19 CASES AGAINST ITALY (SEE APPENDIX) RELATING TO THE EXCESSIVE LENGTH OF PROCEEDINGS CONCERNING CIVIL RIGHTS AND OBLIGATIONS BEFORE THE BENEVENTO LABOUR COURT
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the friendly settlement.
19 CASES AGAINST ITALY (SEE APPENDIX) RELATING TO THE EXCESSIVE LENGTH OF PROCEEDINGS CONCERNING CIVIL RIGHTS AND OBLIGATIONS BEFORE THE BENEVENTO LABOUR COURT (CtEDO, 2002)
Rezoluția ResDH(2002)130 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iunie 2000 în 19 de cazuri împotriva Italiei (a se vedea apendicele) privind durata excesivă a procedurilor privind drepturile și obligațiile civile în fața instanței de muncă din Benevento (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului în cele 19 cazuri enumerate în apendicele prezentei Rezoluții, care au fost pronunțate la 22 iunie 2000 și transmise în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din convenție; Amintind că aceste cazuri au apărut în cererile (a se vedea apendicele) împotriva Italiei, depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului între 3 noiembrie 1997 și 16 aprilie 1998 în temeiul articolului 25 anterior din convenție de către 19 resortisanți italieni, și că Curtea, deținută din cauzele prevăzute la art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibile plângerile legate de lungimea excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața instanței de muncă Benevento; întrucât, în hotărârile din 22 iunie 2000 privind aceste cazuri, Curtea, după ce a luat notă oficială de soluții prietenoase atinse de Guvernul Statului pârât și de reclamanții, și după ce a fost satisfăcută că soluțiile s-au bazat pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată aceste cazuri din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazurilor în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul aranjamentelor prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul italian va plăti reclamanților anumite sume (a se vedea apendicele), în termen de trei luni de la notificarea hotărârilor; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere faptul că, la 22 septembrie 2000, în termenul convenit în conformitate cu termenul de soluționare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în prezent pentru a se conforma hotărârii Curții; reamintind că, în ceea ce privește plângerile reclamanților declarate admisibile în aceste cazuri, Comitetul miniștrilor supraveghează în prezent executarea mai multor hotărâri ale Curții și a unui număr considerabil de hotărâri ale Comitetului de miniștri în temeiul articolului 32 din Convenție care constată încălcări ale articolului 6 alineatul (1) din Convenție, având în vedere durata excesivă a procedurilor în fața instanțelor italiene de muncă; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de miniștri că elaborează și adoptă noi măsuri generale pentru a pune capăt problemei grave de lungime excesivă a procedurilor, pentru a preveni noi încălcări similare celor deja constatate în cazurile menționate mai sus (a se vedea Rezoluțiile DH (97) 336, DH (99) 437 și DH (2000) 135), Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că Comitetul de miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluția ResDH(2002)130 Detalii privind satisfacția echitabilă acordată reclamanților Cauza de prejudiciu moral Costuri și cheltuieli Total BIANCO Elena 43033/98 11 000 000 LI 3 000 000 LI 14 000 000 LI CARDO Antonia 43024/98 11 000 000 LI 3 000 000 LI 14 000 000 LI CIARAMELLA Antonietta 43035/98 13 000 LI 3 000 000 LI 16 000 000 LI D’ADDONA Antonio 43031/98 13 000 LI 3 000 000 LI 16 000 000 LI D’ANGELO Bianchina 43043/98 13 000 LI 3 000 000 LI FEBBRO Giuseppina 43037/98 11 000 000 LI 3 000 000 000 LI 14 000 000 LI FIORE Angiolina 43025/98 13 000 000 LI 3 000 000 LI 16 000 000 LI LIGNELLI Alfonso 43028/98 13 000 000 LI 3 000 000 LI 16 000 LI LOMBARDI Francesco 43039/98 13 000 LI 3 000 000 LI 16 000 000 LI MARINIELLO Giovanna 43038/98 15 000 000 LI 3 000 000 LI 18 000 000 LI PALMIERI Alfonsina 43029/98 15 000 000 LI 3 000 000 LI 18 000 PARADISO Grazia Pasqualina 430332/98 15 000 000 LI 3 000 000 LI 18 000 000 LI PARRELLA Giulia 43034/98 11 000 000 LI 3 000 000 LI 14 000 000 LI RACCIO Giuseppe 43042/98 11 000 LI 3 000 000 LI 14 000 LI RANALDO Vincenzo 43040/98 13 000 000 LI 3 000 000 LI 16 000 000 LI RICCI Maria Pasquala 43027/98 15 000 000 LI 3 000 000 LI 18 000 000 LI SANTORO Maria Carmina 43036/98 15 000 000 LI 3 000 000 LI 18 000 000 LI 18 000 000 TEDESCO Antonio Antimo Luigi 43026/98 15 000 000 LI 3 000 000 LI 18 000 000 LI VISCUSI Angelina 43041/98 11 000 000 LI 3 000 000 LI 14 000 000 LI