Decizianr. 85din21.05.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi, după cum urmează:

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, de un complet de judecători ai Curții de Apel Centru, format din domnul Ghenadie Mîra și doamnele Angela Bostan și Lucia Bagrin.

Prin Ordinul MAI nr. 106F din 25 martie 2011, dl Fiodor Zaițev și-a încetat raporturile de muncă cu Ministerul Afacerilor Interne, iar la 28 martie 2011, acestuia i-a fost stabilit dreptul la pensie pe baza Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 a asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri. Ulterior, dl Fiodor Zaițev i-a solicitat Ministerului Afacerilor Interne recalcularea vechimii în muncă.

Prin certificatul nr. 34/51-4991 din 27 mai 2021, Inspectoratul de Poliție Ștefan-Vodă a recalculat vechimea în muncă a dlui Fiodor Zaițev. Ulterior, dl Fiodor Zaițev i-a solicitat Casei Teritoriale de Asigurări Sociale (în continuare, CTAS) Ștefan-Vodă să-i plătească diferența valorii pensiei ca urmare a recalculării vechimii în muncă începând cu data de stabilire a dreptului la pensie, adică din 28 martie 2011. Prin Decizia CTAS Ștefan-Vodă nr. 23/2021.15501 din 8 iunie 2021 a fost achitată diferența valorii pensiei începând cu data de 1 iunie 2020. Dl Fiodor Zaițev a atacat această decizie cu o cerere prealabilă la Compania Națonală de Asigurări Sociale (în continuare, CNAS). Cererea sa a fost respinsă.

La 24 septembrie 2021, dl Fiodor Zaițev a atacat aceste decizii în instanța de judecată. Printr-o Hotărâre a Judecătoriei Chișinău din 2 iunie 2022 a fost anulată decizia CTAS Ștefan-Vodă și răspunsul CNAS de respingere a cererii prealabile. Instanța de judecată a dispus achitarea diferenței valorii pensiei ca urmare a recalculării vechimii în muncă pentru toată perioada, începând cu 29 martie 2011. Prin Decizia Curții de Apel Centru din 1 martie 2023 a fost respinsă cererea de apel formulată de către CNAS și menținută hotărârea primei instanțe. Prin Decizia Curții Supreme de Justiție din 19 februarie 2025 a fost casată Decizia Curții de Apel Centru, cauza fiind trimisă la rejudecare.

La 8 septembrie 2025, dl avocat Alexandru Savva a ridicat, în interesele dlui Fiodor Zaițev, excepția de neconstituționalitate a următoarelor prevederi: textul „se poate plăti doar pentru 12 luni trecute" din articolul 51 alin. (2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993; textul „dar cel mult pentru 12 luni de la data depunerii actelor suplimentare" din articolul 61 alin. (1) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993; și textul „o perioadă de cel mult 3 ani până la retragere. Dacă retragerea se face la cerere, calcularea perioadei pentru care se vor acorda retroactiv prestații sociale se face din momentul depunerii cererii" din articolul 143 alin. (4) din Codul administrativ.

Printr-o încheiere din 9 septembrie 2025, Curtea de Apel Centru a admis parțial ridicarea excepției de neconstituționalitate doar în partea textelor de lege contestate din articolele 51 alin. (2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 și 143 alin. (4) din Codul administrativ și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională spre soluționare.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 1544 din 23 iunie 1993 a asigurării cu pensii a militarilor și a persoanelor din corpul de comandă și din trupele organelor afacerilor interne și din cadrul Inspectoratului General de Carabinieri sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului administrativ, adoptat prin Legea nr. 116 din 19 iulie 2018, sunt următoarele:

Autorul excepției susține că în cauza de pe rolul Curții de Apel Centru, Casa Națională de Asigurări Sociale se opune achitării diferenței valorii pensiei în circumstanțele nou apărute pentru o perioadă mai mare de 12 luni, făcând referire în acest sens la prevederile articolului 51 alin. (2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993. Totuși, dacă instanța de judecată va stabili că aceste prevederi nu sunt incidente în cauza principală, autorul excepției consideră că există riscul ca pretențiile sale sa fie respinse pe baza articolului 143 alin. (4) din Codul administrativ, care, de asemenea, stabilește limite temporale la plata retroactivă a pensiei.

Autorul excepției susține că prevederile legale contestate au condus la o practică administrativă greșită a Casei Naționale de Asigurări Sociale în cauzele privind recalcularea prestațiilor stabilite în cazul comiterii unor erori. În acest sens, autorul face trimitere la mai multe Hotărârii ale Curții Constituționale, printre care Hotărârea nr. 9 din 3 martie 1997, Hotărârea nr. 27 din 18 mai 1999, Hotărârea nr. 14 din 6 iulie 2006, Hotărârea nr. 10 din 2 iunie 2009, Hotărârea nr. 19 din 18 octombrie 2011, Hotărârea nr. 27 din 20 decembrie 2011, Hotărârea nr. 5 din 10 aprilie 2012, Hotărârea nr. 19 din 19 iulie 2016, Hotărârea nr. 6 din 9 februarie 2017 și Hotărârea nr. 10 din 8 mai 2018.

În concluzie, autorul excepției susține că prevederile contestate, care acordă dreptul la recalcularea pensiei și la plata retroactivă a prestațiilor sociale doar pentru o perioadă de 12 luni, așa cum prevede articolul 51 alin. (2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993, sau doar pentru o perioadă de 3 ani, așa cum stabilește articolul 143 alin. (4) din Codul administrativ, încalcă articolele 1, 4, 7, 8, 16, 26, 46, 47, 49, 50, 53, 54 și 120 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a prevederilor de la § 1

Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces și este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Circumstanțele litigiului principal confirmă faptul că cauza se află în faza apelului, după trimiterea ei la rejudecare de către Curtea Supremă de Justiție. Curtea menționează că, pentru declanșarea controlului de constituționalitate, trebuie confirmată aplicabilitatea prevederilor legale contestate în cauza pendinte din fața instanței de drept comun care a ridicat excepția. Potrivit jurisprudenței sale, condiția aplicabilității prevederilor legale contestate presupune ca acestea să fie incidente în cauza examinată și să producă efecte juridice în privința autorului (a se vedea DCC nr. 94 din 15 iunie 2021, § 23).

Curtea observă că autorul excepției îi solicită să exercite controlul de constituționalitate al unor prevederi din articolul 51 alin. (2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993. Totodată, autorul îi mai solicită Curții să verifice constituționalitatea unor prevederi din articolul 143 alin. (4) din Codul administrativ. Autorul precizează că nu cunoaște cu certitudine care normă va fi aplicată de către instanța de judecată și că există riscul ca pretențiile sale sa fie respinse pe baza uneia din aceste norme.

În acest context, Curtea reține că prevederile de la articolul 51 alin. (2) din Legea nr. 1544 din 23 iunie 1993 și cele de la articolul 143 alin. (4) din Codul administrativ reglementează, aparent, același domeniu,

În aceste condiții, Curtea reține că este chemată să rezolve întâi o problemă de aplicare a legii și să decidă care dintre norme reglementează raportul juridic, ca mai apoi să exercite controlul de constituționalitate al prevederii în discuție. În jurisprudența sa, Curtea a precizat că judecata sa este o judecată a legilor, la modul abstract, nu o judecată a cazurilor concrete. Curtea nu este competentă să identifice dreptul aplicabil ori să stabilească obligațiile părților într-un raport juridic concret (a se vedea DCC nr. 78 din 10 iulie 2025, § 32). Această competență le aparține, prin definiție, instanțelor de drept comun.

În asemenea situații, atunci când în fața sa au fost contestate două articole de lege care se exclud reciproc de la aplicare, Curtea a precizat că, dacă ar verifica toate variantele legii, ar da curs unei

De asemenea, Curtea observă că în argumentarea excepției autorul face trimitere la mai multe hotărâri ale Curții, fără să arate însă principiul sau regula din hotărâre pe care o invocă, în ce constă similitudinea situației sale cu cauza soluționată anterior și cum conduc considerentele jurisprudențiale invocate la concluzia neconstituționalității în cauza sa. În jurisprudența sa, Curtea a precizat că simpla trimitere la o hotărâre anterioară, precum și citarea unor considerente din jurisprudența Curții, în lipsa unei argumentări proprii, nu reprezintă critici veritabile de neconstituționalitate (a se vedea DCC nr. 114 din 26 septembrie 2023, § 16, și DCC nr. 167 din 13 noiembrie 2025, § 21). În situații similare, Curtea a declarat inadmisibile sesizările formulate astfel. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea i-ar înlocui pe autori la formularea argumentelor de neconstituționalitate și ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 19).

Pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.