ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3552/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3552/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 475 din 13 octombrie 2005,

Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată

de Consiliul Local Salonta în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Salonta și în

consecință, a dispus rezilierea contractului de concesiune din 27 martie 1997

încheiat între reclamant în calitate de concedent și pârâtă în calitate de

concesionară cu privire la serviciul public de producere și distribuire a

energiei termice în Salonta, respingând celelalte capete de cerere având ca

obiect redevență și penalități de întârziere ca nefondate.

Instanța de fond, reținând

realitatea contractului de concesiune a constatat că potrivit art. 15 din

contract nevirarea sumelor datorate cu titlu de redevență atrage penalități

conform legislației în vigoare și daune interese dar că acestea nu pot fi

acordate deoarece în neplata la scadență a ratelor nu se poate reține culpa

pârâtei.

Aceasta, deoarece, astfel

cum rezultă din Protocolul încheiat între autoritățile locale și asociațiile de

proprietari beneficiare, reclamanta s-a obligat să depună diligențe pentru

obținerea de fonduri, cunoscând deci situația financiară a pârâtei, caz în care

potrivit art. 24 din contract aceasta din urmă nu poate fi obligată nici măcar

la plata redevenței la nivelul amortismentului, urmând a se dispune numai

rezilierea contractului de concesiune cu consecința obligării pârâtei la

restituirea bunurilor concesionate.

Prin decizia nr. 45 din 4

aprilie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, a respins ca nefondat

apelul promovat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Salonta.

Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia nr. 1378 din 17 aprilie 2007, a admis recursul

Consiliului Local al Municipiului Salonta, a casat decizia criticată și a

trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru rejudecare.

În motivarea acestei

decizii, s-a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat

obligarea pârâtei la plata redevenței restante și a penalităților de întârziere

aferente, în baza unui contract de concesiune a cărui reziliere a solicitat-o.

Instanța de apel, confirmând

sentința instanței de fond a făcut aplicarea art. 24 din contract și constatând

existența cazului de forță majoră a exonerat pârâta de executarea obligațiilor

contractuale, dispunând însă asupra rezilierii contractului.

Deși intimata - pârâtă nu a

invocat în apărare art. 24 din contract respectiv cazul de forță majoră

instanța de apel a reținut incidența cazului de forță majoră, fără ca pârâta să

fi invocat și fără a se fi dovedit respectarea procedurii convenite pârâta

fiind exonerată chiar de plata redevenței nu numai a penalităților și dobânzii.

În concluzie casarea s-a

făcut cu indicația ca în rejudecare să pună în discuția părților, cu

respectarea garanțiilor procesuale calificarea împrejurărilor invocate de

intimata - pârâtă prin întâmpinare din perspectiva art. 1082 C. civ. a cazului

străin și eventuala incidență a acestuia asupra neexecutării la timp a

redevenței la care pârâta s-a obligat.

În apel după rejudecare,

Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și

fiscal, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel

instanța de control judiciar a reținut forța majoră în noțiunea generală de

cauză străină neimputabilă prevăzută de art. 1082 C. civ., dar este stipulat și

în convenția părților, respectiv art. 24.

Prin contractul de

concesiune încheiat, forța majoră a fost definită ca fiind orice eveniment

neprevăzut sau prevăzut dar inevitabil, care apare după încheierea acestuia și

care împiedică îndeplinirea obligațiilor asumate.

De asemenea în același

articol se precizează și procedura prin care forța majoră trebuie invocată.

S-a apreciat că lipsa

fondurilor bănești necesare achiziționării combustibilului pentru furnizarea

energiei termice generată de epuizarea resurselor bănești subvenționate de

către apelantă și a creditelor asumate de intimată precum și de nerecuperarea

contravalorii serviciilor prestate de la beneficiarii direcți, în ciuda

diligențelor pârâtei constituie un eveniment neprevăzut și inevitabil care se

circumscrie noțiunii de forță majoră.

Instanța de apel a reținut

că acest eveniment a fost adus la cunoștința partenerului contractual în

concordanță cu art. 24 din contract.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Salonta criticile vizând

aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C.

proc. civ.

Se susține că instanța de

apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor în raport cu obiectul cererii de

chemare în judecată.

Recursul este fondat.

Prin cererea de chemare în

judecată Consiliul Local al Municipiului Salonta a solicitat obligarea pârâtei SC

G. SA Salonta la plata redevenței rezultate în baza contractului din 1998; la

plata penalităților de întârziere calculate până la achitarea redevenței

datorate, să dispună rezilierea contractului de concesiune din 27 martie 1997

pentru serviciul public de producerea și distribuția energiei termice și să

oblige pârâta la predarea bunurilor aflate în concesiune, conform art. 20 pct. 9

și 10 al contractului încheiat.

Înalta Curte de Casație și

Justiție prin decizia de casare a constatat că instanța de apel a încălcat

prevederile art. 969 C. civ.

Nerespectând indicațiile

date, se pronunță aceiași soluție adică exonerarea pârâtului atât de la plata

redevenței cât și de la plata penalităților de întârziere.

De asemenea instanța era

obligată ca, prin hotărâre să rezolve toate cererile formulate cu privire la

obiectul procesului, ceea ce echivalează cu o nemotivare motiv de nulitate a deciziei

criticate, respectiv nu a avut în vedere cererea privind predarea bunurilor

aflate în concesiune.

Deși instanța de casare a

indicat că se impune să se pună în discuția părților calificarea împrejurărilor

invocate de intimată din perspectiva art. 1082 C. civ., a cazului străin și

eventuala incidență a acestuia asupra neexecutării la timp a redevenței la care

pârâta s-a obligat, instanța de apel nu s-a conformat.

Față de cele arătate văzând

dispozițiile art. 315 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul Consiliul Local al Municipiului Salonta împotriva deciziei nr. 55/2008-A/C

din 6 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și

trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 noiembrie 2008.