- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 27 iulie 2000
- Stat pârât
- ITA
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Iadarola împotriva Italiei
Traducere în română Auto
SECȚIUNEA A DOUA CAUZA IADAROLA c. ITALIA (Cercetarea nr. 4309/98) [1]HREȘTE STRASBURG 27 iulie 2000 În litigiul din Iadarola c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din Rozakis Președinte Conforti Bonello Lorenzen Fischbach Tsatsa-Nikolovska E. Leviți judecători și grefier de secțiune E. Fribergh După ce s-a pronunțat în camera Consiliului la 6 iulie 2000, acesta a fost adoptat la această dată de procedură la data inițială a cauzei. La data de 31 iulie 2000, a fost pronunțat un recurs împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Nicola Iadarola (petitorul) a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului.
În ianuarie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (precum Convenția privind drepturile omului). Cererea a fost înregistrată la 26 august 1998 sub numărul dosarului 43091/98. Reclamantul este reprezentat de domnul A. Nardone și T. Verrilli, avocați în Benevent. Guvernul italian ( Curtea a declarat că cererea este admisibilă la 29 iunie 1999 și a fost formulată de agentul său, U. Leanza, și de co-agentul său, dl Esposito. Reclamantul a decedat la 11 octombrie 1999. Dl Iadarola, moștenitorul său, a continuat procedura în fața Curții. În urma unui schimb de corespondență, la 21 decembrie 1999, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui acord amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție.
La 4 mai 2000 și, respectiv, 14 aprilie 2000, guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale de acceptare a unui regulament amiabil al cauzei. La 20 septembrie 1994, reclamantul a înaintat un recurs judecătorului de judecată din Benevent, care funcționa ca judecător al muncii, pentru a obține recunoașterea dreptului său la un ajutor pentru o persoană la domiciliu. La 28 septembrie 1994, judecătorul de instanță a stabilit prima audiere la 29 mai 1996. În ziua următoare, judecătorul a numit un expert și a fixat o audiere la 26 mai 1997. Punerea în deliberare a cauzei a avut loc la 23 aprilie 1998. Printr-o decizie din aceeași zi, al cărei text a fost depus la grefă la iunie 1998, judecătorul a acceptat cererea reclamantului.
La 4 mai 2000, grefierul a primit de la coagentul guvernului italian în fața Curții următoarea scrisoare: Declar că, în vederea unei soluționări confidențiale a cauzei care are ca origine cererea nr. 4309/981, introdusă de dl Nicola Iadarola, decedat la 11 octombrie 1999, guvernul italian propune plata către domnul Antonio Iadarola, moștenitorul său, suma de 12 000 000 de lire italiene (ITL), din care 9 000 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va reprezenta soluionarea definitivă a cauzei.
Prezenta declarație ține seama de durata procedurii, dar nu include nicio evaluare cu privire la motivele care pot justifica o astfel de durată în dreptul intern. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. La 14 aprilie 2000, grefierul a primit următoarea declarație semnată de reclamant Am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia el este dispus să-mi plătească suma de 12 000 000 de lire italiene (ITL), dintre care 9 000 000 000 ITL pentru daune morale și 3 000 000 ITL pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea nr. 43091/98 pe care am înaintat-o Curții Europene a Drepturilor Omului.
Această propunere este acceptată și, de asemenea, renunță la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri. Declar că această declarație a fost soluționată definitiv. Această declarație a fost făcută în cadrul regulamentului amiabil la care am ajuns eu și guvernul. În plus, eu sunt dispus să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. Curtea ia act de soluționarea pe cale amiabilă la care au ajuns părțile. Aceaceasta este asigurată că regulamentul menționat se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele 37 alineatul (1) Prin aceste motive, Curtea decide să șteargă cauza din rol ; Predă-te de la obligația părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră.
În limba franceză, apoi comunicat în scris la 27 iulie 2000, în conformitate cu art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Module Președinte [1] Această oprire poate fi supusă unor modificări de formă.
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE IADAROLA c. ITALIE (Requête n° 43091/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 27 juillet 2000 En l’affaire Iadarola c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C. Rozakis , président , M. B. Conforti , M. G. Bonello , M. P. Lorenzen , M. M. Fischbach , M me M. Tsatsa-Nikolovska , M. E. Levits , juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section ; Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 6 juillet 2000, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l’origine de l’affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont un ressortissant italien, M. Nicola Iadarola (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 31 janvier 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). La requête a été enregistrée le 26 août 1998 sous le numéro de dossier 43091/98. Le requérant est représenté par M es A. Nardone et T. Verrilli, avocats à Bénévent. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito. Le requérant est décédé le 11 octobre 1999. M. A. Iadarola, son héritier, a continué la procédure devant la Cour.
Sous l’angle de l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaignait de la durée d’une procédure civile. La Cour a déclaré la requête recevable le 29 juin 1999.
Après un échange de correspondance, le 21 décembre 1999, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d’un règlement amiable au sens de l’article 38 § 1 b) de la Convention. Les 4 mai 2000 et 14 avril 2000 respectivement, le Gouvernement et le requérant ont présenté des déclarations formelles d’acceptation d’un règlement amiable de l’affaire. EN FAIT
Le 20 septembre 1994, le requérant déposa un recours devant le juge d'instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d'obtenir la reconnaissance de son droit à une aide pour une personne à domicile.
Le 28 septembre 1994, le juge d'instance fixa la première audience au 29 mai 1996. Le jour venu, le juge nomma un expert et fixa une audience au 26 mai 1997. La mise en délibéré de l’affaire eut lieu le 23 avril 1998. Par une décision du même jour, dont le texte fut déposé au greffe le 17 juin 1998, le juge fit droit à la demande du requérant. EN DROIT
Le 4 mai 2000, le greffier a reçu du coagent du gouvernement italien devant la Cour la lettre suivante : « Je déclare qu’en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 43091/98, introduite par M. Nicola Iadarola, décédé le 11 octobre 1999, le gouvernement italien offre de verser à M. Antonio Iadarola, son héritier, la somme de 12 000 000 lires italiennes (ITL), dont 9 000 000 ITL au titre du dommage moral et 3 000 000 ITL au titre des frais et dépens, dans les trois mois à compter de la notification de l’arrêt de la Cour rendu conformément à l’article 39 de la Convention européenne des Droits de l’Homme. Ce versement vaudra règlement définitif de l’affaire. La présente déclaration tient compte de la durée de la procédure mais ne comporte aucune évaluation sur les raisons qui peuvent justifier une telle durée en droit interne. En outre, le Gouvernement s’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
Le 14 avril 2000, le greffier a reçu la déclaration suivante signée par le requérant : « J’ai pris connaissance de la déclaration du gouvernement italien selon laquelle il est prêt à me verser la somme de 12 000 000 lires italiennes (ITL), dont 9 000 000 ITL au titre du dommage moral et 3 000 000 ITL au titre des frais et dépens en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête n° 43091/98 que j’ai introduite devant la Cour européenne des Droits de l’Homme. J’accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à l’encontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Je déclare l’affaire définitivement réglée. La présente déclaration s’inscrit dans le cadre du règlement amiable auquel le Gouvernement et moi-même sommes parvenus. En outre, je m’engage à ne pas demander, après le prononcé de l’arrêt, le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre conformément à l’article 43 § 1 de la Convention. »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties. Elle est assurée que ledit règlement s’inspire du respect des droits de l’homme, tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il échet de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à L’UNANIMITé, 1. Décide de rayer l’affaire du rôle ; 2. Prend acte de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 27 juillet 2000, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement . Erik Fribergh Christos Rozakis Greffier Président [1] Cet arrêt peut subir des retouches de forme.