Decizianr. 69din30.04.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 2 alin. (1) din Legea taxei de stat nr. 213 din 31 iulie 2023 și a articolelor 12

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție, de un complet de judecători ai Curții de Apel Centru, format din dnii Ghenadie Mîra și Nicolae Ghedrovici și dna Angela Bostan.

La 29 decembrie 2023, 96 de reclamanți, între care și dl Alexandr Hodacov, au înregistrat la Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, o cerere de chemare în judecată colectivă împotriva Casei Naționale de Asigurări Sociale, având ca terți intervenienți Guvernul Republicii Moldova și Ministerul Muncii și Protecției Sociale, prin care s-a solicitat anularea unei decizii din 27 noiembrie 2023 și a unei decizii adoptate în procedura prealabilă precum și obligarea emiterii actelor administrative individuale favorabile.

Printr-o încheiere din 19 februarie 2024, instanța de judecată a dispus separarea pretențiilor fiecărui reclamant, inclusiv ale dlui Alexandr Hodacov, și examinarea acestora în proceduri distincte, pe baza articolului 188 din Codul de procedură civilă.

La 30 octombrie 2024, Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani, a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ înaintată de dl Alexandr Hodacov.

Dl Alexandr Hodacov a atacat hotărârea menționată la § 5 în procedura apelului. Concomitent a atacat și încheierea de separare a pretențiilor menționată la § 4.

La 16 aprilie 2025, Curtea de Apel Centru a constatat că, la depunerea apelului, nu a fost achitată taxa de timbru, motiv pentru care nu a dat curs cererii și i-a acordat apelantului un termen de zece zile pentru plata acesteia. Reclamantul a achitat taxa de timbru.

La 12 august 2025, avocatul Alexandru Bernaz a ridicat, în interesele dlui Alexandr Hodacov, excepția de neconstituționalitate a articolului 2 alin. (1) din Legea taxei de stat nr. 213 din 31 iulie 2023 și a articolelor 12

Printr-o încheiere din 20 ianuarie 2026, Curtea de Apel Centru a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională spre soluționare.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii taxei de stat nr. 213 din 31 iulie 2023 sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură civilă, adoptat prin Legea nr. 225 din 30 mai 2003, sunt următoarele:

Autorul excepției susține că articolele 2 alin. (1) din Legea taxei de stat și 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă nu corespund exigențelor clarității și previzibilității. În special, acesta afirmă că din textul „taxa de timbru (...) se percepe o singură dată" nu ar rezulta cu claritate dacă taxa de timbru trebuie achitată și la depunerea cererii de apel. Neclaritatea normelor ar fi confirmată de faptul că instanța de apel are o altă convingere decât apelantul în privința interpretării dispoziției legale și a obligației de plată a taxei de timbru în exercitarea căii de atac a apelului. În acest sens, autorul excepției face trimitere la Încheierea Curții de Apel prin care nu s-a dat curs cererii de apel și prin care a fost informat că trebuie să achite taxa de timbru, sub sancțiunea restituirii cererii de apel în caz de neplată.

Referitor la controlul constituționalității articolului 12

Referitor la controlul constituționalității articolului 188 alineatele (1) și (2) din Codul de procedură civilă, autorul excepției menționează că aceste norme îi acordă instanței de judecată competența de a separa într-un proces aparte una sau mai multe pretenții conexe sau, atunci când sunt înaintate pretenții de mai mulți reclamanți ori față de mai mulți pârâți, de a separa într-un proces aparte una sau mai multe pretenții, dacă apreciază că este rațională judecarea lor separată. În ambele ipoteze, această posibilitate depinde de aprecierea judecătorului privind caracterul „rațional" al separării. Totuși, potrivit autorului, norma nu precizează ce standard de raționalitate trebuie aplicat și cum se stabilește dacă separarea este sau nu rațională, fapt care poate conduce la abuzuri. Mai mult, autorul subliniază că această problemă este amplificată de faptul că încheierea de separare a pretențiilor nu poate fi atacată în mod separat cu recurs.

În final, autorul sesizării susține că sunt încălcate articolele 20, 23 alin. (2) și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea taxei de stat și din Codul de procedură civilă, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea reține că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces și este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolele 2 alin. (1) din Legea taxei de stat, 12

Circumstanțele litigiului principal confirmă faptul că cauza se află în faza apelului, la etapa examinării sale. Condiția achitării taxei de timbru, care se verifică la depunerea apelului, a fost deja îndeplinită de către reclamant, acesta conformându‑se și înlăturând neajunsurile cererii de apel indicate în încheierea Curții de Apel, prin care a fost informat că trebuie să achite taxa de timbru în sumă de 200 lei. În aceste condiții, deși articolul 2 alin. (1) din Legea taxei de stat a produs deja efecte în privința reclamantului, Curtea va da curs acestui capăt al sesizării, având în vedere că, potrivit jurisprudenței sale, condiția aplicabilității prevederilor legale contestate presupune ca acestea să fie incidente în cauza examinată și să producă efecte juridice în privința autorului (a se vedea DCC nr. 94 din 15 iunie 2021, § 23). Din aceleași motive, și articolul 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care are un obiect similar cu articolul 2 alin. (1) din Legea taxei de stat, face obiectul controlului de constituționalitate.

Referitor la articolele 12

Legislatorul a stabilit în Codul de procedură civilă că apelul declarat împotriva hotărârii se consideră declarat și împotriva încheierilor date în cauza respectivă, chiar dacă acestea au fost emise după pronunțarea hotărârii și chiar dacă atacarea încheierii nu este menționată expres în cererea de apel (a se vedea articolul 359 alin. (2)). În consecință, legislatorul a prevăzut competența instanței de apel de a examina de drept, în cadrul apelului, și încheierea de separare a pretențiilor.

Așadar, prevederile articolelor 2 alin. (1) din Legea taxei de stat, 12

Curtea menționează că prevederile contestate nu au fost supuse anterior controlului de constituționalitate.

O altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental garantat de Constituție (a se vedea DCC nr. 125 din 13 septembrie 2022, § 22; DCC nr. 75 din 27 iunie 2024, § 16).

Autorul excepției susține că prevederile contestate contravin articolelor 20 (

Curtea precizează că articolul 23 din Constituție nu are o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a putea fi invocat standardul calității legii, trebuie să existe o ingerință într-un drept fundamental. Curtea a stabilit că problema calității unei legi nu reprezintă o problemă de constituționalitate atât timp cât nu este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 32 din 18 aprilie 2024, § 18). Cu privire la articolul 54 din Constituție, Curtea reiterează că acesta stabilește cadrul de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicat, este necesară constatarea incidenței unui drept fundamental (a se vedea HCC nr. 21 din 6 decembrie 2022, § 34).

Referitor la pretinsa încălcare a articolului 20 din Constituție, Curtea reține că autorul excepției își bazează critica pe pretinsa lipsă de previzibilitate a articolelor 2 alin. (1) din Legea taxei de stat și 84 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în ceea ce privește obligația achitării taxei de timbru pentru cererea de apel, invocând faptul că instanța de apel a avut o altă interpretare decât apelantul și a dispus plata taxei de timbru sub sancțiunea restituirii cererii de apel. Totuși, Curtea precizează că această împrejurare nu reflectă o lipsă de previzibilitate a normei, ci reprezintă o chestiune de aplicare a legii de către instanța competentă.

În acest context, Curtea reiterează că aspectele ce țin de interpretarea și de aplicarea legii nu intră în competența Curții Constituționale, ci în atribuțiile instanțelor de judecată, care sunt chemate să înlăture îndoielile cu privire la sensul și sfera de aplicare a normelor juridice (a se vedea DCC nr. 106 din 7 octombrie 2019, § 25; DCC nr. 97 din 6 august 2020, § 31; DCC nr. 89 din 25 iulie 2023, § 25; DCC nr. 32 din 18 aprilie 2024, § 24). De altfel, și Curtea Europeană a subliniat că rolul instanțelor naționale este tocmai acela de a clarifica, prin jurisprudență, eventualele ambiguități ale legii și de a stabili o interpretare coerentă a normelor (

Prin urmare, simplul fapt că autorul excepției a interpretat normele contestate altfel decât instanța sau că este nemulțumit de încheierea prin care i s-a cerut plata taxei de timbru pentru depunerea apelului nu poate transforma o problemă de aplicare a legii într-o problemă de constituționalitate. Din acest motiv, Curtea este scutită să mai examineze incidența articolului 20 din Constituție în raport cu criticile formulate, sesizarea urmând a fi respinsă ca inadmisibilă (a se vedea

Referitor la controlul constituționalității articolului 188 alin. (2) din Codul de procedură civilă, Curtea observă, mai întâi, că autorul nu susține că i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil sau că procedura, analizată în ansamblu, ar fi inechitabilă, ci critică exclusiv faptul că cererea de chemare în judecată colectivă a fost separată în mai multe proceduri și că legea lasă această decizie la aprecierea judecătorului. Din această perspectivă, Curtea constată că articolul 188 alin. (2) din Codul de procedură civilă stabilește că judecătorul decide separarea cererii colective în mai multe proceduri „dacă consideră rațională judecarea lor separată". Utilizarea unui limbaj cu structură deschisă precum „consideră rațională judecarea lor separată" îi impune judecătorului un standard al analizei caracterului oportun al separării și nu poate fi privită, prin ea însăși, drept o problemă, atâta timp cât deciziile adoptate sunt motivate și supuse controlului instanțelor superioare în cadrul căilor de atac.

Curtea reține că mai multe acte normative folosesc în mod deliberat concepte generale precum „limite rezonabile", „termen rezonabil", „proces echitabil", „despăgubire echitabilă", „dubii temeinice", „motive întemeiate" și altele, concepte care își găsesc concretizarea în jurisprudență. Acest fapt nu reprezintă, în sine, o problemă de constituționalitate, deoarece alocarea unei marje discreționare judecătorului este inerentă activității jurisdicționale și compatibilă cu exigențele clarității și previzibilității. Sub acest aspect, Curtea Europeană a recunoscut în mod constant faptul că multe legi sunt redactate în termeni generali, iar interpretarea și aplicarea lor fac obiectul practicii judiciare. Multe legi utilizează, prin natura lucrurilor, formule mai mult sau mai puțin vagi, a căror interpretare și aplicare depind de practică (

Potrivit articolului 12

Deoarece circumstanțele litigiului principal confirmă că autorul excepției nu a întâmpinat nicio problemă în sesizarea Curții, excepția de neconstituționalitate este o

În subsidiar, Curtea observă că articolul 85 alin. (4) din Codul de procedură civilă și articolul 5 din Legea taxei de stat prevăd că, în funcție de situația materială și de probele prezentate în acest sens, persoana fizică sau juridică poate fi scutită de către judecător de plata taxei de timbru, atât în primă instanță, cât și în cazul exercitării căilor de atac. Mai mult, articolul 86 alin. (1) din Codul de procedură civilă prevede posibilitatea de a obține amânarea ori eșalonarea plății, în baza probelor și argumentelor care confirmă o stare materială precară. Nimic din textele legale citate nu împiedică partea interesată să-i solicite instanței de apel, odată cu formularea cererii de apel, scutirea sau amânarea plății taxei de timbru, în măsura în care există motive justificate în acest sens, putând astfel anticipa o eventuală soluție de restituire a cererii de apel pentru neplata taxei de timbru.

Așadar, Curtea constată că problema abordată de autorul excepției rezultă dintr-o interpretare deficitară a Codului de procedură civilă. Curtea menționează că subiecții cu drept de sesizare nu pot folosi excepția de neconstituționalitate pentru a cere opinii juridice în chestiuni care nu ridică probleme reale de constituționalitate sau pentru a-și exprima dezacordul față de modul în care instanțele aplică legea. Aprecierea situației de fapt, precum și interpretarea și aplicarea normelor procesuale, aparțin instanțelor de drept comun, iar eventualele erori se corectează prin căile de atac prevăzute de lege, nu prin sesizarea Curții Constituționale.

Pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.