Decizianr. 80din14.05.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 68 alin. (2

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dnele judecătoare Stela Procopciuc, Oxana Parfeni și Diana Stănilă, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Printr-o hotărâre din 3 mai 2023, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a respins cererea de chemare în judecată formulată de SRL „Birivofarm" (succesor în drepturi și obligații procedurale al SRL „Gedeon Richter") împotriva Companiei Naționale de Asigurări în Medicină (în continuare, CNAM) pentru obligarea emiterii unui act administrativ favorabil. Hotărârea a fost contestată cu apel de

Printr-o decizie din 10 iulie 2024, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul depus de

La 15 iulie 2024,

Printr-o încheiere din 8 septembrie 2025, Curtea de Apel Centru a acceptat cererea depusă de creditorul

În cadrul procedurii de examinare a recursului, dl avocat Iulian Rusanovschi a ridicat, în interesele

Printr-o încheiere din 26 noiembrie 2025, Curtea Supremă de Justiție a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25 iulie 2014 sunt următoarele:

Autorul excepției susține că aplicarea diferențiată a reglementărilor privind executarea hotărârilor judecătorești în funcție de calitatea părților - fie creditori care sunt persoane particulare, fie autorități publice - generează o inechitate din perspectiva principiului egalității.

Totodată, autorul afirmă că dispozițiile atacate încalcă dreptul de acces la justiție al părților în proces, care urmează să beneficieze de prevederile Codului administrativ cu privire la executarea actelor judecătorești definitive.

Din acest motiv, autorul sesizării susține incidența articolelor 16, 20 și 120 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care are ca obiect intentarea procedurii de executare a unei hotărâri judecătorești (a se vedea §§ 5-6

Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate

Curtea menţionează că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 27 din 11 aprilie 2024, § 21).

Curtea reţine că autorul a invocat în sesizarea sa articolele 16 (

Referitor la incidența articolului 16 din Constituție, Curtea a stabilit în jurisprudența sa că acest articol nu are o aplicabilitate independentă. Pentru a fi incident, autorul trebuie să demonstreze existenţa unei ingerinţe într-un drept fundamental garantat de Constituţie. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinţei Curtea poate aplica prevederile acestui articol (a se vedea DCC nr. 90 din 25 iulie 2023, § 19; DCC nr. 146 din 2 octombrie 2025, § 20).

Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 120 din Constituţie, autorul sesizării a obiectat că prevederile criticate încalcă dreptul de acces la justiție al părților în proces, care urmează să beneficieze de prevederile Codului administrativ cu privire la executarea actelor judecătorești definitive.

Referitor la acest aspect, Curtea a reţinut în jurisprudența sa că executarea unei hotărâri judecătoreşti reprezintă ultima etapă a procesului judiciar şi constituie un drept garantat de articolele 20 şi 120 din Constituţie. Dreptul la executarea unei hotărâri judecătoreşti constituie o parte integrantă a dreptului la un proces echitabil. Potrivit articolului 120 din Constituţie, respectarea sentinţelor şi a altor hotărâri definitive ale instanţelor judecătoreşti este obligatorie. Caracterul obligatoriu al hotărârilor judecătoreşti se exprimă prin obligativitatea executării acestora (a se vedea DCC nr. 56 din 19 aprilie 2022, § 26; DCC nr. 40 din 3 aprilie 2025, § 31).

Cu toate acestea, în Decizia nr. 40 din 3 aprilie 2025, Curtea a notat că prin atribuirea efectului suspensiv al unei hotărâri definitive privind dezafectarea mijloacelor băneşti din contul bugetelor componente ale bugetului public naţional și din contul autorităților/instituțiilor bugetare, la formularea unui recurs, legislatorul a ponderat, pe de o parte, interesul legitim al părții interesate de a pretinde executarea unei hotărâri judecătorești definitive într-un termen rezonabil și, pe de altă parte, interesul minimizării riscului de apariție a unui dezechilibru bugetar între cheltuielile și veniturile publice, în eventualitatea modificării soluției în recurs (a se vedea § 32 din Decizie).

Astfel, Curtea a stabilit că suspendarea executării unei hotărâri definitive privind dezafectarea mijloacelor băneşti din contul bugetelor componente ale bugetului public naţional și din contul autorităților/instituțiilor bugetare, la formularea recursului, nu constituie o problemă de constituționalitate, ci reprezintă o chestiune încadrabilă în marja discreționară a legislatorului. Lipsa unei asemenea reglementări ar complica procedurile de restituire a mijloacelor bănești achitate de către stat, în situația în care o hotărâre definitivă de încasare este anulată de ultima instanță (

).

Așadar, întrucât nu au intervenit elemente noi care să facă necesară reconsiderarea jurisprudenţei Curţii din perspectiva criticilor invocate de autor, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse la acest capăt în decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Prin urmare, sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate nu întruneşte condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.