2r-658/17 — anularea incheierii executorului judecatoresc

2r-658/17 — anularea incheierii executorului judecatoresc (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr.2r-658/17

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud.S. Stratan)

Instanța de recurs: Curtea de Apel Chișinău (jud.N. Vascan, E. Fistican, V. Negru)

Instanța de revizuire: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, E. Fistican, V. Negru)

DECIZIE

18 octombrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței , judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

examinând recursul declarat de Igor Hlopețchi,

la cererea de revizuire depusă Igor Hlopețchi împotriva deciziei din 25 noiembrie

2016 a Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă

de Igor Hlopețchi împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu

Oleg Ungureanu cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc,

împotriva încheierii din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă:

La 20 iunie 2016, Igor Hlopețchi a depus cerere de chemare în judecată împotriva

Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Oleg

Ungureanu solicitând anularea încheierii executorului judecătoresc Oleg Ungureanu,

nr. 026-157/15 din 30 mai 2016.

În motivarea cererii s-a invocat că la 01 decembrie 2015 a depus spre executare

documentul executoriu nr. 3-2245/2014 din 06 martie 2015, emis de Judecătoria

Centru, mun. Chișinău privind încasarea de la Inspectoratul General al Poliției în

beneficiul său a penalității pentru reținerea îndemnizației de concediu, a îndemnizației

unice de concediere în mărime de 1965, 47 lei și a taxei de stat achitată la depunerea

cererii de chemare în judecată în mărime de 150 lei, în total 2115, 47 lei.

A susținut că, în cadrul procedurii de executare a depus o cerere de calculare

dobânzilor de întârziere în temeiul art. 24 Cod de executare și prin încheierea

executorului judecătoresc nr. 026-157/15 din 30 mai 2016 s-a refuzat cererea

creditorului privind calcularea dobânzilor de întârziere. De încheierea respectivă a luat

cunoștință la 10 iunie 2016.

A declarat că, încheierea nr. 026-157/15 din 30 mai 2016 este neîntemeiată,

adoptată cu încălcarea normelor de drept material și procedural și contrară practicii

judiciare uniformizate.

A precizat că, executorul judecătoresc și-a întemeiat refuzul pe prevederile art.

361 pct. (3) din Legea nr. 847 din 24 mai 1996 privind sistemul bugetar și procesul

bugetar, care statuează că hotărârile judecătorești privind dezafectarea incontestabilă a

1

mijloacelor financiare se execută în termen de 6 luni de la data când hotărârea a devenit

irevocabilă.

Întru demonstrarea ilegalității încheierii contestate, afirmă că, executorul

judecătoresc a emis încheierea nr. 026-157/15 în temeiul Legi abrogate care nu mai

produce nici un fel de efecte juridice, deoarece prin LP181 din 25 iulie 2014, МО 223-

230/08 august 2014, art. 519, acest act legislativ a fost abrogat.

A indicat că, încheierea contestată contravine Recomandării Curții Supreme

Justiție nr. 82 din 21 octombrie 2015 care este posterioară Legii nr. 847 din 25 mai

1996 și Legii nr. 181 din 25 mai 2014. Astfel, în opinia sa, încheierea contestată este

adoptată cu încălcarea normelor de drept material și procedural și contrară practicii

judiciare uniformizate.

Prin hotărârea din 18 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău a fost

admisă contestația depusă de Igor Hlopețchi și a fost anulată încheierea nr.026-157/15

din 30 mai 2016 emisă de executorul judecătoresc Oleg Ungureanu.

Prin decizia din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău a fost admis recursul

declarat de Inspectoratul General al Poliției și a fost casată hotărârea din 18 iulie 2016

a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău; s-a soluționat problema în fond prin decizie,

fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Igor Hlopețchi

împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu Oleg Ungureanu

cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc.

La 29 noiembrie 2016, Igor Hlopețchi a depus, în temeiul art. 449 lit.b), e1) Cod

de procedură civilă, o cerere de revizuire, împotriva deciziei din 25 noiembrie 2016 a

Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei din

25 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău și reținerea cauzei pentru rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecători.

În motivarea cererii de revizuire s-a invocat că la data de 29 noiembrie 2016 au

devenit cunoscute o serie de circumstanțe esențiale și anume: (1) faptul că hotărârea

supusă revizuirii nu corespunde practicii uniformizate din spețe similare, același

complet de judecată emite decizii diametral opuse în spețe identice, nu respectă avizele

consultative ale Curții Supreme de Justiție care au caracter obligatoriu; (2) la

examinarea cauzei a participat un judecător care nu avea dreptul să participe; (3)

hotărârea instanței de fond a fost casată în temeiul unei legi abrogate care la momentul

pronunțării deciziei și al derulării acțiunilor care formează obiectul litigiului, nu mai

producea efecte juridice, o lege declarată neconstituțională, creditorul a invocat

neconstituționalitatea legii care a fost aplicată eronat de către instanța de judecată, iar

instanța s-a eschivat de la emiterea unei încheieri fie de admitere, fie de respingere a

chestiunii legate de neconstituționalitatea legii aplicate.

Menționează că, prin avizul consultativ, existent la data pronunțării deciziei a

cărei revizuire este solicitată, cu nr. 4ac-21/2014 din 17 noiembrie 2014, însă

necunoscut părților, al cărui obiect îl constituia aplicarea dobânzilor și penalităților în

cadrul procedurii de executare legate de litigiile de muncă, în scopul uniformizării

practicii judiciare, Curtea Supremă de Justiție a reținut că: „Conform art. 24 al Codului

de executare, la cererea creditorului, executorul judecătoresc calculează dobânzile,

penalitățile și alte sume rezultate din întârzierea executării, în funcție de rata inflației

și în conformitate cu art. 619 din Codul civil. Sumele menționate se calculează de la

data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă sau, în cazul celorlalte

2

documente executorii, de la data la care creanța a devenit exigibilă (scadentă) și până

la data plătii efective a obligației cuprinse în orice document dintre acestea, în perioada

de calcul fiind inclusă și durata suspendării procedurii de executare, în condițiile

prevăzute de prezentul cod. Prin urmare, prevederile art. 330 alin. (2) Codul muncii,

pot fi aplicate și se calculează numai până la data la care hotărârea judecătorească a

devenit definitivă. De la data la care hotărârea judecătorească a devenit definitivă și

până la data plătii efective se vor aplica prevederile art. 243 Cod de procedură civilă și

art. 24 al Codului de executare”.

Precizează revizuentul că, în conformitate cu prevederile art. 122 Cod de

procedură civilă și art. 16 lit. d) al Legii nr. 789 cu privire la Curtea Supremă de Justiție,

avizul consultativ se publică pe pagina web a Curții Supreme de Justiție și poartă

caracter obligatoriu pentru toate instanțele judecătorești.

Raportând faptele stabilite prin avizul enunțat la situația din speța dedusă

judecății, consideră revizuentul că, hotărârea suferă de un viciu grav de natură juridică

ce impune retractarea deciziei din 25 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Indică revizuentul că, prin avizul consultativ cu caracter obligatoriu au fost

stabilite fapte juridice care duc la modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor

civile și care au o importanță esențială pentru soluționarea justă a cauzei civile, având

totodată o putere decisivă nu doar asupra concluziei instanței de judecată, ci și asupra

procedurii de executare. Insistă că aceste circumstanțe influențează esențial soluția

adoptată, în sensul delimitării competențelor executorilor judecătorești de executare

silită, precum și stabilirea părților la procedura de executare și a legii aplicabile la

momentul consumării acțiunilor contestate.

Relevă că, o circumstanță esențială descoperită recent este Recomandarea Curții

Supreme de Justiție nr. 82 din 21 octombrie 2014 în conținutul căreia Curtea Supremă

de Justiție a reținut: „reieșind din principiul Lex posterior derogat legi priori, conform

căruia, legea mai recentă primează față de legea mai veche, la executarea silită a

hotărârilor de contencios vor fi aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă în

redacția Legii nr. 155 din 05 iulie 2012 și Codului de executare, republicat la 05

noiembrie 2010, potrivit căror hotărârea este executorie de la momentul în care a

devenit definitivă”.

Declară că, instanța de recurs a dat preferință în exclusivitate argumentelor

Inspectoratului General al Poliției și a aplicat art. 361 alin. (3) din Legea nr. 847 din 24

mai 1996 privind sistemul bugetar și procesul bugetar, care la data refuzului

executorului judecătoresc și la data pronunțării deciziei era abrogată și nu mai producea

efecte juridice, ceea ce a dus nemijlocit la casarea unei hotărâri legale, prin aplicarea

unei legi abrogate, ceea ce constituie o circumstanță notorie ce impune necesitatea

retractării deciziei a cărei revizuire se cere, deoarece legea aplicată de instanța de recurs

a fost abrogată prin LP 181 din 25 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial 223-

230/08 iulie 2014, art. 519.

Susține că, în referința din 17 noiembrie 2016 a ridicat problema privind

chestiunea neconstituționalității unor norme care au fost aplicate de Curtea de Apel,

însă acest incident procedural a fost lăsat fără soluționare și instanța îngrădind dreptul

la tribunal independent, nici nu a emis nici o încheiere de respingere și nici de admitere

a chestiunii de neconstituționalitate.

3

Remarcă revizuentul că, același complet de judecată examinând cauze identice,

emit decizii diametral opuse contrar practicii uniformizate, invocând în acest sens

decizia din 31 octombrie 2014 a Curții de Apel Chișinău, în cauza Inspectoratul

General al Poliției vs Victor Veveriță; decizia din 12 iunie 2015 a Curții de Apel

Chișinău, în cauza Inspectoratul General al Poliției vs Artur Bichir. Raportând

împrejurările invocate la deciziile enunțate supra, opinează revizuentul că în domeniul

respectiv s-a format o practică unitară, care diferă de soluția dată în prezenta cauză,

fiind recunoscut dreptul executorului judecătoresc de a intenta și de a derula procedura

de executare silită în vederea încasării salariului și altor plăți salariale din momentul

devenirii hotărârii judecătorești definitive și executorii.

Afirmă revizuentul că, decizia revizuită contravine practicii existente, cât și

principiului unificării practicii judiciare. Or, instanța judecătorească este obligată prin

lege să desfășoare o jurisprudență unitară și nu o jurisprudență contrară în cazuri de

aplicare analogică a legislației. CtEDO în cauza Beian vs România, relevă că

desfășurarea unei jurisprudențe contrare pe cazuri analogice constituie de la sine

încălcarea principiului siguranței publice și încălcarea art. 6 din CEDO privind dreptul

la un proces echitabil. Rolul unei instanțe de recurs este de reglementa contradicțiile

din jurisprudență națională și de a elimina divergențele de jurisprudență pentru evitarea

consecințelor inerente ale practicii judiciare.

Menționează că, CtEDO recunoaște dreptul justițiabililor la un tribunal legal

constituit, garanție care a fost încălcată în litigiul dedus judecății pentru că judecarea

cauzei a participat un magistrat care nu avea dreptul să participe. În perioada în care a

fost examinată cauza și pronunțată decizia revizuită, într-o cauză identică magistratul

Nina Vascan a declarat abținere, invocând un interes personal, direct sau indirect, în

soluționarea cauzelor cu participarea lui Igor Hlopețchi și există alte împrejurări care

pun la îndoială obiectivitatea și nepărtinirea sa, declarație admisă la 29 noiembrie 2016.

Astfel, interesul personal, al magistratului Nina Vascan, direct sau indirect, în

soluționarea cauzelor cu participarea lui Igor Hlopețchi, în opinia sa, a existat la

momentul pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere, însă au devenit cunoscute la 29

noiembrie 2016, ceea ce constituie un argument suplimentar pentru admiterea cererii

de revizuire și încadrarea motivelor sub temeiurile enumerate exhaustiv la art. 449 Cod

de procedură civilă.

Prin încheierea din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca fiind

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Igor Hlopețchi împotriva deciziei din 25

noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

La 17 august 2017, conform sigiliului oficiului poștal (f.d.144), Igor Hlopețchi a

declarat recurs împotriva încheierii din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău,

solicitând casarea acesteia, cu restituirea cauzei spre rejudecare în ordine de revizuire.

În motivarea recursului s-a invocat că încheierea contestată are conotația unui act

judecătoresc neîntemeiat, vădit ilegal, pasibil de a fi casat, fiindcă instanța a aplicat în

mod eronat normele de drept material.

Referitor la termenul de declarare a recursului, indică recurentul că Curtea de Apel

Chișinău i-a expediat încheierea contestată la 02 august 2017, raportat la 15 zile în care

se putea declara recursul în conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă, expiră la

17 august 2017.

4

Conform art. 28 alin. (1) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la

Curtea Constituțională „actele Curții Constituționale sunt acte oficiale și executorii, pe

întreg teritoriul țării, pentru toate autoritățile publice și pentru toate persoanele juridice

și fizice ”. Astfel, pct. 20 din decizia Curții Constituționale nr. 81 din 18 noiembrie

2016 statuează: „Curtea reține că legislația procesual-penală și procesual-civilă atribuie

hotărârilor Curții Constituționale caracter retroactiv, prin posibilitatea revizuirii

hotărârilor judecătorești irevocabile în cazul în care norma aplicată litigiului a fost

declarată neconstituțională. ” „În hotărârea menționată supra, Curtea a reținut că

principiul stabilității raporturilor juridice nu poate implica promovarea unui drept prin

intermediul unor norme constituționale. Posibilitatea revizuirii unei hotărâri

judecătorești pronunțate cu încălcarea Constituției constituie singura modalitate de

contracarare a efectelor unei legi care contravine principiilor constituționale, ce

garantează drepturile și libertățile fundamentale. (...), mai mult, se impune precizarea

că soluția Curții Constituționale, pronunțată prin Hotărârea nr. 12 din 14 mai 2015, nu

împiedică, ci, dimpotrivă, dă posibilitatea de a fi valorificată prin solicitarea revizuirii

hotărârii judiciare, în cazul în care consecințele grave ale încălcării continuă să se

producă”.

În contextul dat indică recurentul că, concluzia instanței de revizuire cu referire la

efectele pe viitor ale hotărârilor Curții Constituționale este una pripită și încalcă dreptul

său la un proces echitabil, or, prin sfidarea actelor Curții Constituționale se creează

iluzia unui stat de drept.

De asemenea, relevă recurentul că, magistratul Nina Vascan a declarat abținere în

raport cu participarea la cauzele unde calitatea de parte o are Igor Hlopețchi, invocînd

un interes personal, denotă niște circumstanțe de fapt existente la data judecării cauzei,

care se încadrează sun temeiul de la art. 449 lit. b) Cod de procedură civilă. Prematur

a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei din 25 noiembrie 2016 a

Curții de Apel Chișinău, or, cele invocate de către recurent în susținerea cererii de

revizuire se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 449 lit. b) Cod de procedură

civilă.

Sub acest aspect, recurentul consideră necesar de a învedera că, Curtea de Apel

Chișinău la examinarea cererii de revizuire urma să rețină argumentele expuse în

Hotărârea Curții Constituționale nr. 32 din 17 noiembrie 2016 și argumentele legate de

uniformizarea practicii judiciare și inadmisibilitatea participării magistratului Nina

Vascan.

Opinează că, faptele relatate generează casarea încheierii recurate, or, menținerea

acesteia, condițiile enunțate, ar constitui o încălcare a dreptului lui Igor Hlopețchi de a

dispune de drepturile sale în condițiile normelor în vigoare, care sunt garantate și de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului a Libertăților Fundamentale.

În conformitate cu art. 425 Cod de procedură civilă (în vigoare la momentul

pronunțării), termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de

la pronunțarea ei.

Materialele cauzei atestă că încheierea din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel

Chișinău a fost pronunțată în lipsa revizuentului și a fost expediată participanților la

proces la data de 31 iulie 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.126). De asemenea, a

fost expediată revizuentului și la 02 august 2017, conform scrisorii de însoțire (f.d.136),

însă date despre recepționarea acesteia lipsesc.

5

Astfel, Colegiul consideră că recursul declarat la 17 august 2017, conform

sigiliului oficiului poștal (f.d.144), de către Igor Hlopețchi împotriva încheierii din 25

aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, este în termen.

Verificând legalitatea actului de dispoziție contestat, prin prisma argumentelor

invocate și a materialelor din dosar, coroborat cu normele de drept, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul declarat de Igor Hlopețchi întemeiat și pasibil de a fi admis, cu restituirea

cauzei spre rejudecare a cererii de revizuire, din următoarele motive.

În conformitate cu art. 424 alin.(2) Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție examinează

recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curțile de apel.

În conformitate cu art. 426 alin.(3) Cod de procedură civilă, recursul împotriva

încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza

dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

În conformitate cu prevederile art. 427 lit. b) Cod de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să admită

recursul și să caseze integral sau parțial încheierea, restituind pricina spre rejudecare.

Din materialele cauzei rezultă că prin decizia din 25 noiembrie 2016 a Curții de

Apel Chișinău a fost admis recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției și a

fost casată hotărârea din 18 iulie 2016 a Judecătoriei Centru, mun. Chișinău; s-a

soluționat problema în fond prin decizie, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de

chemare în judecată depusă de Igor Hlopețchi împotriva Inspectoratului General al

Poliției, intervenient accesoriu Oleg Ungureanu cu privire la anularea încheierii

executorului judecătoresc (f.d.87-94).

La 29 noiembrie 2016, Igor Hlopețchi a depus, în temeiul art. 449 lit.b), e1) Cod

de procedură civilă, o cerere de revizuire, împotriva deciziei din 25 noiembrie 2016 a

Curții de Apel Chișinău solicitând admiterea cererii de revizuire, casarea deciziei din

25 noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău și reținerea cauzei pentru rejudecare în

Curtea de Apel Chișinău în alt complet de judecători (f.d.98-103).

Prin încheierea din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău s-a respins ca fiind

inadmisibilă cererea de revizuire depusă de Igor Hlopețchi împotriva deciziei din 25

noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău (f.d.119-125).

Prin recursul declarat la 17 august 2017, conform sigiliului oficiului poștal

(f.d.144) de către Igor Hlopețchi, ultimul și-a exprimat dezacordul cu încheierea

contestată, invocând că instanța de revizuire a aplicat eronat normele de drept material.

În conformitate cu art. 451 alin.(1) Cod de procedură civilă, cererea de revizuire

se depune în scris de persoanele menționate la art.447, indicându-se în mod obligatoriu

temeiurile consemnate la art.449 și anexându-se probele ce le confirmă.

În conformitate cu art. 449 Cod de procedură civilă, revizuirea se declară în cazul

în care:

a) s-a constatat, prin sentință penală irevocabilă, comiterea unei infracțiuni în

legătură cu pricina care se judecă;

b) au devenit cunoscute unele circumstanțe sau fapte esențiale ale pricinii care nu

au fost și nu au putut fi cunoscute revizuientului, dacă acesta dovedește că a întreprins

6

toate măsurile pentru a afla circumstanțele și faptele esențiale în timpul judecării

anterioare a pricinii;

c) instanța a emis o hotărîre cu privire la drepturile persoanelor care nu au fost

implicate în proces;

e) s-a anulat ori s-a modificat hotărîrea, sentința sau decizia instanței judecătorești

care au servit drept temei pentru emiterea hotărîrii sau deciziei a căror revizuire se cere;

e1) a fost aplicată o lege declarată neconstituțională de către Curtea

Constituțională și la judecarea cauzei a fost ridicată excepția de neconstituționalitate,

iar instanța de judecată sau Curtea Supremă de Justiție a respins cererea privind

sesizarea Curții Constituționale sau din hotărîrea Curții Constituționale rezultă că prin

aceasta s-a încălcat un drept garantat de Constituție sau de tratatele internaționale în

domeniul drepturilor omului;

g) Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau Guvernul Republicii Moldova a

inițiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte împotriva

Republicii Moldova;

h) Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat, printr-o hotărîre, fie

Guvernul Republicii Moldova a recunoscut, printr-o declarație, o încălcare a

drepturilor sau libertăților fundamentale care poate fi remediată, cel puțin parțial, prin

anularea hotărîrii pronunțate de o instanță de judecată națională.

Colegiul precizează că Igor Hlopețchi a invocat ca temei de revizuire art. 449 lit.b)

și e1) Cod de procedură civilă.

Colegiul notează că în cererea de revizuire depusă împotriva deciziei din 25

noiembrie 2016 a Curții de Apel Chișinău, instanța de recurs a aplicat o normă declarată

neconstituțională și anume Legea finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale

nr. 181 din 25 iulie 2014 prin Hotărârea Curții Constituționale din 17 noiembrie 2016.

La acest capitol, Colegiul relevă că în decizia supusă revizuirii, Curtea de Apel

Chișinău ca instanța de recurs a stabilit că speței îi sunt aplicabile prevederile art. 68

alin.(1), (2) al Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr. 181 din 25

iulie 2014, specificând că creditorul urmează să depună cererea de încasare a dobânzii

de întârziere după 6 luni de la devenirea acesteia irevocabilă.

În această ordine de idei, Colegiul reține că prin Hotărârea nr. 32 din 17 noiembrie

2016 privind excepția de neconstituționalitate a unor prevederi referitoare la executarea

creanțelor împotriva statului, s-au declarat neconstituționale sintagmele „doar după

rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești” și „în baza unei hotărâri judecătorești

irevocabile” de la alineatele (1) și (2) ale articolului 68 din Legea finanțelor publice și

responsabilității bugetar-fiscale nr.181 din 25 iulie 2014.

În contextul dat, pornind de la faptul că revizuentul/recurentul Igor Hlopețchi a

invocat acest aspect, instanța de revizuire pripit l-a considerat neîntemeiat, invocând

prevederile art. 140 alin.(1) al Constituției Republicii Moldova.

Or, conform art. 140 alin.(1) al Constituției Republicii Moldova, Legile și alte

acte normative sau unele părți ale acestora devin nule, din momentul adoptării hotărîrii

corespunzătoare a Curții Constituționale.

În speță, Colegiul relevă că anume la data adoptării deciziei din 25 noiembrie

2016 a Curții de Apel Chișinău, deja erau declarate neconstituționale sintagmele „doar

după rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești” și „în baza unei hotărâri

7

judecătorești irevocabile” de la alineatele (1) și (2) ale articolului 68 din Legea

finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale nr.181 din 25 iulie 2014.

În atare circumstanțe, argumentul instanței de revizuire cu referire la prevederile

art. 140 alin.(1) al Constituției Republicii Moldova nu justifică respingerea cererii de

revizuire, în condițiile când la data adoptării deciziei din 25 noiembrie 2016 norma era

declarată deja neconstituțională.

Cu atât mai mult, prin Decizia Curții Constituționale nr. 81 din 18 noiembrie

2016, invocată de recurent, s-a declarat inadmisibilă sesizarea privind excepția de

neconstituționalitate a articolului 26 alin.(7) din Legea nr.317-XIII din 13 decembrie

1994 cu privire la Curtea Constituțională, or, conform acestui articol se statuează

expres că hotărârile Curții Constituționale produc efect numai pentru viitor.

La caz, Colegiul apreciază ca fiind relevant și argumentul recurentului precum că

prin pct. 20 al Deciziei Curții Constituționale nr. 81 din 18 noiembrie 2016 se indică

că legislația procesual-penală și procesual-civilă atribuie hotărârilor Curții

Constituționale caracter retroactiv, prin posibilitatea revizuirii hotărârilor judecătorești

irevocabile în cazul în care norma aplicată litigiului a fost declarată neconstituțională.

În atare circumstanțe, se impune concluzia precum că instanța de revizuire nici nu

a examinat cererea de revizuire prin prisma argumentelor invocate de

revizuent/recurent în temeiul art. 449 lit.e) Cod de procedură civilă, or, instanța de

revizuire prin constatările sale se contrazice, în condițiile când invocă că hotărârile

Curții Constituționale au efect pe viitor, dar cu toate acestea la 25 noiembrie 2016

aplică o lege declarată neconstituțională la 17 noiembrie 2016.

Mai mult de atât, Curtea de Apel Chișinău ca instanță de recurs desființează

hotărârea primei instanțe constatând că speței ar fi aplicabile normele legii speciale și

anume art. 68 alin.(1), (2) al Legii finanțelor publice și responsabilității bugetar-fiscale

nr. 181 din 25 iulie 2014 și nu norma generală invocată de prima instanță -art. 24 Cod

de executare.

În consecință, Colegiul conchide că era de obligația instanței de revizuire să

motiveze netemeinicia argumentului revizuentului referitor la neconstituționalitatea

normei aplicate.

În atare circumstanțe, Colegiul menționează că instanța la rejudecarea cauzei în

ordine de revizuire urmează a lua în considerare aspectele menționate supra și să

stabilească dacă circumstanțele invocate de revizuent pot servi ca temei de revizuire

prin prisma temeiurilor de drept invocate.

Mai mult ca atât, motivarea evazivă a instanței de revizuire nu denotă decât o

examinare superficială a cererii de revizuire înaintate de către Igor Hlopețchi și creează

incertitudini pentru revizuent de ce nu pot fi reținute argumentele sale, în condițiile

când instanța de revizuire în încheierea din 25 aprilie 2017 la respingerea ca

inadmisibilă a cererii de revizuire, nici nu s-a referit la aceste aspecte, doar a generalizat

prin prisma art. 140 alin.(1) al Constituției Republicii Moldova și art. 26 alin.(7) din

Legea cu privire la Curtea Constituțională.

În această ordine de idei, raționamentele relatate generează casarea încheierii

contestate, or, menținerea acesteia, în condițiile enunțate, nu ar constitui pentru

recurent decât o îngrădire a posibilității de a-și valorifica drepturile procedurale

conform normelor în vigoare, care sunt garantate și de Convenția pentru Apărarea

8

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, precum și îngrădirea accesului la

justiție.

Astfel, soluția adoptată de instanța de revizuire prin încheierea recurată nu este

compatibilă cu respectarea garanțiilor unui proces echitabil, în sensul prevederilor art.

6 § 1 CEDO, care statuează că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil,

în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă

și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și

obligațiilor sale cu caracter civil.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul că argumentele invocate

de către recurent sunt întemeiate și confirmate, Colegiul civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a admite

recursul și de a casa încheierea din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, cu

restituirea cauzei spre rejudecare a cererii de revizuire în Curtea de Apel Chișinău.

În conformitate cu art. 427 lit. b), art. 428 Cod de procedură civilă, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se admite recursul declarat de Igor Hlopețchi.

Se casează încheierea din 25 aprilie 2017 a Curții de Apel Chișinău, adoptată la

cererea de revizuire depusă Igor Hlopețchi împotriva deciziei din 25 noiembrie 2016 a

Curții de Apel Chișinău, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de

Igor Hlopețchi împotriva Inspectoratului General al Poliției, intervenient accesoriu

Oleg Ungureanu cu privire la anularea încheierii executorului judecătoresc, cu

restituirea cauzei spre rejudecare a cererii de revizuire în instanța de revizuire –Curtea

de Apel Chișinău.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Președintele ședinței, judecător Tatiana Vieru

Judecători Nicolae Craiu

Oleg Sternioală

9