Decizianr. 63din09.04.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „dacă acesta a obținut minimum nota 7 (șapte) la fiecare dintre ele" din articolul 17 alin. (2) din Legea privind Institutul Național al Justiției nr. 152 din 8 iunie 2006, ridicată de dl avocat Vladimir Grosu, în interesele dnei Rodica Rotari, în dosarul nr. 2-4697/25, pendinte la Judecătoria Chișinău, sediul Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de către dna judecătoare Speranța Clima, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Dna Rodica Rotari a participat la concursul de admitere în cadrul programului de formare inițială a candidaților la funcția de judecător, înscrierea având loc în perioada 20 mai - 1 iulie 2024.

La 5 septembrie 2024 au intrat în vigoare modificările la Legea nr. 152 privind Institutul Național al Justiției, inclusiv cele aduse articolului 17 alin. (2), în sensul ridicării pragului minim de trecere a probelor orală și scrisă de la nota 5 (cinci) la nota 7 (șapte). La această dată concursul de admitere era în derulare, fiind desfășurate deja primele două probe: testul psihologic eliminatoriu și testul de specialitate (testul-grilă).

La proba orală, care a avut loc după intrarea în vigoare a prevederilor noi, participanta a obținut nota 6,96 (șase virgulă nouăzeci și șase).

Ulterior, dna Rodica Rotari a depus la Judecătoria Chișinău, sediul Centru, o cerere de chemare în judecată împotriva Institutului Național al Justiției, prin care a solicitat emiterea unui act administrativ favorabil și anularea hotărârii Consiliului Institutului Național al Justiției nr. 18/1 din 18 octombrie 2024 cu privire la aprobarea rezultatelor examenului de admitere în anul 2024, precum și a tuturor actelor administrative subsecvente adoptate în scopul punerii în executare a acesteia.

În cadrul examinării cauzei, dl avocat Vladimir Grosu a ridicat, în interesele dnei Rodica Rotari, excepția de neconstituționalitate a textului „dacă acesta a obținut minimum nota 7 (șapte) la fiecare dintre ele" din articolul 17 alin. (2) din Legea privind Institutul Național al Justiției nr. 152 din 8 iunie 2006.

Printr-o încheiere din 10 iunie 2025, Judecătoria Chișinău a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a sesizat Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii privind Institutul Național al Justiției nr. 152 din 8 iunie 2006 sunt următoarele:

Autorul excepției susține că prevederea legală criticată afectează principiul securității juridice și al încrederii legitime a cetățenilor, deoarece modificarea legii a survenit în timpul unui concurs aflat în desfășurare, a introdus condiții mai riguroase de accedere în funcția de judecător și nu a prevăzut o perioadă de tranziție. De asemenea, autorul sesizării consideră că norma contestată poate fi analizată din perspectiva dreptului la învățătură, precum și a dreptului la muncă.

Prin urmare, autorul sesizării susține că norma contestată contravine articolelor 1 alin. (3), 23 alin. (2), 35 alineatele (1), (5)-(7) și 43 alin. (1) din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) și d) din Constituție, Curtea Constituțională exercită controlul constituționalității legilor și rezolvă cazurile excepționale de neconstituționalitate. În această cauză, obiectul controlului Curții îl reprezintă prevederi din Legea privind Institutul Național al Justiției nr. 152 din 8 iunie 2006. Verificarea constituționalității acestor norme ține de competența

Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, fiind ridicată de reprezentantul unei părți la proces.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză care are ca obiect obligarea Institutului Național al Justiției de a emite un act administrativ individual favorabil și anularea hotărârii Consiliului Institutului Național al Justiției nr. 18/1 din 18 octombrie 2024 cu privire la aprobarea rezultatelor examenului de admitere în anul 2024, precum și a tuturor actelor administrative subsecvente adoptate în scopul punerii în executare a acesteia. Curtea admite că dispozițiile contestate ar putea fi aplicate la soluționarea cauzei în fond.

Curtea menționează că textul articolului 17 alin. (2) din Legea privind Institutul Național al Justiției nr. 152 din 8 iunie 2006 nu a mai făcut obiectul controlului de constituționalitate.

Curtea notează că o altă condiție obligatorie pentru ca excepția de neconstituționalitate să poată fi examinată în fond este incidența unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerință într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 156 din 5 decembrie 2024, § 20; DCC nr. 193 din 21 decembrie 2023, § 16).

Autorul sesizării și-a bazat excepția de neconstituționalitate pe articolele 1 alin. (3) (

Curtea notează că articolul 1 alin. (3) din Constituție are un caracter general, constituie un imperativ care stă la baza oricăror reglementări, nu poate reprezenta un reper individual și separat și poate fi invocat, de regulă, dacă se constată aplicabilitatea sa împreună cu alte dispoziții din Constituție (a se vedea DCC nr. 17 din 21 martie 2024, § 23; DCC nr. 26 din 2 aprilie 2024, § 23).

Curtea observă că autorul sesizării a formulat argumente privind regulile de aplicare și interpretare a legii în timp și își exprimă, de fapt, nemulțumirea față de aplicarea noilor prevederi în raport cu participanta, nu față de stabilirea unui prag minim de trecere a probelor în general. Astfel, autorul abordează momentul intrării în vigoare a noilor prevederi și aplicarea acestora în timpul unui concurs aflat în derulare de către comisia de admitere, care le consideră reguli de procedură. Autorul semnalează o aplicare retroactivă a normelor și pretinde o încălcare a principiului legalității în procedura administrativă.

În jurisprudența sa, Curtea a reţinut că aspectele legate de interpretarea și de aplicarea legii nu țin de competenţa Curţii Constituţionale. Această competență le revine, prin definiție, instanţelor de judecată (a se vedea DCC nr. 32 din 18 aprilie 2024, § 24; DCC nr. 1 din 21 ianuarie 2025, § 309).

Așadar, îi revine instanței de judecată în fața căreia a fost ridicată excepția să pună în operă regulile aplicării legii în timp și să stabilească dacă noile modificări contestate ale Legii privind Institutul Național al Justiției sunt norme procedurale sau substanțiale, precum și dacă sunt aplicabile unei proceduri pendinte, inițiate sub imperiul vechilor prevederi.

Astfel, Curtea nu reține incidența articolelor 23, 35 și 43 din Constituție.

Pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.