ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3552/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 475 din 13 octombrie 2005, Tribunalul Bihor Oradea, secția comercială, a admis în parte acțiunea formulată de Consiliul Local Salonta în contradictoriu cu pârâta SC G. SA Salonta și în consecință, a dispus rezilierea contractului de concesiune din 27 martie 1997 încheiat între reclamant în calitate de concedent și pârâtă în calitate de concesionară cu privire la serviciul public de producere și distribuire a energiei termice în Salonta, respingând celelalte capete de cerere având ca obiect redevență și penalități de întârziere ca nefondate.

Instanța de fond, reținând realitatea contractului de concesiune a constatat că potrivit art. 15 din contract nevirarea sumelor datorate cu titlu de redevență atrage penalități conform legislației în vigoare și daune interese dar că acestea nu pot fi acordate deoarece în neplata la scadență a ratelor nu se poate reține culpa pârâtei. Aceasta, deoarece, astfel cum rezultă din Protocolul încheiat între autoritățile locale și asociațiile de proprietari beneficiare, reclamanta s-a obligat să depună diligențe pentru obținerea de fonduri, cunoscând deci situația financiară a pârâtei, caz în care potrivit art. 24 din contract aceasta din urmă nu poate fi obligată nici măcar la plata redevenței la nivelul amortismentului, urmând a se dispune numai rezilierea contractului de concesiune cu consecința obligării pârâtei la restituirea bunurilor concesionate.

Prin decizia nr. 45 din 4 aprilie 2004, Curtea de Apel Oradea, secția comercială, a respins ca nefondat apelul promovat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Salonta. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1378 din 17 aprilie 2007, a admis recursul Consiliului Local al Municipiului Salonta, a casat decizia criticată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru rejudecare. În motivarea acestei decizii, s-a reținut că prin acțiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata redevenței restante și a penalităților de întârziere aferente, în baza unui contract de concesiune a cărui reziliere a solicitat-o. Instanța de apel, confirmând sentința instanței de fond a făcut aplicarea art. 24 din contract și constatând existența cazului de forță majoră a exonerat pârâta de executarea obligațiilor contractuale, dispunând însă asupra rezilierii contractului.

Deși intimata - pârâtă nu a invocat în apărare art. 24 din contract respectiv cazul de forță majoră instanța de apel a reținut incidența cazului de forță majoră, fără ca pârâta să fi invocat și fără a se fi dovedit respectarea procedurii convenite pârâta fiind exonerată chiar de plata redevenței nu numai a penalităților și dobânzii. În concluzie casarea s-a făcut cu indicația ca în rejudecare să pună în discuția părților, cu respectarea garanțiilor procesuale calificarea împrejurărilor invocate de intimata - pârâtă prin întâmpinare din perspectiva art. 1082 C. civ. a cazului străin și eventuala incidență a acestuia asupra neexecutării la timp a redevenței la care pârâta s-a obligat. În apel după rejudecare, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul ca nefondat.

Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut forța majoră în noțiunea generală de cauză străină neimputabilă prevăzută de art. 1082 C. civ., dar este stipulat și în convenția părților, respectiv art. 24. Prin contractul de concesiune încheiat, forța majoră a fost definită ca fiind orice eveniment neprevăzut sau prevăzut dar inevitabil, care apare după încheierea acestuia și care împiedică îndeplinirea obligațiilor asumate. De asemenea în același articol se precizează și procedura prin care forța majoră trebuie invocată.

S-a apreciat că lipsa fondurilor bănești necesare achiziționării combustibilului pentru furnizarea energiei termice generată de epuizarea resurselor bănești subvenționate de către apelantă și a creditelor asumate de intimată precum și de nerecuperarea contravalorii serviciilor prestate de la beneficiarii direcți, în ciuda diligențelor pârâtei constituie un eveniment neprevăzut și inevitabil care se circumscrie noțiunii de forță majoră. Instanța de apel a reținut că acest eveniment a fost adus la cunoștința partenerului contractual în concordanță cu art. 24 din contract. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Consiliul Local al Municipiului Salonta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc.

civ. Se susține că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată. Recursul este fondat. Prin cererea de chemare în judecată Consiliul Local al Municipiului Salonta a solicitat obligarea pârâtei SC G. SA Salonta la plata redevenței rezultate în baza contractului din 1998; la plata penalităților de întârziere calculate până la achitarea redevenței datorate, să dispună rezilierea contractului de concesiune din 27 martie 1997 pentru serviciul public de producerea și distribuția energiei termice și să oblige pârâta la predarea bunurilor aflate în concesiune, conform art. 20 pct. 9 și 10 al contractului încheiat. Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia de casare a constatat că instanța de apel a încălcat prevederile art. 969 C. civ.

Nerespectând indicațiile date, se pronunță aceiași soluție adică exonerarea pârâtului atât de la plata redevenței cât și de la plata penalităților de întârziere. De asemenea instanța era obligată ca, prin hotărâre să rezolve toate cererile formulate cu privire la obiectul procesului, ceea ce echivalează cu o nemotivare motiv de nulitate a deciziei criticate, respectiv nu a avut în vedere cererea privind predarea bunurilor aflate în concesiune. Deși instanța de casare a indicat că se impune să se pună în discuția părților calificarea împrejurărilor invocate de intimată din perspectiva art. 1082 C. civ., a cazului străin și eventuala incidență a acestuia asupra neexecutării la timp a redevenței la care pârâta s-a obligat, instanța de apel nu s-a conformat.

Față de cele arătate văzând dispozițiile art. 315 alin. (3) și (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Salonta împotriva deciziei nr. 55/2008-A/C din 6 mai 2008, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 noiembrie 2008.