CASE OF ROMO AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)48 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 iulie 2001 (finală la 3 octombrie 2001) în cazul Romo împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002 la a 792-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Romo pronunțată la 3 iulie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 40402/98) împotriva Franței, depusă la 31 decembrie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl José Romo, un național francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea că durata anumitor proceduri civile în fața instanțelor administrative era excesivă; întrucât în hotărârea sa din 3 iulie 2001 Curtea în unanimitate: - a declarat că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; -a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 40 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale; și că dobânzile simple la o rată anuală de 4,26% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 14 decembrie 2001, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 3 iulie 2001, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)48

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 3 July 2001 (final on 3 October 2001)

in the case of Romo against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2002

at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Romo case delivered on 3 July 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 40402/98) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 31 December 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr José Romo, a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that the length of certain civil proceedings before administrative courts were excessive;

Whereas in its judgment of 3 July 2001 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

-held that government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 40 000 French francs in respect of non-pecuniary damage; and that simple interest at an annual rate of 4,26% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 3 July 2001, having regard to France’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 14 December 2001, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 3 July 2001,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.