CASE OF MONI SALVATORE ANGELO AGAINST ITALY

Rezoluția DH (2000) 89 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 11 ianuarie 2000 în cazul Moni Salvatore Angelo împotriva Italiei (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 24 iulie 2000 la a 716-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Moni, pronunțată la 11 ianuarie 2000, și transmisă Comitetului de Miniștri la aceeași dată în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 35784/97) împotriva Italiei, depusă la 10 ianuarie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 precedent al Convenției de către dl Salvatore Angelo Moni, un național italian, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea referitoare la monitorizarea corespondenței reclamantului ordonată de judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor atunci când reclamantul a fost în închisoare; întrucât, în hotărârea sa din 11 ianuarie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de faptul că părțile se angajează să nu solicite o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Italiei va plăti reclamantului suma de 7 000 000 de lire italiene în ceea ce privește daunele și costurile morale suportate de îndată ce hotărârea este notificată; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 28 martie 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în soluționarea prietenoasă; reamintind că în prezent Comitetul de miniștri supraveghează executarea altor hotărâri ale Curții (în special cauzele Diana și Domenichini, hotărârile din 15 Noiembrie 1996) privind, de asemenea, sistemul de monitorizare a corespondenței deținuților în Italia și faptul că, în aceste hotărâri, Curtea a constatat că acest sistem nu este în conformitate cu art. 8 din Convenție; întrucât, în această privință, autoritățile italiene au indicat, în actuala soluție prietenoasă, că, pentru a preveni în viitor apariția unor situații similare cu cele denunțate de reclamant în temeiul art. 8 din Convenție și privind monitorizarea corespondenței sale, la 23 iulie 1999, guvernul italian a depus în fața Senatului un proiect de lege (nr. 4172) care vizează modificarea Legii nr. 354 din 26 iulie 1975, în special în ceea ce privește monitorizarea corespondenței deținuților; potrivit raportului ministrului Justiției către Senat, acest proiect de lege ar trebui să remedieze încălcările constatate de Curte în cazurile Diana și Domenicini menționate mai sus, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution DH (2000) 89

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 11 January 2000

in the case of Moni Salvatore Angelo against Italy

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 July 2000

at the 716th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Moni case delivered on 11 January 2000 and transmitted to the Committee of Ministers on the same date under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 35784/97) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 10 January 1997 under previous Article 25 of the Convention by Mr Salvatore Angelo Moni, an Italian national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the monitoring of the applicant’s correspondence ordered by the judge responsible for the execution of sentences when the applicant was in prison;

Whereas in its judgment of 11 January 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Italy would pay the applicant the sum of 7 000 000 Italian lires in respect of non pecuniary damage and costs incurred as soon as the judgment is notified;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article 54 which are, for the time being, applicable by analogy to cases transmitted to it under Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 28 March 2000, the Government of the respondent State had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement;

Recalling that the Committee of Ministers is at present supervising the execution of other judgments of the Court (notably the cases of Diana and Domenichini, judgments of 15

November 1996) also concerning the system of monitoring of prisoners’ correspondence in Italy and that in those judgments the Court had found that this system was not in conformity with Article 8 of the Convention;

Whereas, in this connection, the Italian authorities have indicated, in the present friendly settlement, that, in order to prevent in the future the occurrence of situations similar to those denounced by the applicant under Article 8 of the Convention and relating to the monitoring of his correspondence, on 23 July 1999, the Italian Government tabled before the Senate a bill (No.

4172) aiming at amending the Law No. 354 of 26 July 1975, in particular regarding the monitoring of prisoners’ correspondence; according to the Minister of Justice’s report to the Senate, this bill should remedy the violations found by the Court in the Diana and Domenichini cases above mentioned,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Italy, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.