Decizianr. 71din07.05.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „şi alte sfere ale vieţii" din articolul 1 alin. (1) din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității, în redactarea anterioară Legii nr. 2 din 2 februarie 2023, ridicată de dl Vasile Plevan, în dosarul nr. 5r-6699/2022, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna Arina Ialanji, judecător de la Judecătoria Chișinău, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Prin Ordonanța procurorului Procuraturii Ialoveni din 4 mai 2016 s-a refuzat pornirea urmăriei penale pe un pretins caz de viol, din motivul lipsei faptului infracțiunii. Această ordonanță a fost menținută prin Ordonanța procurorului ierarhic superior din 24 noiembrie 2017.

Prin încheierea judecătorului de instrucție din 2 februarie 2018 au fost anulate ordonanțele menționate

La 15 februarie 2018 a fost începută urmărirea penală în baza articolului 171 alin. (2) lit. b

Între timp, avocatul părții vătămate a depus o plângere la Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității, prin care a solicitat constatarea discriminării pe criterii de dizabilitate și gen în accesul liber la justiție și protecția egală în fața legii pe baza unor concluzii formulate în Ordonanța procurorului din 4 mai 2016 cu privire la refuzul de a porni urmărirea penală.

La 6 martie 2018, Consiliul pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității (în continuare Consiliul) a emis Decizia nr. 04/18, prin care a constatat în acțiunile unor procurori existența discriminări pe criterii de dizabilitate și de sex la instrumentarea procesului penal.

La 8 iunie 2022, dl Vasile Plevan s-a adresat Centrului Național Anticorupție (în continuarea Centrul) cu o plângere prin care a solicitat verificarea acțiunilor membrilor Consiliului care au emis Decizia nr. 04/18.

Printr-o decizie din 9 septembrie 2022, Centrul a constatat comiterea de către dnii Ian Feldam și Andrei Brighidin și de către dnle Oxana Gumennaia și Lucia Gavriliță a contravenției prevăzute de articolul 313 din Codul contravențional (

Dnii Ian Feldam și Andrei Brighidin și dnele Oxana Gumennaia și Lucia Gavriliță au formulat o contestație împotriva deciziei Centrului.

În procesul examinării contestației, dl Vasile Plevan a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „și alte sfere ale vieții" din articolul 1 alin. (1) din Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității, în redactarea anterioară Legii nr. 2 din 2 februarie 2023.

Printr-o încheiere din 15 octombrie 2025, judecătorul cazului a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 298 din 21 decembrie 2012 cu privire la activitatea Consiliului de egalitate sunt următoarele:

Decizia Consiliului este un act oficial şi produce efecte juridice de la data comunicării ei părţilor. Decizia poate fi contestată direct în instanţa de judecată de persoana care se consideră vătămată în drepturi, în modul şi în termenul prevăzut de Codul administrativ, fără respectarea procedurii prealabile."

Autorul sesizării susține că textul „și alte sfere ale vieții" din norma contestată este lipsit de claritate și previzibilitate, nefiind clar dacă acesta se extinde și asupra activității autorităților judecătorești, inclusiv asupra activității profesionale a procurorilor.

Totodată, autorul excepției apreciază că lipsa de claritate și caracterul imprevizibil al textului contestat afectează în mod direct exercitarea dreptului său la apărare, independența procurorului și dreptul la muncă.

În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1, 20, 23, 26, 43, 124 și 125

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea cu privire la asigurarea egalității, ține de competența Curții Constituționale.

Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „și alte sfere ale vieții" din articolul 1 alin. (1) din Legea cu privire la asigurarea egalității, în redactarea anterioară Legii nr. 2 din 2 februarie 2023, care nu a mai făcut obiect al controlului de neconstituționalitate.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează contestația împotriva unei decizii a Centrului prin care procesul contravențional a fost încetat. Curtea admite că instanța de judecată va ține cont de prevederile contestate în cauza în care a fost ridicată excepția de constituționalitate.

Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor

Curtea reiterează că articolul 1 alin. (3) din Constituţie, care se referă la principiul preeminenţei dreptului, are un caracter general şi poate fi invocat dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziţii din Constituţie (a se vedea DCC nr.149 din 30 septembrie 2021, § 85).

Cu privire la incidenţa articolelor 20 şi 23 din Constituţie, autorul sesizării susţine că imprevizibilitatea prevederilor contestate afectează dreptul la un proces echitabil, sub aspectul imposibilităţii persoanei de a-şi pregăti o apărare efectivă şi de a anticipa criteriile de judecată.

Curtea notează că dreptul de acces liber la justiţie reclamă o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor (a se vedea HCC nr. 20 din 26 septembrie 2024, § 66). În prezenta cauză, textul contestat nu instituie o condiție de acces la instanță și nu limitează posibilitatea părților de a contesta actele relevante. Articolul 23 din Constituţie protejează dreptul fiecărui om de a-şi cunoaşte drepturile şi îndatoririle. Acest articol nu-i impune legislatorului obligaţia definirii tuturor termenilor folosiţi în cuprinsul normelor de drept substanţial. Pornind de la principiul aplicabilităţii generale a legilor, Curtea reţine că formularea lor nu poate prezenta o precizie absolută. Una dintre tehnicile standard de reglementare constă în recurgerea mai curând la categorii generale, decât la liste exhaustive. Astfel, multe legi folosesc, prin forţa lucrurilor, formule mai mult sau mai puţin vagi, a căror interpretare şi aplicare depind de practică. Oricât de clar ar fi redactată o normă juridică, în orice sistem de drept există un element inevitabil de interpretare judiciară (a se vedea HCC nr. 24 din 10 august 2021, § 38).

Cu titlu preliminar, Curtea subliniază că respectarea şi ocrotirea persoanei constituie o îndatorire primordială a statului (a se vedea articolul 16 alin. (1) din Constituţie). Potrivit alineatului (2) al aceluiaşi articol, toţi cetăţenii Republicii Moldova sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără deosebire de rasă, naţionalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenenţă politică, avere sau de origine socială.

Curtea notează că, pe baza obligațiilor pozitive care decurg din articolul 16 din Constituție, Parlamentul a adoptat Legea nr. 121 din 25 mai 2012 cu privire la asigurarea egalității. Prin acest act normativ s-a urmărit prevenirea şi combaterea discriminării, precum şi asigurarea egalităţii tuturor persoanelor aflate sub jurisdicția Republicii Moldova în sferele politică, economică, socială, culturală şi alte sfere ale vieţii, fără nici un fel de deosebire bazată pe criteriile protejate de lege (a se vedea articolul 1 alin. (1) din Legea 121 din 25 mai 2012).

Legea cu privire la asigurarea egalității garantează respectarea principiului nediscriminării și al egalității în domeniile politic, economic, social și cultural. Totodată, Curtea observă că enumerarea domeniilor prevăzute la articolul 1 alin. (1) din lege nu are un caracter exhaustiv, exigențele principiului nediscriminării extinzându-se și asupra altor domenii sau situații care vizează exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale în diverse sfere ale vieții sociale.

Prin urmare, Curtea reține că textul „și alte sfere ale vieții" utilizată în norma contestată reprezintă o formulare legislativă cu caracter general, concepută să asigure aplicarea principiului egalității și nediscriminării în toate domeniile relevante ale vieții sociale. Această formulare nu afectează calitatea legii, pentru că scopul normei este de a preveni și de a combate în general discriminarea ca fenomen.

Curtea observă că autorul excepţiei îi solicită Curții să stabilească dacă textul contestat îi permite Consiliului să stabilească cazuri de discriminare în activitatea procesuală a procurorilor. Sub acest aspect, Curtea reține că stabilirea domeniului de aplicare a textului contestat reprezintă o problemă de aplicare a legii. Curtea reaminteşte că aspectele legate de interpretarea şi aplicarea legii nu ţin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competenţă le revine, prin definiţie, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr. 59 din 22 aprilie 2021, § 31; DCC nr. 132 din 16 august 2021, § 42). De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat că rolul decizional conferit instanţelor de judecată urmăreşte tocmai înlăturarea dubiilor ce persistă cu ocazia interpretării normelor (

Referitor la incidenţa articolelor 26, 43, 124 și 125

Autorul sesizării și-a exprimat, în realitate, dubiile cu privire la competența Consiliului de a aprecia, în cauza sa, pretinse fapte de discriminare în legătură cu activitatea procesuală a procurorului. Curtea reţine că criticile formulate de autor nu scot în evidență contrarietatea dintre prevederile contestate şi normele constituţionale invocate, ci pun în discuție interferența principiului non-discriminării și activitatea procesuală a procurorilor.

Având în vedere considerentele menţionate

Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 1 și 23 din Constituție nu sunt incidente.

Prin urmare, pe baza celor menționate supra, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.