Decizia nr. 6072/17 Miodrag ILI în fața Serbiei (a se vedea tabelul apendice) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 8 aprilie 2021 în calitate de comitet compus din: Carlo Ranzoni, președinte, Branko Lubarda, Pauliine Koskelo, judecători și Viktoriya Maradudina, grefierul adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 9 decembrie 2016, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Plainele reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. 1 privind aplicarea întârziere a unei decizii interne luate împotriva unei societăți sociale/de stat au fost comunicate guvernului sârb („Guvernul”). DREPTUL Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor legate de aceste plângeri și a solicitat, în continuare, Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Guvernul a recunoscut aplicarea întârziere a unei decizii interne luate împotriva unei societăți sociale/de stat, oferind reclamantului suma detaliată în tabelul adăugat și invitat Curtea să scoată aplicarea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat mai sus, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea reclamantului. Curtea remarcă că art. 37 § litera (c) îi permite să ia un caz din lista sa în cazul în care: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Hotărârea Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§§ 77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la neexecuția sau aplicarea întârziere a hotărârilor interne adoptate împotriva societăților sociale/de stat (a se vedea, de exemplu, R. Kačapor și alții c. Serbia, nr. 2269/06 și altele 5, 15 ianuarie 2008). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, faptul că decizia internă relevantă a fost pusă în aplicare, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 29 aprilie 2021. {signature_p_2} Viktoriya Maradudina Carlo Ranzoni Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Solicitare depunere de plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 (execuție a hotărârilor interne din partea societăților sociale/de stat) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului An de naștere Data primirii declarației Guvernului Suport acordat pentru prejudiciu moral pentru reclamant (în euro) [1] [2] 6072/17 09/12/2016 Miodrag ILIδ 1942 11/01/2021 900 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului [2] Mai puțin orice sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern.
Application no. 6072/17
Miodrag ILIĆ
against Serbia
(see appended table)
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8
April 2021 as a Committee composed of:
Carlo Ranzoni,
President,
Branko Lubarda,
Pauliine Koskelo,
judges,
and Viktoriya Maradudina,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 9
December 2016,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant’s details are set out in the appended table.
The applicant’s complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article
1 of Protocol No.
1 concerning the delayed enforcement of a domestic decision given against a socially/State-owned company were communicated to the Serbian Government (“the Government”).
After unsuccessful friendly-settlement negotiations, the Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The Government acknowledged the delayed enforcement of a domestic decision given against a socially/State-owned company. They offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay this amount within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
The payment will constitute the final resolution of the case.
The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision. The Court has not received any response from the applicant.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular, the
Tahsin Acar v.
Turkey
judgment (preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions given against socially/State-owned companies (see, for example,
R. Kačapor and Others v. Serbia,
nos. 2269/06 and 5 others, 15
January 2008).
Noting the admissions contained in the Government’s declaration, the fact that the relevant domestic decision has been enforced, as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37 §
1
in fine
).
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (see
Josipović
v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 29 April 2021.
{signature_p_2}
Viktoriya Maradudina
Carlo Ranzoni
Acting Deputy Registrar
President
Application raising complaints under Article
6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1
(delayed enforcement of domestic decisions given against socially/State-owned companies)
Application no.
Date of introduction
Applicant’s name
Year of birth
Date of receipt of Government’s declaration
Amount awarded for non-pecuniary damage
per applicant
(in euros)
[1]
[2]
6072/17
09/12/2016
Miodrag ILIĆ
1942
11/01/2021
900
[1]
Plus any tax that may be chargeable to the applicant
[2]
Less any amounts which may have already been paid in that regard at the domestic level.