CASE OF M.K. AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2001)95 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iunie 1999 în cazul M.K. împotriva Franței (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 23 iulie 2001 la ședința 760 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza M.K. pronunțată la 22 iunie 1999 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 30148/96) împotriva Franței, depusă la 6 noiembrie 1995 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl M.K., un național malian, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea referitoare la încălcarea dreptului reclamantului de a respecta viața privată din cauza deschiderii corespondenței sale de către autoritățile închisoare; reamintind că cazul a fost prezentat în fața Curții la 24 noiembrie 1998 de către Comisie și de Guvernul Statului pârât la 13 ianuarie 1999; întrucât, în hotărârea sa din 22 iunie 1999, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul aranjamentului prietenos menționat mai sus, s-a convenit că guvernul Franței va plăti reclamantului suma de 7 000 de franci francezi; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 31 mai 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în decontarea prietenoasă, că dobânda de dobândă nejustificată, adică 146.72 franci francezi, a fost plătită la 22 decembrie 2000, și că nu a fost necesară nici o altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2001)95

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 22 June 1999

in the case of M.K. against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 23 July 2001

at the 760

th

meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the M.K. case delivered on 22 June 1999 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 30148/96) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 6 November 1995 under former Article 25 of the Convention by Mr M.K., a Malian national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to a breach of the applicant’s right to respect for private life because of the opening of his correspondence by the prison authorities;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 24 November 1998 and by the Government of the respondent State on 13 January 1999;

Whereas in its judgment of 22 June 1999 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent state and the applicant, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of France would pay the applicant the sum of 7 000 French francs;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 31 May 2000, the Government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the friendly settlement, that the default interest due, that is 146,72 French francs, was paid on 22 December 2000, and that no other measure was required in the present case to conform to the Court’s judgment,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.