor agenți economici în defavoarea altora.
În opinia autorului, în lipsa unui mecanism care să garanteze prelungirea contractului de locațiune, norma contestată generează incertitudine juridică și afectează drepturile economice ale locatarului, a cărui activitate depinde de voința unilaterală a autorității publice, și poate afecta rentabilitatea investițiilor efectuate.
Autorul excepției consideră că omisiunea în cauză contravine articolelor 7, 9, 46 54, 126 și 127 din Constituţie.
B. Aprecierea Curții
Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.
În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității hotărârilor Guvernului, în prezenta cauză a unor prevederi din Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, ţine de competenţa Curţii Constituţionale. Totodată, Curtea reiterează că este competentă să verifice constituţionalitatea hotărârilor de Guvern dacă criticile de neconstituţionalitate se raportează la prevederi constituţionale (a se vedea HCC nr. 6 din 28 februarie 2023, § 25).
Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de reprezentantul unei părți în proces și este formulată de subiectul căruia i s-a conferit acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă punctul 13
3
din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, care nu a constituit anterior obiect al controlului de constituționalitate.
Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză civilă cu privire la prelungirea, în condiții prioritare, a contractului de locațiune. Curtea admite că prevederea contestată ar putea fi aplicată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea reţine că autorul excepției a invocat articolele 7 (
Constituția, Legea Supremă
), 9 (
principiile fundamentale privind proprietatea
), 46 (
dreptul la proprietate privată şi protecţia acesteia
), 54 (
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
), 126 (
economia
) și 127 (
proprietatea
) din Constituţie.
În jurisprudenţa sa, Curtea a notat că articolele 7 şi 9 din Constituţie au un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări, nu pot constitui repere individuale şi separate şi pot fi invocate, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea lor cu alte dispoziţii din Constituţie (DCC nr. 17 din 21 martie 2024, § 23). Referitor la incidența articolului 54 din Constituţie, Curtea subliniază că acesta nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să argumenteze existenţa unor ingerinţe în drepturile garantate de Constituţie (DCC nr. 124 din 2 septembrie 2025, § 20).
Referitor la articolul 126 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a motivat caracterul contradictoriu al dispoziţiilor legale criticate cu prevederea constituţională menţionată. În situaţii similare, Curtea a respins ca inadmisibile sesizările formulate astfel, precizând că simpla trimitere la un text din Constituţie, fără explicarea pretinsei neconformităţi cu acesta a prevederilor legale contestate, nu echivalează cu un argument (a se vedea DCC nr. 52 din 19 aprilie 2022, § 25; DCC nr. 82 din 17 iunie 2022, § 27-28).
Curtea reiterează că articolele 46 și 127 din Constituţie stabilesc obligaţia statului şi a celorlalţi titulari ai puterii publice de a respecta proprietatea şi de a se abține de la orice acţiune ce ar aduce atingere acestui drept. Câmpul de aplicare al acestor articole este acelaşi cu câmpul de aplicare al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia Europeană (DCC nr. 7 din 20 ianuarie 2022, § 30).
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, articolul 1 din Protocolul nr. 1 este aplicabil doar în cazul bunurilor existente ale unei persoane şi nu garantează dreptul de a dobândi bunuri. Pentru ca un „bun" care constă într-o „aşteptare legitimă" să fie recunoscut, trebuie să existe o bază juridică naţională care să genereze un interes patrimonial (
Béláné Nagy v. Ungaria
[MC], 13 decembrie 2016, § 79).
Având în vedere obligația constituțională de a reglementa prin lege administrarea proprietății publice și a crea o economie de piață, concurențială, în care, plenipotențiar, sunt atrenate proprietatea privată și proprietatea publică (a se vedea articolul 126 alin. (2) lit. a) din Constituție), Parlamentul, în scopul de a ordona exercițiul dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate publică, a adoptat mai multe legi, printre care și Legea nr. 121 din 4 mai 2007 privind administrarea şi deetatizarea proprietăţii publice. Această lege,
inter alia,
prevede că „administrarea proprietăţii publice se efectuează în conformitate cu principiile eficienţei, legalităţii şi transparenţei", în scopul „asigurării unui management eficient", „atragerii [...] de investiții" și „dezvoltării concurenţei în economia naţională" (a se vedea articolul 3 alin. (1) și (2) din Lege).
Prin noțiunea „administrare a proprietății publice", legislatorul a prevăzut că aceasta este o „activitate ce ţine de exercitarea [...] dreptului de proprietate al statului şi/sau al unităţilor administrativ-teritoriale" (a se vedea articolul 2 din Lege), care include, printre altele, și libertatea autorității competente de a da bunurile proprietate publică în folosință prin încheierea unor contracte de locațiune (a se vedea articolele 12 și 17 din Lege) cu alți participanți la circuitul civil. În dezvoltarea acestor prevederi și având în vedere complexitatea eventualelor relații juridice, legislatorul a prevăzut că la darea în locațune a bunurilor proprietate publică părțile trebuie să includă în contractul de locaţiune și anumite clauze esențiale precum: a) descrierea obiectului locaţiunii; b) termenul de locaţiune; c) componenţa, cuantumul şi termenul de plată a chiriei şi, după caz, condiţiile şi modul de indexare şi/sau de modificare a cuantumului chiriei; d) modul de restituire a obiectului locaţiunii şi, după caz, condiţiile de prelungire a locaţiunii (a se vedea articolul 17 alin. (4) din Lege).
De asemenea, legislatorul a prevăzut că procedura transmiterii în locațiune a activelor neutilizate se stabilește de Guvern (articolul 17 alin. (7) din Lege). Guvernul, prin Hotărârea nr. 483 din 29 martie 2008, a aprobat Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, care a reglementat într-o anumită măsură și problema ridicată de autorul sesizării, adică condițiile de prelungire a contractului de locaţiune a bunurilor proprietate publică (punctul 8). În acest sens, se stabilește că termenul contractului de locațiune poate fi prelungit prin negocieri directe cu același locatar, cu condiția respectării următoarelor condiții cumulative: (
i
) locatarul şi-a onorat anterior obligaţiile contractuale; (
ii
) bunul se dă în locaţiune pe un nou termen; (
iii
) locatarul este de acord cu noile condiţii contractuale stabilite de către locator (punctul 13
3
). Negocierile directe pentru selectarea locatarilor bunurilor neutilizate ale întreprinderilor se organizează la propunerea potenţialilor locatari și se desfăşoară de către comisia de negocieri, instituită prin ordin al administratorului întreprinderii, în a cărei componenţă, în mod obligatoriu, se include reprezentantul autorităţii abilitate (punctul 22
1
).
Curtea observă că completarea Regulamentului cu punctul 13
3
, efectuată prin Hotărârea Guvernului nr. 46 din 29 ianuarie 2025, a avut ca scop corelarea prevederilor Regulamentului cu articolul 1280 alin. (2) din Codul civil, care stabilește dreptul de preemțiune al locatarului la reîncheierea contractului de locațiune doar dacă sunt întrunite anumite condiții (a se vedea Nota de fundamentare a proiectului hotărârii de Guvern cu privire la modificarea unor hotărâri ale Guvernului[1]).
Din analiza prevederilor contestate, Curtea observă că legea nu le garantează locatarilor un drept de prelungire automată a contractului de locațiune și nici nu generează o „așteptare legitimă" în acest sens. Prelungirea contractului de locațiune depinde, pe de o parte, de voința proprietarului de a da bunul în locațiune pe un nou termen și, pe de altă parte, de respectarea de către locatar a obligațiilor contractuale anterioare și de acceptarea noilor condiții stabilite de locator. Astfel, de vreme ce încheierea contractului de locațiune depinde de îndeplinirea cumulativă a unor condiții stabilite de lege, Curtea reține că nu poate fi dedusă vreo obligație a autorităților de a reglementa un mecanism de prelungire automată a locațiunii.
De asemenea, Curtea nu poate reține nici critica autorului excepției referitoare la afectarea dreptului de proprietate sub aspectul valorificării investițiilor, de vreme ce legea prevede posibilitatea compensării eventualelor îmbunătățiri aduse bunului închiriat (a se vedea articolul 1285 din Codul civil).
Curtea observă că, sub aparenţa unor critici de neconstituţionalitate, autorul excepţiei îi solicită Curţii să analizeze dacă textul „poate fi încheiat" din norma contestată le permite autorităților abilitate să refuze prelungirea contractului de locațiune cu același locatar dacă nu se mai dorește darea în locațiune a bunului.
Sub acest aspect, Curtea reiterează că aspectele legate de aplicarea legii în situaţii concrete excedează controlului de constituţionalitate (a se vedea DCC nr. 20 din 17 februarie 2022, § 31).
Prin urmare, pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea în cauză privind excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.
Din aceste motive, pe baza articolelor 135 alin. (1) literele a) și g), 140 alin. (2) din Constituție, 27 alin. (2) și (3) lit. d), 37 și 40 din Legea cu privire la Curtea Constituțională, Curtea Constituțională
D E C I D E:
1.
Se declară inadmisibilă
sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a punctului 13
3
din Regulamentul cu privire la modul de dare în locaţiune a activelor neutilizate, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 483 din 29 martie 2008, ridicată de dna avocat stagiar Evelina Sandu (Grăchilă), în interesele SRL „Pema-Familia", parte în dosarul nr. 2c-451/2025, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani.
Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Președinte de ședință Liuba ȘOVA
Chișinău, 4 iunie 2026
DCC nr. 100
Dosarul nr. 231g/2025
[1] https://gov.md/sites/default/files/media/documents/sedinte-de-guvern/2025-07/nu-790-app-2024.pdf