Decizianr. 78din14.05.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituţionalitate a textului „[i]nstanţa va judeca opoziția în ședință publică, cu citarea creditorilor garantați care au depus opoziția, a administratorului insolvabilității/lichidatorului şi, după caz, a reprezentantului debitorului, în cel mult 2 săptămâni de la primirea opoziției" din alineatul (6) al articolului 131 al Legii insolvabilității, ridicată de dl avocat Tudor Buhnaci, în interesele gospodăriei țărănești „Rusu Mihail Ivan", în dosarul nr. 2i-9/2021, pendinte la Judecătoria Orhei, sediul central.

Sesizarea a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Alina Balan, de la Judecătoria Orhei, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

La 13 aprilie 2021 a fost intentată procedura de insolvabilitate față de gospodăria țărănească „Rusu Mihail Ivan" și desemnat un administrator al insolvabilității.

La 30 august 2024 a fost efectuat un raport privind evaluarea și modul de vânzare a bunurilor imobile ale debitorului insolvabil.

La 11 aprilie 2025, dl avocat Tudor Buhnaci a formulat, în interesele debitorului insolvabil, o opoziție referitoare la evaluarea și modul de vânzare a bunurilor din masa debitoare.

În procesul de examinare a opoziției, dl avocat Tudor Buhnaci a ridicat, în interesele debitorului insolvabil, excepția de neconstituționalitate a tezei a doua din articolul 131 alin. (6) din Legea insolvabilității.

Printr-o încheiere din 7 octombrie 2025, instanța care judecă cauza a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale relevante ale Legii insolvabilității nr. 149 din 29 iunie 2012 sunt următoarele:

Autorul sesizării afirmă că sintagma „după caz" din textul criticat îi permite instanței de judecată să citeze la ședința de examinare a opoziției doar creditorii garantați care au formulat opoziția și administratorul insolvabilității/lichidatorul, nu și reprezentantul debitorului, care, deși poate fi autorul opoziției, este citat opțional. Astfel, autorul sesizării consideră că textul criticat nu este previzibil și clar, deoarece permite interpretări divergente privind prezența la judecarea opoziției chiar a autorului acesteia.

Mai mult, autorul excepției susține că, deși creditorii chirografari pot formula opoziție, norma contestată nu prevede obligația instanței de a-i cita la ședința de examinare a opoziției. Totodată, termenul restrâns de cel mult două săptămâni stabilit pentru judecarea opoziției, fără a se ține cont de complexitatea cauzei, nu este un interval de timp suficient pentru pregătirea apărării și restrânge în mod nejustificat dreptul la apărare.

În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile contestate sunt contrare articolelor 20, 26 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea insolvabilității, ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, Curtea constată că sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „[i]nstanţa va judeca opoziția în şedinţă publică, cu citarea creditorilor garantați care au depus opoziția, a administratorului insolvabilității/lichidatorului şi, după caz, a reprezentantului debitorului, în cel mult 2 săptămâni de la primirea opoziției" din alin. (6) articolul 131 al Legii insolvabilităţii. Prevederile contestate nu au făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate din perspectiva criticilor formulate.

Având în vedere că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unui proces de insolvabilitate în care se examinează opoziția formulată de către reprezentantul debitorului insolvabil, Curtea admite că prevederile contestate ar putea fi aplicate de instanța de judecată în cauza în care a fost ridicată excepția.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Curtea trebuie să analizeze, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental.

Autorul excepției consideră că prevederile contestate sunt contrare articolelor 20 (

Curtea a subliniat anterior că articolul 54 din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabil, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unei ingerințe în drepturile garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 131 din 17 octombrie 2024, § 31; DCC nr. 30 din 27 februarie 2025, § 26).

În privința articolului 20 din Constituție, autorul afirmă că textul contestat „produce o discriminare procesuală [...] și golește de conținut dreptul celui care a sesizat instanța - fie debitor, fie creditor chirografar - de a fi în aceeași instanță parte efectivă a propriului demers". De asemenea, el susține că sintagma „după caz" din textul criticat ar fi imprevizibilă și i-ar permite instanței de judecată să nu-l citeze pe reprezentantul debitorului la ședința de judecare a opoziției, chiar dacă este autorul acesteia, fapt care ar conduce la restrângerea dreptului debitorului de acces la justiție.

În jurisprudența sa, Curtea a stabilit că dreptul de acces la un tribunal trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu (HCC nr. 5 din 3 martie 2022, § 60). În jurisprudenţa sa cu privire la accesul la justiţie, Curtea Europeană a reiterat că dreptul de acces la o instanţă - adică dreptul de a introduce o acţiune în faţa instanţelor în materie civilă - constituie un element care este inerent dreptului prevăzut la articolul 6 § 1 din Convenţia Europeană. Dreptul la un proces echitabil, astfel cum este garantat de articolul 6 § 1 din Convenţie, trebuie interpretat în lumina statului de drept, care impune ca toţi justiţiabilii să dispună de un remediu judiciar efectiv care să le permită să-şi exercite drepturile cu caracter civil. Orice persoană are dreptul ca orice pretenţie referitoare la drepturile şi obligaţiile sale civile să fie adusă în faţa unei instanţe sau tribunal (a se vedea

În această cauză, Curtea nu vede cum este afectat dreptul de acces la un tribunal al debitorului, de vreme ce avocatul debitorului insolvabil a formulat opoziția față de evaluarea și înstrăinarea bunurilor grevate și apoi tot el a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în fața instanţei de insolvabilitate care examina această opoziție (a se vedea §§ 4-5,

De asemenea, Curtea menționează că dosarul în care a fost ridicată excepția este o cauză de insolvabilitate declanșată în privința fondatorului gospodăriei țărănești care are calitatea de participant la proces (articolul 4), care trebuie citat, notificat și înștiințat despre acțiunile procesuale în modul stabilit de lege (a se vedea articolele 6 și 88). În același sens, legislatorul a prevăzut în Legea insolvabilității că de la adoptarea hotărârii de intentare a procesului de insolvabilitate „activitatea organelor de conducere ale debitorului se suspendă" (articolul 75), dreptul fondatorului-debitor insolvabil „de a administra şi de a dispune de bunurile incluse în masa debitoare este transmis administratorului insolvabilității" (articolul 74), care conduce activitatea debitorului și administrează masa lui debitoare (articolul 66 alin. (1) lit. s)) și ale cărui acțiuni sunt „orientate spre păstrarea, majorarea şi valorificarea cât mai eficientă a masei debitoare prin toate mijloacele legale disponibile, pentru executarea cât mai deplină a creanțelor creditorilor" (articolul 68 alin. (1)). După ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul insolvabilității/lichidator, care îi conduce şi activitatea comercială, iar mandatul reprezentantului debitorului va fi redus la reprezentarea intereselor acționarilor/asociaților/fondatorului (articolul 88 alineatele (1)-(4) din Lege).

Având în vedere cele menționate la § 24, particularitățile procesului de insolvabilitate, dar și drepturile acordate debitorului insolvabil/reprezentantului debitorului insolvabil, Curtea nu găsește ca fiind întemeiate argumentele autorului sesizării referitoare la eventuala restrângere a dreptului de acces liber la justiție. Prin urmare, situația prezentată de autorul sesizării este una ipotetică și, din această perspectivă, Curtea nu poate reține incidența articolului 20 din Constituție.

Referitor la incidența articolului 26 din Constituție, autorul consideră că termenul de cel mult două săptămâni pentru judecarea opoziției este prea scurt și nu-i oferă instanței posibilitatea să examineze în detaliu cazul, iar părțile nu dispun de suficient timp să-și pregătească argumentele.

În jurisprudența sa, Curtea a menționat că reglementarea de către Parlament, în limitele competenței care i-a fost acordată prin Constituție, a condițiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual, inclusiv prin instituirea unor termene, reprezintă o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, garantate deopotrivă (a se vedea DCC nr. 124 din 10 octombrie 2024, § 49). Folosirea termenelor de procedură urmărește să asigure buna-administrare a justiției și respectarea, în special, a principiului certitudinii juridice (a se vedea DCC nr. 190 din 21 decembrie 2023, § 29).

Curtea reține că procedura de valorificare a bunurilor grevate cu garanții este începută de administratorul sau lichidatorul insolvabilității, care are sarcina să înceapă și să încheie procedura de valorificare în termen rezonabil, în funcție de tipul de bunuri şi de regulile obișnuite practicate pe piaţă care asigură vânzarea la cel mai bun preț, fără a depăși limitele prevăzute de lege (a se vedea articolul 131 alin. (1) din Legea insolvabilității).

Totodată, Curtea menționează că procedura de valorificare a bunurilor grevate cu garanții nu constituie o situație complexă pentru care ar interveni obligația constituțională a Parlamentului de a stabili termene de judecare mai lungi.

De asemenea, Curtea observă că, deși debitorul poate formula opoziție la vânzarea bunului în fața instanței de insolvabilitate, legea nu instituie un termen limită pentru formularea acesteia (a se vedea teza întâi din articolul 131 alin. (6) din Lege) și, prin urmare, partea interesată este liberă să formuleze opoziția, să-și pregătească apărarea și să manifeste diligența corespunzătoare în vederea protecției intereselor sale. Totuși, pentru a asigura respectarea termenului rezonabil în care este desfășurată procedura de valorificare a bunurilor grevate cu garanții, legislatorul a stabilit un termen de judecare a opoziției de cel mult două săptămâni. Acesta este un termen procedural stabilit pentru instanța de judecată, care are ca scop asigurarea celerității în ansamblu a procesului de insolvabilitate și evitarea producerii unor repercusiuni negative atât pentru creditorii garantați, cât și pentru debitorul insolvabil.

Mai mult, Curtea notează că opoziția se judecă în ședință publică cu participarea părților interesate, care pot să-și prezinte argumentele în favoarea lor. Totodată, părțile vizate au posibilitatea să conteste cu recurs încheierea prin care instanța soluționează opoziția (a se vedea teza a treia din articolul 131 alin. (6) din Lege), iar instanța de recurs poate suspenda, la cererea motivată a părților, executarea încheierii instanței de insolvabilitate (a se vedea articolul 8 alin. (3) lit. b) din Lege).

Având în vedere aceste aspecte, Curtea consideră că termenul de judecare a opoziției de cel mult două săptămâni, instituit de lege, nu este atât de scurt încât să nu-i permită instanței de insolvabilitate să examineze opoziția în mod echitabil și nu este susceptibil să restrângă dreptul debitorului insolvabil la apărare, contrar garanțiilor articolului 26 din Constituție.

Autorul excepției mai susține că textul contestat încalcă dreptul de acces liber la justiție al creditorilor chirografari, deoarece nu prevede obligația instanței de a-i cita la judecarea opoziției.

În jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit că poate verifica constituţionalitatea prevederilor contestate dacă de eventuala ei soluţie ar profita autorul excepţiei (a se vedea DCC nr. 97 din 10 august 2023, §§ 25-26). În această cauză, eventuala neconstituţionalitate a prevederilor contestate nu ar servi autorului excepţiei, care este reprezentantul debitorului, ci creditorilor chirografari. Astfel, sesizarea este în această parte o

Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nu poate efectua o analiză separată pe baza articolului 54 din Constituție.

Prin urmare, Curtea reţine că sesizarea privind excepţia de neconstituţionalitate în discuţie nu întrunește condiţiile de admisibilitate şi nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.