Decizianr. 49din19.03.2026

La originea cauzei se află sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a textului „însă fără a înrăutăţi situaţia contravenientului" din articolul 473 alin. (1) pct. 2) lit. b) din Codul contravențional, ridicată de dl Vitalie Grabovski, în dosarul nr. 4r-524/2025, pendinte la Curtea de Apel Centru.

Sesizarea privind excepția de neconstituționalitate a fost trimisă la Curtea Constituțională de completul de judecători de la Curtea de Apel Centru, compus din dna Olga Cojocaru și dnii Eugeniu Beșelea și Vitalie Budeci, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Circumstanțele procesului contravențional, așa cum au fost formulate de autorul sesizării, pot fi rezumate după cum urmează.

Pe 28 decembrie 2021, un agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliţie Buiucani a întocmit în privinţa ÎSC „Reforma Art" SRL un proces-verbal cu privire la contravenţia prevăzută de articolul 70 alin. (2) din Codul contravenţional (

Dl avocat Ivan Ungureanu a formulat, în interesele dlui Vitalie Grabovski, în calitate de victimă, un recurs împotriva hotărârii menţionate anterior.

În procesul judecării recursului, dl Vitalie Grabovski a ridicat excepția de neconstituționalitate a textului „însă fără a înrăutăţi situaţia contravenientului" din articolul 473 alin. (1) pct. 2) lit. b) din Codul contravențional.

Printr-o încheiere din 28 iulie 2025, completul de judecată a admis cererea de ridicare a excepției de neconstituționalitate și a dispus trimiterea sesizării la Curtea Constituțională, în vederea soluționării acesteia.

Prevederile relevante ale Constituției sunt următoarele:

Prevederile relevante ale Codului contravențional, adoptat prin Legea nr. 218 din 24 octombrie 2008, sunt următoarele:

Autorul sesizării susține că prevederile contestate împiedică Curtea de Apel, ca instanța de recurs, să înrăutățească situația contravenientului în recursul victimei, atunci când prima instanță a încetat procesul contravențional pentru că nu există fapta contravenției. În opinia autorului sesizării, această limitare de competență transformă recursul într-o cale de atac formală și ineficientă pentru victimă și generează o inegalitate juridică între părțile procesului contravențional.

În opinia autorului sesizării, prevederile contestate contravin articolelor 16, 20, 54 din Constituție.

Examinând admisibilitatea sesizării privind excepția de neconstituționalitate, Curtea constată următoarele.

În conformitate cu articolul 135 alin. (1) lit. a) din Constituție, controlul constituționalității legilor, în prezenta cauză a unor prevederi din Codul contravențional, ține de competența Curții Constituționale.

Curtea observă că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de o parte în proces. Astfel, sesizarea este formulată de subiectul căruia i s-a acordat acest drept, pe baza articolului 135 alin. (1) literele a) și g) din Constituție.

Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie textul „însă fără a înrăutăți situația contravenientului" din articolul 473 alin. (1) pct. 2) lit. b) din Codul contravențional, care nu a făcut anterior obiect al controlului de constituționalitate.

Curtea notează că excepția de neconstituționalitate a fost ridicată într-o cauză în care se examinează recursul împotriva unei hotărâri a primei instanțe în care procesul contravențional a fost încetat. Astfel, Curtea de Apel Centru ar putea ține cont de prevederile contestate la examinarea recursului în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate.

Curtea reţine că o altă condiţie obligatorie pentru ca excepţia de neconstituţionalitate să poată fi examinată în fond este incidenţa unui drept fundamental. Astfel, Curtea va analiza, prin prisma argumentelor autorului sesizării, dacă prevederile contestate reprezintă o ingerinţă într-un drept fundamental (a se vedea DCC nr. 87 din 25 iulie 2024, § 15).

Autorul excepției a susținut că prevederile contestate sunt contrare articolelor 16 (

În jurisprudența sa, Curtea a subliniat că articolele 16 și 54 din Constituție nu au o aplicabilitate de sine stătătoare. Pentru a fi aplicabile, autorul sesizării trebuie să demonstreze, în mod argumentat, existența unei ingerințe în drepturile garantate de Constituție (a se vedea DCC nr. 73 din 20 iunie 2024, § 23).

Referitor la incidența articolului 20 din Constituție, care reglementează dreptul de acces liber la justiţie, Curtea menţionează că acesta este corespondentul articolului 6 § 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul de acces liber la justiţie trebuie să fie unul practic şi efectiv, nu teoretic şi iluzoriu. Efectivitatea dreptului în discuţie reclamă ca persoanele să beneficieze de o posibilitate clară şi concretă de a contesta un act care constituie o ingerinţă în exercitarea drepturilor lor (DCC nr. 60 din 5 iunie 2025, § 23). Curtea Europeană a menţionat că modul de aplicare a articolului 6 într-o cale ordinară de atac diferă în funcţie de specificul procedurii în discuţie; se vor avea în vedere astfel întreaga procedură internă şi rolul pe care îl are instanţa de control judiciar în sistemul naţional de drept (a se vedea

Căile de atac reprezintă mijloace procedurale prin intermediul cărora părţile interesate au posibilitatea de a solicita şi obţine casarea hotărârilor judecătoreşti neîntemeiate sau ilegale. Astfel, modul în care este reglementat controlul judiciar efectuat de către instanţele de apel şi de recurs creează condiţii pentru repararea greşelilor comise de prima instanţă, rămânând în autoritatea lucrului judecat doar hotărârile legale şi întemeiate (a se vedea HCC nr. 9 din 26 martie 2020, § 61).

Astfel, din dispoziţiile articolelor 395, 465 alin. (1) și 467 alin. (1) din Codul contravenţional, Curtea constată că contravenientul, agentul constatator, victima sau, după caz, procurorul pot ataca cu recurs hotărârile contravenţionale adoptate la judecarea cauzei în prima instanţă, precum şi hotărârile judecătoreşti privind contestaţiile împotriva deciziilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale. Hotărârile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs pentru a se repara erorile de drept (a se vedea articolul 466 din Codul contravențional).

Sub aspectul competenţei instanţei de recurs, Curtea reține că după examinarea recursului, instanţa poate admite recursul, casând hotărârea atacată, parţial sau integral, şi adoptă una dintre următoarele soluţii: a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului contravenţional în cazurile prevăzute la articolul 441; b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărâri, însă fără a înrăutăţi situaţia contravenientului; c) dispune rejudecarea cauzei în primă instanţă dacă este necesară administrarea de probe suplimentare, dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanţei de judecată, privind citarea obligatorie a părţilor, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului la interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor articolelor 33-35 din Codul de procedură penală aplicate corespunzător (a se vedea articolul 473 alin. (1) din Codul contravențional).

Lipsa competenței instanţei de recurs la rejudecarea recursului de a pronunța o nouă hotărâre prin care să înrăutățească situația contravenientului nu constituie o limitare de natură să afecteze dreptul victimei de acces liber la justiție. Concluzia Curții se bazează pe natura recursului în materie contravențională. Această procedură urmărește exclusiv verificarea conformității hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile (a se vedea articolul 466 din Codul contravențional). În acest cadru procesual, instanța de recurs corectează eventualele vicii de legalitate.

Mai mult, Curtea menționează că dreptul victimei de a contesta hotărârea primei instanțe nu este iluzoriu, chiar dacă instanța de recurs nu dispune de competențe care i-ar permite să agraveze situația contravenientului. Victima beneficiază de o cale efectivă de atac, prin care pot fi constatate erori în limitele competenței instanței de recurs și, dacă este necesar, cauza poate fi trimisă spre rejudecare instanței de fond (a se vedea § 23

Pentru că nu s-a demonstrat ingerința într-un drept fundamental prevăzut de Constituție, Curtea notează că nici articolele 16 și 54 din Constituție nu sunt incidente.

Prin urmare, pe baza celor menționate

Prezenta decizie este definitivă, nu poate fi supusă niciunei căi de atac, intră în vigoare la data adoptării și se publică în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.