ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 77/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 77/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, sub
nr. 2481/122/2008 reclamanta SA S., a chemat în judecată pe pârâta SA A.Ț., sucursala
Giurgiu, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de
277.500 lei reprezentând contravaloarea bunului asigurat, respectiv un tractor
care la data de 14 noiembrie 2006 a fost distrus datorită unui incendiu.
Prin sentința civilă nr. 392 din 17
decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Giurgiu a fost admisă acțiunea
formulată de recurenta SA S., pârâta SA A.Ț., sucursala Giurgiu, fiind obligată
să plătească contravaloarea bunului asigurat, respectiv suma asigurată cu
277.500 lei.
Împotriva sentinței nr. 392/209,
pronunțată de Tribunalul Giurgiu a formulat apel pârâta SA A.Ț., sucursala Giurgiu,
apel ce a fost admis prin decizia 378 din 17 ianuarie 2010 de Curtea de Apel
București.
În consecință sentința nr. 3927/2009
a Tribunalului Giurgiu a fost schimbată în tot, iar acțiunea formulată de
reclamanta SA S., a fost respinsă ca fiind formulată de o persoană fără
calitate procesuală activă.
În motivarea deciziei pronunțate,
Curtea de Apel București, a reținut că reclamanta nu are calitate procesuală
activă întrucât nu există identitate între reclamant și cel care este titularul
dreptului din raortul juridic dedus judecății. Temeiul pretențiilor reclamantei
îl reprezintă contractul de asigurare în care societatea reclamantă nu este
beneficiar al poliței ci finanțatorul din contractul de leasing SC A. AS
Danemarca.
Împotriva deciziei comerciale nr. 378/2010
pronunțată de Curtea de Apel București a formulat recurs reclamanta SA S.
În dezvoltarea motivelor de recurs,
întemeiate pe dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta prezintă
pe larg situația de fapt arătând că în mod greșit instanța de apel a reținut
lipsa calității procesuale active a reclamantei în condițiile în care
contractul de asigurare a luat ființă prin voința sa juridică, raportul juridic
creat dând naștere la drepturi și obligații doar între părțile sale.
Finanțatorul nu mai este parte în contractul
de asigurare dându-și acordul ca utilizatorul să facă toate demersurile pentru
recuperarea sumei asigurate ca urmare a producerii riscului asigurat.
Intimata pârâtă SA A.Ț., sucursala Giurgiu,
a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat
având în vedere că recurentul reclamant are calitate de utilizator în
contractul de leasing, fără să existe o prealabilă cesiune a dreptului de a
promova acțiunea în numele și în interesul finanțatorului SC A. AS Danemarca.
Analizând sentința recurată în
raport de criticile formulate, în limitele controlului de legalitate se
constată că recursul este nefondat.
Recurenta a indicat ca temei de
drept al recursului dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. dar nu a arătat în
ce constă nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva textului de lege
evocat. Ca urmare vor fi analizate global aspectele privind interpretarea
greșită a contractului de asigurare și a contractului de leasing precum și
modul aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Este de necontestat că recurenta
reclamantă în calitate de utilizator a încheiat cu SC A. AS Danemarca în
calitate de finanțator, contractul de leasing din 2004 având ca obiect un
tractor.
Potrivit art. 6.1 din contract,
finanțatorul va contracta, iar utilizatorul va menține în vigoare pe cheltuiala
sa o poliță de asigurare. Primele de asigurare, potrivit art. 6.1. și art. 6.2.
urmează a fi plătite de utilizator. Recurenta reclamantă a încheiat polița de
asigurare cu intimata pârâtă în raport de obligațiile contractuale stabilite în
contractul de leasing, iar faptul că riscul asigurat s-a produs nu-i conferă
calitatea procesuală pentru promovarea acțiunii în despăgubiri împotriva
societății de asigurare, titularul acestei acțiuni fiind finanțatorul care era
proprietarul exclusiv al bunului asigurat.
Prin dispozițiile art. 6.1 din
contractul de leasing, contract încheiat în condițiile art. 969 – art. 970 C.
civ., părțile au prevăzut că: „Finanțatorul este beneficiarul poliței de asigurare”.
Una dintre condițiile pentru ca o
persoană fizică sau juridică să devină parte în procesul civil și pentru
exercitarea acțiunii civile o constituie calitatea procesuală.
Ca urmare, instanța de apel în mod
corect a interpretat dispozițiile legale în raport de contractul de leasing și
polița de asigurare reținând că reclamanta nu are legitimitate procesuală în
condițiile în care finanțatorul nu a cesionat drepturile derivând din contract
și nici nu a împuternicit pe reclamantă să promoveze o acțiune în despăgubiri
împotriva societății de asigurări, finanțatorul fiind beneficiarul poliței de
asigurare și titularul acțiunii în despăgubire.
În consecință, nefiind incidente în
cauză dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor
art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respinge ca nefondat recursul formulat de
reclamanta SA S. împotriva deciziei comerciale nr. 378 din 17 iunie 2010 a
Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanta SA S. împotriva deciziei comerciale nr. 378 din 17 iunie
2010 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 12 ianuarie 2011.