Decizianr. 58din02.04.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a unor texte din Legea nr. 1353 din 2 noiembrie 2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier), după cum urmează:

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de dna judecător Alina Balan de la Judecătoria Orhei, sediul central, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Circumstanțele litigiului principal, așa cum au fost formulate de autorul excepției, pot fi rezumate după cum urmează.

La 30 septembrie 1995, a fost încheiată căsătoria dintre dl Alexandru Zlatin și dna Elena Zlatin.

La 9 martie 2004, dl Alexandru Zlatin a înregistrat, în calitate de fondator, la Primăria satului Ivancea, gospodăria țărănească „Zlatin Alexandru Vasile". Suprafața terenului care a fost înregistrată pentru gospodărie era de 6,54 ha.

Printr-o dispoziție din 1 martie 2016, Primarul satului Ivancea a operat modificări în declarația de constituire a gospodăriei țărănești „Zlatin Alexandru Vasile", incluzându-l în calitate de membru al acestei gospodării pe fratele fondatorului, dl Vitalie Zlatin. De asemenea, s-a consemnat că suprafața totală a terenurilor folosite în comun de membrii gospodăriei este de 143,06 ha de teren, dintre care: (i) 13,15 ha - proprietatea fondatorului Alexandru Zlatin; (ii) 7,91 ha - proprietatea membrului gospodăriei Vitalie Zlatin și (iii) 122 ha - terenuri arendate.

Printr-o decizie din 11 ianuarie 2024, Agenția Servicii Publice a înregistrat gospodăria țărănească „Zlatin Alexandru Vasile" în Registrul de stat al gospodăriilor țărănești (de fermier), situată în satul Ivancea din raionul Orhei.

La 13 februarie 2024, Elena Zlatin a chemat în judecată Primăria comunei Ivancea și Agenția Servicii Publice, avându-i ca terți pe gospodăria țărănească „Zlatin Alexandru Vasile" și pe Vitalie Zlatin, pentru constatarea nulității dispoziției prin care au fost operate modificări în Registrul de evidență a gospodăriilor țărănești în privința gospodăriei „Zlatin Alexandru Vasile" și pentru anularea deciziei Agenției Servicii Publice privind înregistrarea datelor actualizate în registrul menționat.

În cadrul examinării cauzei, dl Sergiu Sloninov a ridicat, în interesele gospodăriei țărănești „Zlatin Alexandru Vasile", excepția de neconstituționalitate a prevederilor din Legea nr. 1353 din 2 noiembrie 2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier) menționate

Printr-o încheiere din 16 iunie 2025, Judecătoria Orhei a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a trimis sesizarea la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 1353 din 2 noiembrie 2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier) sunt următoarele:

Autorul excepției menționează că lipsa unei prevederi legale referitoare la cota-parte a soților în gospodăriile țărănești dobândite în timpul căsătoriei în Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) creează ambiguități și incertitudini în situațiile în care sunt puse în discuție introducerea unor noi membri, folosirea și statutul bunurilor, precum și înstrăinarea cotei din bunurile comune. În opinia autorului, instanțele de judecată tind să atribuie un grad înalt de abstracțiune normelor contestate, fapt care conduce la apariția dubiilor privind legalitatea soluțiilor emise și, implicit, la încălcarea drepturilor la apărare și de acces la o instanță.

Totodată, autorul sesizării afirmă că dispozițiile atacate îi încalcă dreptul de proprietate, pentru că aplicarea restrictivă a reglementărilor în discuție poate genera o procedură arbitrară și, prin urmare, o expropriere ilegală.

Potrivit autorului excepției, articolele contestate sunt contrare articolelor 1 alin. (3), 4, 7, 8, 16, 20, 46 și 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier), ține de competența Curții Constituționale.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, Curtea constată că excepția este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiecte ale excepției de neconstituționalitate sunt articolele 13 alin. (2) și 16 alin. (3) din Legea nr. 1353 din 2 noiembrie 2000 privind gospodăriile țărănești (de fermier).

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză de contencios administrativ care vizează

Autorul excepției susține că normele contestate contravin articolelor 1 alin. (3) (

Cu referire la articolele 1 alin. (3) 4, 7 și 8 din Constituție, Curtea a precizat în jurisprudența sa că aceste norme constituționale comportă un caracter general, constituie imperative care stau la baza oricăror reglementări și nu pot constitui repere individuale și separate (a se vedea DCC nr. 53 din 4 mai 2023, § 16; DCC nr. 111 din 12 septembrie 2023, § 14).

Totodată, cu referire la articolele 16 și 54 din Constituție, Curtea precizează că acestea îi impun un mod de analiză a caracterului proporțional al ingerințelor în drepturile fundamentale. Pentru a putea fi aplicate, de asemenea, trebuie să se constate incidența unui drept fundamental. Abia în cadrul analizei caracterului justificat al ingerinței abstracte în drepturile fundamentale garantate de Constituție Curtea poate pune în operă prevederile acestor articole (a se vedea DCC nr. 20 din 17 februarie 2022, § 25; DCC nr. 10 din 31 ianuarie 2023, § 15).

Autorul excepției nu a prezentat argumente care să demonstreze caracterul contradictoriu al prevederilor contestate în raport cu articolul 20 din Constituție. În situații similare, Curtea a notat că simpla trimitere la un text din Constituție, fără explicarea pretinsei neconformități a prevederilor legale contestate cu acesta, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 195 din 21 decembrie 2023, § 26; DCC nr. 40 din 3 aprilie 2025, § 30).

Cu referire la incidența articolului 46 din Constituție, autorul excepției a afirmat că Legea privind gospodăriile țărănești (de fermier) creează ambiguități și incertitudini referitoare la: (i) regimul dreptului de proprietate comună în devălmășie al soților asupra terenurilor care se transmit gospodăriei țărănești la fondare, (ii) regimul dreptului de proprietate asupra bunurilor pe care gospodăria țărănească le dobândește în timpul activității, precum și (iii) situația juridică a bunurilor gospodăriei țărănești în cazul primirii unui nou membru în gospodăria țărănească. De asemenea, autorul a menționat omisiunea de a reglementa regimul juridic al cotelor-părți din gospodăria țărănească care aparțin soților cu titlu de proprietate comună în devălmășie. În jurisprudența sa, Curtea a reținut că omisiunea legislativă poate constitui obiect de examinare dacă prin aceasta este afectat un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 53 din 19 aprilie 2022, § 19; DCC nr. 86 din 25 iulie 2024, § 18).

În jurisprudența sa, Curtea a notat că articolul 46 din Constituție obligă statul și ceilalți titulari ai puterii publice să respecte proprietatea și să se abțină de la orice acțiune ce ar aduce atingere acestui drept (a se vedea,

Referitor la regimul juridic al proprietății comune în devălmășie a soților asupra terenurilor/bunurilor transmise gospodăriei țărănești la fondare, Curtea notează că legislatorul, având prerogativa să reglementeze prin lege organică regimul general al proprietății (articolul 72 alin. (3) lit. i) din Constituție) și să garanteze realizarea dreptului de proprietate în formele solicitate de titular, dacă acestea nu vin în contradicție cu interesele societății (articolul 127 alin. (2) din Constituție), a prevăzut că gospodăria țărănească este o formă de organizare a activității individuale de întreprinzător în agricultură, bazată pe proprietatea privată asupra terenurilor/bunurilor și pe munca personală a fondatorului sau, după caz, a membrilor unei familii (a se vedea articolul 2 din Legea cu privire la gospodăriile țărănești (de fermier)). Așadar, gospodăria țărănească presupune existența a două elemente care o leagă indispensabil de fondatorul/membrul său: (i) existența terenului proprietate privată pe baza căruia se inițiază activitatea agricolă (articolele 2 alin. (1) și 9 alin. (1) din Lege) și (ii) obligația de a participa prin munca personală (articolul 2 alin. (1) și 17 alin. (2) din Lege).

În acest sens, legislatorul a stabilit că la constituirea gospodăriei țărănești fondatorul trebuie „să posede teren cu drept de proprietate privată" (articolul 9 alin. (1) din Lege) cu titlu de „proprietate individuală sau proprietate comună" (articolul 10 alin. (3) lit. d) din Lege), iar copiile documentelor care atestă aceste drepturi trebuie să fie prezentate organului competent (articolul 13 alin. (2) lit. b) din Lege) la momentul înregistrării gospodăriei sau pe parcursul activității acesteia (articolul 18 alin. (1) din Lege). Nici din dispozițiile Legii cu privire la gospodăriile țărănești, nici din alte acte normative nu rezultă că terenurile transmise gospodăriei țărănești pentru cultivarea produselor agricole la fondare sau pe parcursul activității ar implica un eventual transfer al dreptului de proprietate al fondatorului sau al membrilor acestei gospodării asupra terenurilor/bunurilor. Gospodăria țărănească nu devine proprietară a bunurilor transmise acesteia.

Așadar, în accepțiunea legislatorului, terenurile/bunurile transmise gospodăriei țărănești de către fondator nu reprezintă un act de dispoziție, iar dreptul de proprietate stabilit de registrul bunurilor imobile se menține: fie ca proprietate individuală a fondatorului, fie ca proprietate comună în devălmășie a soților. Predarea terenurilor/bunurilor către gospodărie de soțul fondator nu desființează dreptul de proprietate al soțului coproprietar în devălmășie (a se vedea articolul 568 din Codul civil în redacția actuală/articolul 367 din Codul civil în redactarea anterioară Legii nr. 133 din 15 noiembrie 2018; articolul 21 alin. (1) din Codul familiei). Din această perspectivă, Curtea nu poate reține incidența dreptului de proprietate garantat de articolul 46 din Constituție.

Referitor la regimul dreptului de proprietate asupra bunurilor pe care gospodăria țărănească le dobândește în timpul activității, Curtea menționează următoarele. Având în vedere faptul că gospodăria țărănească reprezintă o formă de organizare a activității de întreprinzător în agricultură, toate veniturile/fructele obținute din activitatea acesteia constituie proprietate individuală a fondatorului sau, după caz, proprietate comună a membrilor gospodăriei. Această constatare rezultă din Legea nr. 1353/2000, în care legislatorul a prevăzut că bunurile gospodăriei țărănești sunt bunuri proprietate comună a membrilor săi formate din: (i) mijloacele bănești/bunurile aduse de membri cu drept de proprietate comună; (ii) produsele și veniturile obținute din activitatea gospodăriei; (iii) veniturile obținute din tranzacții cu valori mobiliare; (iv) prestațiile de asigurări sociale primite de gospodărie; (v) donații; (vi) credite și împrumuturi luate de gospodărie; (vii) alte bunuri (articolul 18 alin. (2) din Lege). Dreptul de dispoziție asupra bunurilor comune se efectuează cu acordul tuturor membrilor gospodăriei țărănești (articolul 18 alin. (4) din Lege). Cota membrului gospodăriei țărănești din bunurile proprietate comună în devălmășie se consideră egală cotelor celorlalți membri dacă, cu acordul acestora, cota nu a fost micșorată din cauza participării lui neînsemnate cu bunuri sau cu muncă personală la activitatea gospodăriei (articolul 20 alin. (3) din Lege). Astfel, Curtea nu poate reține argumentele autorului sesizării prin care se afirmă că cultivarea terenului proprietate comună a soților de către gospodăria țărănească ar fi de natură să afecteze dreptul de proprietate asupra veniturilor obținute de soțul-fondator din activitatea gospodăriei țărănești.

În partea ce ține de situația juridică a bunurilor gospodăriei țărănești (de fermier) în cazul primirii unui nou membru, Curtea nu poate reține afirmația autorului sesizării potrivit căreia acceptarea fratelui fondatorului gospodăriei în calitate de membru al acesteia poate echivala cu o înstrăinare a capitalului social și, respectiv, poate conduce la o desproprietărire ilegală a soțului coproprietar în devălmășie.

Curtea notează că legislatorul a reglementat primirea în gospodăria țărănească a altor persoane,

Referitor la critica autorului privind pretinsa omisiune legislativă, Curtea constată că lipsa unei prevederi exprese într-o lege specială referitoare la regimul juridic al cotelor-părți din gospodăriile țărănești (de fermier), care aparțin soților cu titlu de proprietate comună în devălmășie, nu poate reclama o problemă de constituționalitate atât timp cât cadrul normativ în vigoare conține suficiente reglementări care protejează, deopotrivă, dreptul de proprietate al membrilor gospodăriei și al soțului coproprietar în devălmașie.

Referitor la obiecțiile privind o pretinsă interpretare restrictivă a prevederilor relevante cauzei de către instanțele de judecată, Curtea observă că prin aceste critici autorul își exprimă, în esență, dezacordul în legătură cu o eventuală soluție a instanței de judecată, fără a furniza critici veritabile de neconstituționalitate în raport cu obiectul excepției. Curtea reiterează că deține competența de a verifica concordanța dintre normele constituționale și normele infraconstituționale contestate, dar nu și modul în care instanțele de judecată interpretează și aplică normele infraconstituționale. Această competență le revine instanțelor judecătorești.

Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 1 alin. (3), 4, 7, 8, 16 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Pe baza celor menționate mai sus, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.