Decizianr. 87din21.05.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „dă asigurări apreciate ca fiind suficiente" din articolul 49 alin. (1) din Legea nr. 371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală, ridicată de dl avocat Mihail Zero, în interesele dlui Anthony Goujon, în dosarul nr. 7r-13/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată format din dnii Ion Bulhac, Vitalie Pîslariuc și de dna Natalia Mămăligă, judecători la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Așa cum au fost formulate de autorul sesizării, circumstanțele cauzei pot fi rezumate după cum urmează.

La 29 august și 7 septembrie 2022, Tribunalul Judiciar din Paris, Republica Franceză, a emis două mandate de arestare în privința dlui Anthony Goujon.

La 7 noiembrie 2022, Tribunalul Judiciar din Le Mans, Republica Franceză, l-a găsit vinovat pe dl Anthony Goujon de comiterea unei tentative de escrocherie (

Ulterior, autoritățile competente ale Republicii Franceze s-au adresat autorităților responsabile din Republica Moldova cu solicitarea de a-l extradă pe dl Anthony Goujon.

La 20 februarie și 19 mai 2023, Procuratura Republicii Moldova și Ministerul Justiției i-au solicitat Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, să-l extrădeze pe dl Anthony Goujon autorităților competente ale Republicii Franceze.

Printr-o încheiere din 9 septembrie 2025, Judecătoria Chișinău a admis demersurile de extrădare. Dl Anthony Goujon a atacat cu recurs încheierea.

În procesul examinării recursului, dl avocat Mihail Zero a ridicat, în interesele dlui Anthony Goujon, excepția de neconstituționalitate a textului „dă asigurări apreciate ca fiind suficiente" din articolul 49 alin. (1) din Legea nr. 371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală.

Printr-o încheiere din 18 decembrie 2025, un complet de judecată format din dnii Ion Bulhac, Vitalie Pîslariuc și de dna Natalia Mămăligă a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală sunt următoarele:

Autorul excepției susține că textul „dă asigurări apreciate ca fiind suficiente" din articolul 49 alin. (1) din Legea nr. 371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală este formulată vag. Legislatorul nu a stabilit criterii clare cu privire la aprecierea caracterului suficient al asigurărilor, fapt care acordă autorităților o marjă discreționară excesivă în evaluarea garanțiilor oferite de statul solicitant. Din cauza ambiguității legii, persoana condamnată în lipsă poate fi extrădată fără a avea vreo garanție reală că va fi rejudecată potrivit exigențelor unui proces echitabil.

În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 4, 16, 20, 21, 23 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea nr. 371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „dă asigurări apreciate ca fiind suficiente" din articolul 49 alin. (1) din Legea nr. 371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea notează că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează recursul împotriva unei încheieri a primei instanțe în care s-au admis demersurile Ministerului Justiției și Procuraturii Generale cu privire la extrădarea unei persoane care se află pe teritoriul Republicii Moldova. Astfel, Curtea de Apel Centru ar putea ține cont de prevederile contestate la examinarea recursului în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor

Curtea reiterează că articolele 1 alin. (3), 4, 16 și 54 din Constituţie au un caracter general şi pot fi invocate dacă se constată aplicabilitatea acestora împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, § 85; DCC nr.73 din 20 iunie 2024, § 23).

Referitor la articolul 21 din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a prezentat argumente care să demonstreze incidenţa acestuia în prezenta cauză.

Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 23 din Constituţie, autorul sesizării susţine că imprevizibilitatea prevederilor contestate afectează dreptul la un proces echitabil, pentru că persoana a cărei extrădare este solicitată nu-și poate anticipa în mod rezonabil situația juridică.

Curtea notează că dreptul de acces liber la justiţie reclamă o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor (a se vedea HCC nr. 20 din 26 septembrie 2024, § 66). De asemenea, articolul 23 din Constituţie nu-i impune Parlamentului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept substanţial.

Cu titlu preliminar, Curtea subliniază că cetățenii străini sau apatrizii care sunt urmăriți penal sau care au fost condamnați într-un stat străin pentru săvârşirea unei fapte pasibile de pedeapsă în acel stat pot fi extrădați acestuia la cererea autorităţilor competente, în scopul urmăririi sau executării sentinţei pronunţate pentru fapta comisă sau pronunţării unei noi sentinţe (a se vedea articolele 42 alin. (1) din Legea nr. 371/2006 și 544 alin. (1) din Codul de procedură penală).

Curtea observă că atunci când se solicită extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse pronunţate împotriva sa, printr-o hotărâre judecătorească,

Prevederile Legii cu privire la asistența juridică internațională în materie penală și ale Codului de procedură penală sunt armonizate cu dispozițiile Convenției europene de extrădare, semnată la Paris la 13 decembrie 1957, în vigoare pentru Republica Moldova din 31 decembrie 1997. Prin acest instrument internațional, statele părți s-au angajat să-şi predea reciproc, potrivit regulilor şi sub condiţii determinate, persoanele care sunt urmărite pentru o infracţiune sau căutate în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă de către autorităţile judiciare ale părţii solicitante.

Articolul 3 din Protocolul nr. 2 adițional la Convenția Europeană de extrădare, în vigoare pentru Republica Moldova din 25 septembrie 2001, stabilește că atunci când o parte contractantă solicită unei alte părţi contractante extrădarea unei persoane în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă stabilite printr-o hotărâre pronunțată în lipsă împotriva sa, partea solicitată poate refuza extrădarea în acest scop, dacă, în opinia sa, procedura de judecată nu a satisfăcut minimul de drepturi de apărare recunoscute oricărei persoane învinuite de o infracţiune. Totuşi, extrădarea se va acorda dacă partea solicitantă dă asigurări apreciate ca suficiente pentru a-i garanta persoanei a cărei extrădare se solicită dreptul la o nouă procedură de judecată care să-i salvgardeze drepturile la apărare. Această hotărâre îndreptăţeşte partea solicitantă fie să execute judecata în cauză, dacă cel condamnat nu se împotriveşte, fie să urmărească pe extrădat, în caz contrar.

Cu privire la pretinsa lipsă de previzibilitate a textului „dă asigurări apreciate ca fiind suficiente", Curtea reține că caracterul general al acestei expresii nu presupune, în sine, o contradicție cu o normă constituțională. Dimpotrivă, la redactarea normei contestate legislatorul a preluat formularea articolului 3 din Protocolul nr. 2 adițional la Convenția Europeană de extrădare. Norma contestată implementează angajamentele statului care decurg din articolul 3 din Protocolul nr. 2 adițional la Convenție.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a

Textul contestat le acordă instanțelor judecătorești competența de a aprecia, la modul concret, dacă garanțiile oferite de statul solicitant sunt suficiente, credibile și apte să înlăture un risc real de expunere a persoanei extrădate la o negare flagrantă a justiției. Aprecierea caracterului suficient al acestor asigurări implică o evaluare judiciară individualizată, realizată în funcție de circumstanțele cauzei, de natura garanțiilor oferite și de capacitatea acestora de a preveni riscurile invocate.

În acest context, Curtea reiterează jurisprudenţa sa în care a stabilit că legislaţia nu poate să exceleze în texte explicative. Pornind de la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară (a se vedea DCC nr.92 din 7 iulie 2022, § 25; DCC nr.77 din 27 iunie 2024, § 25; DCC nr.135 din 22 septembrie 2025, §30). Astfel, rolul decizional acordat instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor care persistă cu ocazia interpretării normelor (a se vedea DCC nr.87 din 25 iulie 2024, § 22; DCC nr.28 din 13 februarie 2025, § 24).

Curtea notează că destinatarul legii poate stabili sensul textului de lege criticat, inclusiv prin recurgerea la consiliere juridică sau prin aplicarea simplă a regulilor de interpretare lingvistică, pornind de la sensul textului criticat (a se vedea,

Având în vedere considerentele menţionate

Pentru că nu s-a demonstrat vreo aparență de încălcare a unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 1, 4, 16, 23 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Așadar, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.