Al-Dulimi și Montana Management INC. împotriva Elveției

Rezoluția CM/ResDH(20222)249 Executarea hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Al-Dulimi și Montana Management Inc. împotriva Elveției (adoptată de Comitetul de Miniștri la 22 septembrie 2022, în cadrul celei de a 1443-a ședințe a Delegaților miniștrilor) Cerere Cauza Hotărâre a Definitivului la 5809/08 Al-Dulimi și Montana Management Inc.

21/06/2016 21/06/2016 Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede monitorizarea de către Comitet a executării hotărârilor definitive ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare "Convenția" și "Curtea") ; Având în vedere hotărârea definitivă transmisă de Curte Comitetului în această cauză și încălcarea articolului 6 alineatul (1) din Convenție, stabilită din cauza lipsei controlului judiciar al procedurilor de înghețare și de confiscare inițiate în Elveția, în temeiul Rezoluțiilor 1483 (2003) și 1518 (2003) ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind activele care aparțin reclamanților ; Reamintind obligația statului pârât, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, de a se conforma tuturor hotărârilor definitive în cauzele la care a fost parte și că această obligație include, pe lângă plata oricărei sume alocate de Curte, adoptarea de către autoritățile statului pârât, după caz: măsuri individuale menite să pună capăt încălcărilor constatate și să elimine consecințele acestora, pentru a ajunge cât mai curând posibil la restitutio in integrum; și măsuri generale de prevenire a unor încălcări similare;

invitând guvernul statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației menționate anterior; După examinarea bilanțului de acțiune furnizat de guvern care indică măsurile adoptate pentru a da efect hotărârii judecătorești și nota că Curtea nu a acordat o satisfacție echitabilă în speță (a se vedea documentul DH-DD(2022,564) ; observând cu satisfacție că numele reclamanților au fost retrase de pe lista de sancțiuni stabilită în temeiul Rezoluției 1518 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite, precum și de pe lista de sancțiuni elvețiene și că, prin urmare, activele reclamanților nu mai sunt înghețate; Observând cu satisfacție evoluția pozitivă a jurisprudenței interne, în special faptul că Tribunalul Federal examinează acum pe fond plângerile depuse de persoanele înscrise pe listele de sancțiuni; faptul că autoritățile elvețiene continuă să contribuie activ la reforma sistemului de sancțiuni al ONU, precum și faptul că legea în vigoare permite satisfacerea cerințelor care decurg din hotărârea Curții Europene, asigurând accesul deplin la un judecător în procedurile de eliminare a listelor de sancțiuni, inclusiv pe baza sancțiunilor ONU; Cu privire la faptul că nu este necesară nicio altă măsură individuală și generală în acest caz;

cu certitudinea că au fost adoptate toate măsurile prevăzute la art. 46 alineatul (1), DECLARĂ că și-au exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în speță și că arbitralizează examinarea acesteia.

Résolution CM/ResDH(2022)249 Exécution de l’arrêt de la Cour européenne des droits de l’homme Al-Dulimi et Montana Management Inc. contre Suisse (adoptée par le Comité des Ministres le 22 septembre 2022, lors de la 1443 e réunion des Délégués des Ministres) Requête Affaire Arrêt du Définitif le 5809/08 Al-Dulimi et Montana Management Inc.

21/06/2016 21/06/2016 Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales, qui prévoit que le Comité surveille l’exécution des arrêts définitifs de la Cour européenne des Droits de l’Homme (ci-après « la Convention » et « la Cour ») ; Vu l’arrêt définitif transmis par la Cour au Comité dans cette affaire et la violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention, établie en raison de l’absence de contrôle judiciaire des procédures de gel et de confiscation engagées en Suisse, en application des Résolutions 1483 (2003) et 1518 (2003) du Conseil de sécurité des Nations Unies concernant les avoirs appartenant aux requérants ; Rappelant l’obligation de l’Etat défendeur, en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention, de se conformer à tous les arrêts définitifs dans les affaires auxquelles il a été partie et que cette obligation comporte, outre le paiement de toute somme allouée par la Cour, l’adoption par les autorités de l’État défendeur, le cas échéant : - de mesures individuelles visant à mettre fin aux violations constatées et à en effacer les conséquences, afin de parvenir autant que possible à la restitutio in integrum ; et - de mesures générales visant à prévenir des violations similaires ;

Ayant invité le gouvernement de l’État défendeur à informer le Comité des mesures prises pour se conformer à l’obligation susmentionnée ; Ayant examiné le bilan d’action fourni par le gouvernement indiquant les mesures adoptées pour donner effet à l’arrêt, et notant que la Cour n’a pas accordé de satisfaction équitable en l’espèce (voir document DH-DD(2022)564 ) ; Notant avec satisfaction que les noms des requérants ont été retirés de la liste des sanctions, établie en vertu de la Résolution 1518 du Conseil de sécurité des Nations Unies, ainsi que de la liste des sanctions suisses, et que, par conséquent, les avoirs des requérants ne sont plus gelés ; Notant avec satisfaction l’évolution positive de la jurisprudence interne, en particulier le fait que le Tribunal fédéral examine désormais sur le fond les plaintes déposées par les personnes inscrites sur les listes de sanctions ; le fait que les autorités suisses continuent à contribuer activement à la réforme du système de sanctions de l’ONU, ainsi que le fait que la loi actuellement en vigueur permet de répondre aux exigences découlant de l’arrêt de la Cour européenne, en assurant le plein accès à un juge dans les procédures de radiation des listes de sanctions, y compris sur la base des sanctions de l’ONU ; Considérant qu’aucune autre mesure individuelle et générale n’est requise dans cette affaire ;

S’étant assuré que toutes les mesures requises par l’article 46, paragraphe 1, ont été adoptées, DÉCLARE avoir exercé ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention en l’espèce et DÉCIDE de clore son examen.