Decizianr. 83din14.05.2026

La originea cauzei se află sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate a articolului 231 alin. (3) din Codul de procedură penală, ridicate de dl avocat Vasile Nicoară, dl avocat Vasile Foltea, dna avocat Lilia Pîslaru și dl avocat Dimitrie Mereacre, în dosarele nr. 16r-647/2026, nr. 16r-648/2026, nr. 16r-649/2026 și nr. 16r-693/2026, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost trimise la Curtea Constituțională de două complete de judecată constituite din dnii Alexandru Spoială, Igor Chiroșca și Mihail Proca și, respectiv, Eugeniu Beșelea, Andrei Cazacicov și Vitalie Budeci, de la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Având în vedere identitatea de obiect a sesizărilor şi a motivelor care stau la baza criticilor de neconstituţionalitate, pe baza pct. 18 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituţională, aprobat prin Decizia nr. AG-1 din 27 mai 2025, Curtea a decis conexarea acestora într-un singur dosar, căruia i-a atribuit numărul 83g/2026.

Printr-o încheiere din 1 martie 2026, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, i-a aplicat dlui Ștefan Țurcanu măsura arestului la domiciliu pe un termen de 30 de zile. Ulterior, printr-o decizie a Curții de Apel Centru, arestul la domiciliu a fost înlocuit cu arestul preventiv.

La 24 martie 2026, procurorul cazului a solicitat prelungirea măsurii preventive pentru un termen de 30 de zile. Apărarea a evidențiat în fața judecătorului de instrucție caracterul tardiv al demersului.

La 27 martie 2026, judecătorul de instrucţie a dispus prelungirea arestului preventiv cu 30 de zile. Nefiind de acord cu încheierea, dl avocat Vasile Nicoară a contestat-o, în interesele dlui Ștefan Țurcanu, cu recurs.

În cadrul şedinţei de judecată din 6 aprilie 2026, dl avocat Vasile Nicoară a ridicat, în interesele dlui Ștefan Țurcanu, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 231 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 6 aprilie 2026, Curtea de Apel a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Printr-o încheiere din 1 martie 2026, Judecătoria Chișinău, sediul Ciocana, i-a aplicat dlui Mihail Enachi măsura arestului preventiv pe un termen de 30 de zile.

La 24 martie 2026, procurorul cazului a solicitat prelungirea măsurii preventive pentru un termen de 30 de zile. Apărarea a evidențiat în fața judecătorului de instrucție caracterul tardiv al demersului.

La 27 martie 2026, judecătorul de instrucţie a dispus prelungirea arestului preventiv cu 30 de zile. Nefiind de acord cu încheierea, dl avocat Vasile Foltea a contestat-o, în interesele dlui Mihail Enachi, cu recurs.

În cadrul şedinţei de judecată din 6 aprilie 2026, dl avocat Vasile Foltea a ridicat, în interesele dlui Mihail Enachi, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 231 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 6 aprilie 2026, Curtea de Apel a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Printr-o încheiere din 1 martie 2026, Judecătoria Chişinău, sediul Ciocana, i-a aplicat dlui Marin Gabuja măsura arestului la domiciliu pe un termen de 30 de zile.

La 24 martie 2026, procurorul cazului a solicitat prelungirea măsurii preventive pentru un termen de 30 de zile. Apărarea a evidențiat în fața judecătorului de instrucție caracterul tardiv al demersului.

La 27 martie 2026, judecătorul de instrucţie a dispus prelungirea arestului la domiciliu cu 30 de zile. Nefiind de acord cu încheierea, dna avocat Lilia Pîslaru a contestat-o, în interesele dlui Marin Gabuja, cu recurs.

În cadrul şedinţei de judecată din 6 aprilie 2026, dna avocat Lilia Pîslaru a ridicat, în interesele dlui Marin Gabuja, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 231 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 6 aprilie 2026, Curtea de Apel a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Printr-o încheiere din 3 februarie 2026, Judecătoria Hâncești, sediul central, i-a aplicat dlui Dumitru Moisei măsura arestului preventiv pe un termen de 30 de zile. Ulterior, printr-o încheiere din 27 februarie 2026, arestul a fost prelungit pentru un termen de 30 de zile.

La 27 martie 2026, procurorul cazului a solicitat prelungirea măsurii preventive. Apărarea a evidențiat în fața judecătorului de instrucție caracterul tardiv al demersului.

La 1 aprilie 2026, judecătorul de instrucţie a dispus prelungirea arestului preventiv cu 30 de zile. Nefiind de acord cu încheierea, dl avocat Dimitrie Mereacre a contestat-o, în interesele dlui Dumitru Moisei, cu recurs.

În cadrul şedinţei de judecată din 21 aprilie 2026, dl avocat Dimitrie Mereacre a ridicat, în interesele dlui Dumitru Moisei, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor articolului 231 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 21 aprilie 2026, Curtea de Apel a admis ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate şi a trimis sesizarea la Curtea Constituţională, în vederea soluţionării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Autorii excepțiilor susțin că dispoziţiile articolului 231 alin. (3) din Codul de procedură penală nu corespund standardului calității legii, deoarece acestea generează incertitudini la calcularea termenului de 5 zile în care demersul de prelungire a arestului se depune la judecătorul de instrucţie. Această situație ar genera interpretări contradictorii la stabilirea respectării termenului de 5 zile pentru depunerea demersului de prelungire a arestului și ar determina prelungiri ilegale ale arestului, contrar articolului 5 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Autorii excepțiilor consideră că prevederea legală criticată contravine articolelor 4, 20, 23, 25 și 26 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizărilor privind excepțiile de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizările privind excepțiile de neconstituționalitate au fost ridicate de avocații unor părți în procese. Astfel, Curtea constată că ele sunt formulate de subiectele cărora li s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepțiilor de neconstituționalitate îl reprezintă articolul 231 alin. (3) din Codul de procedură penală. Prevederea contestată a făcut anterior obiectul controlului de constituţionalitate în Decizia nr. 11 din 9 februarie 2018.

De principiu, această situaţie nu reprezintă un impediment pentru un nou control de constituţionalitate al prevederilor contestate, dacă au fost avansate alte critici. În astfel de cazuri, Curtea trebuie să verifice dacă sesizarea conţine argumente noi sau dacă există circumstanţe de ordin general care să justifice o altă soluţie privind admisibilitatea (a se vedea DCC nr. 172 din 20 noiembrie 2025, § 21).

Curtea observă că, în prezenta cauză, autorii şi-au argumentat excepţiile de neconstituţionalitate în mod similar cu autorul excepţiei care a stat la baza Deciziei nr. 11 din 9 februarie 2018 (a se vedea §§ 10-12). Curtea a respins argumentele autorului excepției care pretindea încălcarea articolelor 23 alin. (2), 25, 26 şi 54 din Constituţie. Astfel, Curtea a stabilit că modul de calculare a termenelor procedurale pe ore, zile, luni şi ani, momentul de la care porneşte calcularea termenelor şi momentul expirării acestora sunt reglementate de articolul 231 din Codul de procedură penală. Potrivit alineatului (3) al acestui articol, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte. Prevederile articolului 231 din Codul de procedură penală se referă la termenele procedurale care sunt instituite în considerarea unor drepturi şi interese procesuale, reglementarea lor disciplinând activităţile ce se includ în sfera procesului penal, iar dispoziţiile articolului 233 vizează termenele substanţiale care garantează respectarea unor drepturi extraprocesuale, precum dreptul la libertatea individuală şi siguranţa persoanei. La calcularea termenului de 5 zile prevăzut la articolul 308 alin.(3) din Codul de procedură penală sunt incidente normele prevăzute la articolul 231 din Cod, deoarece acest mod de calcul garantează scopul pentru care a fost instituit termenul respectiv, implicit acordarea unui timp suficient necesar pregătirii apărării. Verificarea respectării termenului de depunere a demersului de prelungire a arestării preventive, precum şi calcularea acestuia în raport cu modalităţile stabilite de legea procesual-penală ţin de competenţa instanţelor de judecată (a se vedea §§ 20-25).

Astfel, pentru că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, iar aceste sesizări sunt similare, din perspectiva obiectului lor, cu sesizarea examinată anterior de Curte în Decizia nr. 11 din 9 februarie 2018, atât soluţia, cât şi considerentele acestei decizii rămân valabile şi pentru prezenta cauză.

Prin urmare, pe baza celor menţionate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.