Decizianr. 60din02.04.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a articolului 544 alin. (9) din Codul de procedură penală, ridicată de dl avocat Andrei Beruceașvili, în interesele dlui Yevhen Kydenko, în dosarul nr. 7r-7/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de un complet de judecată format din dnii Ion Bulhac, Vitalie Pîslariuc și de dna Natalia Mămăligă, judecători la Curtea de Apel Centru, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

La 21 ianuarie 2026, autorul excepţiei a depus la Curtea Constituţională un supliment prin care şi-a concretizat criticile de neconstituţionalitate.

Circumstanțele cauzei, așa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

La 15 iulie 2024, un adjunct al Procurorului General al Republicii Moldova s-a adresat Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, cu un demers prin care a solicitat extrădarea cetățeanului Yevhen Kydenko autorităților competente ale Republicii Tadjikistan, pentru a fi tras la răspundere penală. Printr-o încheiere din 13 noiembrie 2024, Judecătoria Chișinău a respins demersul.

Printr-o decizie din 30 decembrie 2024, Colegiul penal al Curții de Apel Centru a casat încheierea din 13 noiembrie 2024 și a trimis dosarul la rejudecare.

Prin încheierea din 10 iunie 2025, Judecătoria Chișinău a respins demersul Procuraturii Generale. Un procuror din cadrul Secției asistență juridică internațională în materie penală a atacat cu recurs încheierea.

În procesul examinării recursului, dl avocat Andrei Beruceașvili a ridicat, în interesele dlui Yevhen Kydenko, excepția de neconstituționalitate a articolului 544 alin. (9) din Codul de procedură penală.

Printr-o încheiere din 4 decembrie 2025, completul de judecată a admis ridicarea excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului de procedură penală, adoptat prin Legea nr. 122 din 14 martie 2003, sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Legii nr. 371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală sunt următoarele:

Autorul sesizării precizează că, potrivit articolului 63 alin. (8) din Legea nr. 371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală, hotărârile judecătorești privind extrădarea pot fi atacate doar de Procurorul General. Cu toate acestea, prin norma contestată din Codul de procedură penală, legislatorul a acordat această prerogativă și altor procurori. În opinia autorului, această extindere a cercului de subiecte care pot ataca hotărârile în discuție încalcă principiul securității raporturilor juridice și contravine garanțiilor unui proces echitabil.

În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 1 alin. (3), 20, 23 și 114 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul de procedură penală, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de avocatul unei părți în proces. Astfel, excepţia este formulată de un subiect abilitat cu acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) şi g) din Constituţie.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie articolul 544 alin. (9) din Codul de procedură penală, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Cu referire la cererea din 21 ianuarie 2026, prin care autorul și-a concretizat criticile de neconstituționalitate, Curtea reamintește faptul că părțile la un proces de judecată sau reprezentații lor pot să-și completeze excepțiile de neconstituționalitate doar prin intermediul instanţei de judecată şi doar dacă sunt respectate condiţiile stabilite în Hotărârea Curţii nr. 2 din 9 februarie 2016 (a se vedea HCC nr. 6 din 10 martie 2020, § 33; DCC nr. 59 din 5 iunie 2025, § 25, și pct. 22 din Regulamentul privind procedura de examinare a sesizărilor depuse la Curtea Constituțională). În acest caz, procedura de completare a excepției nu a fost respectată.

Curtea notează că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-o cauză în care se soluționează un demers al Procuraturii Generale cu privire la extrădarea unei persoane care se află pe teritoriul Republicii Moldova.

Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorul excepției susține că prevederile contestate sunt contrare articolelor

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolele 1 și 23 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul excepției de neconstituționalitate trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unei ingerințe în drepturile garantate de Constituție (DCC nr. 73 din 20 iunie 2024, § 23).

Referitor la articolul 114 din Constituție, Curtea observă că autorul sesizării nu a argumentat în ce mod normele contestate contravin Constituției. Simpla trimitere la prevederile constituționale nu poate fi considerată o critică de neconstituționalitate. Dacă ar proceda la examinarea fondului sesizărilor formulate de o asemenea manieră, Curtea Constituțională i-ar înlocui pe autori la formularea argumentelor de neconstituționalitate și ar efectua un control din oficiu (a se vedea DCC nr. 71 din 18 iunie 2024, § 19).

Referitor la incidenţa articolului 20 din Constituţie, Curtea menționează că norma contestată reglementează competențele procesuale în cadrul căilor de atac. Astfel, stabilirea titularilor dreptului de a formula un recurs împotriva hotărârilor judecătorești privind extrădarea reprezintă o opțiune a Parlamentului, care dispune de o marjă largă de apreciere în reglementarea procedurilor judiciare, inclusiv în materia cooperării judiciare internaționale.

Curtea menționează că principiul securității raporturilor juridice obligă autoritățile să asigure stabilitatea și previzibilitatea normelor juridice și protecția încrederii legitime a justițiabililor. Simpla extindere a cercului subiectelor abilitate să exercite o cale de atac, subiecte ale aceleiași autorități publice - Procuratura, nu afectează previzibilitatea normei și nu generează incertitudine juridică.

Curtea reține că dreptul la un proces echitabil, prevăzut de articolul 20 din Constituție, nu garantează în acest caz dreptul persoanei la un număr limitat de procurori care pot ataca hotărârile judecătorești, atâta timp cât persoana extrădată beneficiază de toate garanțiile procesuale.

Referitor la criticile autorului sesizării că norma contestată contravine prevederilor articolului 63 alin. (8) din Legea nr. 371 din 1 decembrie 2006 cu privire la asistența juridică internațională în materie penală, Curtea reiterează că o pretinsă incompatibilitate sau neconcordanţă între două sau mai multe norme infraconstituţionale cuprinse în acte normative distincte sau în acelaşi act normativ nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de aplicare a legii potrivit regulilor

Pentru că nu s-a demonstrat incidența unui drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 1, 23 și 114 din Constituție nu sunt incidente.

Astfel, Curtea constată că sesizarea privind excepția de neconstituționalitate nu întrunește condițiile de admisibilitate și nu poate fi acceptată pentru examinare în fond.

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.