Decizia nr. 7225/01 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune) din 20 octombrie 2005 de către Ekrem ȘAHİNTÜRK împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului, ședința în calitate de Cameră compusă din: B.M. Zupančič Președintele Caflisch Türmen Bîrsan, dna Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky David Thór Björgvinsson, judecători și dl Berger Grefier Având în vedere cererea depusă la 7 ianuarie 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Ekrem Șahintürk, este un cetățean turc născut în 1937 și locuiește în Afyon. El este reprezentat în fața Curții de către dl Erkan, un avocat care practică în Afyon. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1996 Ministerul lucrărilor publice și decontarea (Bayındırlık İskan Bakanlığı ) a eliberat un ordin de expropriare pentru cele două parcele de teren ale reclamantului din Dinar, un district atașat Afyon, după cutremurul din 1 octombrie 1995. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelelor de teren și suma relevantă a fost plătită reclamantului. După cererea reclamantului de compensare suplimentară, la 28 Noiembrie 1996 Curtea Civilă din Dinar de Primă Instanță i-a acordat o anumită cantitate de compensare plus dobânzi la rata legală. La 4 martie 1997, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței din Primă Instanță și a ordonat acestuia să examineze rapoartele de experți suplimentare. La 24 iulie 1997, după examinarea rapoartelor suplimentare, Curtea Civilă din Dinar de Primă Instanță a acordat reclamantului suma de 613 350.000 lira turcă (TRL) plus dobânzi la rata legală, aplicabilă la data hotărârii instanței, care se desfășoară începând cu 19 septembrie 1996, data în care a fost depusă cazul. La 27 octombrie 1997, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții Civile din Dinar de Primă Instanță. La 12 decembrie 1997, Curtea de Casație a respins cererea de rectificare. La 20 aprilie și 19 iulie 1999, Ministerul a plătit reclamantului suma de 1.248.167.250 TRL, dobânzi incluse. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării parcelei de teren. A afirmat, în continuare, sub aceeași poziție, că autoritățile au întârziat să-i plătească suma relevantă. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Turciei oferă să plătească ex gratie USD 753 (sapte) Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 7225/01. Acesta se plătește în dolari americani la un cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. Ankara, 28 iunie 2005” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex-gratie suma de 753 USD (sapte sute și cincizeci și trei de dolari SUA) dlui Ekrem Șahintürk în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 72525/01. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. De asemenea, observ că suma indicată va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul au ajuns. Dinar, 5 iulie 2005” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive de politică publică pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului
Application no. 72525/01
by Ekrem ȘAHİNTÜRK
against Turkey
The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 20
October
2005 as a Chamber composed of:
Mr
B.M.
Zupančič
,
President
,
Mr
L.
Caflisch
,
Mr
R.
Türmen
,
Mr
C.
Bîrsan,
Mrs
M.
Tsatsa-Nikolovska
,
Mr
V.
Zagrebelsky
,
Mr
David Thór
Björgvinsson,
judges
,
and Mr
V.
Berger
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged on 7 January 2000,
Having regard to the decision to apply Article 29 § 3 of the Convention and examine the admissibility and merits of the case together,
Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Ekrem Șahintürk, is a Turkish national who was born in 1937 and lives in Afyon. He is represented before the Court by Mr
E.
Erkan, a lawyer practising in Afyon.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
In 1996 the Ministry
of Public Works and Settlement (
Bayındırlık
ve
İskan
Bakanlığı
) issued an order of expropriation for the applicant’s two plots of land in Dinar, a district attached to Afyon, after the earthquake of 1 October 1995. A committee of experts assessed the value of the plots of land and the relevant amount was paid to the applicant.
Following the applicant’s request for additional compensation, on 28
November 1996 the Dinar Civil Court of First-instance awarded him a certain amount of compensation plus interest at the statutory rate.
On 4 March 1997 the Court of Cassation quashed the judgment of the First-instance court and ordered the latter to examine additional expert reports.
On 24 July 1997, following the examination of additional reports, the Dinar Civil Court of First-instance awarded the applicant the sum of 613,350,000 Turkish liras (TRL) plus interest at the statutory rate, applicable at the date of the court’s decision, running from 19
September
1996, the date on which the case was lodged.
On 27 October 1997 the Court of Cassation upheld the judgment of the Dinar Civil Court of First-instance.
On 12 December 1997 the Court of Cassation rejected the request for rectification.
On 20 April and 19 July 1999 the Ministry paid the applicant the sum of TRL 1,248,167,250, interest included.
The applicant complained under Article 1 of Protocol No. 1 that he had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of the plot of land. He further alleged under the same heading that the authorities had delayed in paying him the relevant amount.
Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.
The Court received the following declaration from the Government:
“I declare that the Government of Turkey offer to pay
ex gratia
USD 753 (seven
hundred and fifty-three US dollars) to Mr Ekrem Șahintürk with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 72525/01. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs.
This sum will be payable within three months from the date of the decision by the Court pursuant to the Article
37 § 1 of the European Convention on Human Rights. It shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. This payment will constitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
Ankara, 28 June 2005”
The Court received the following declaration signed by the representative of the applicant:
“I note that the Government of Turkey are prepared to pay
ex gratia
the sum of USD
753 (seven hundred and fifty-three US dollars) to Mr Ekrem Șahintürk with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no.
72525/01. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs.
I also note that the amount indicated will be paid within three months from the date of the decision by the Court pursuant to the Article
37 § 1 of the European Convention on Human Rights. From the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.
This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached.
Dinar, 5 July 2005”
The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no public policy reasons to justify a continued examination of the application (Article 37 § 1
in fine
of the Convention). Accordingly, Article 29 § 3 of the Convention should no longer apply to the case and it should be struck out of the list.
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Vincent
Berger
Boštjan
Registrar
President