ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5187/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5187/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față,
Examinând actele dosarului constată
următoarele:
Prin sentința penală nr. 62 din 31
octombrie 2003, pronunțată în dosarul nr. 3382/2003, Curtea de Apel București,
secția I penală, în conformitate cu prevederile Tratatului de extrădare dintre
R O M Â N I A și Statele Unite ale Americii din 23 iulie 1924 și ale Legii
române de extrădare nr. 296/2001 a admis cererea de extrădare formulată de
autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii și a dispus extrădarea
numitului D.O., cetățean israelian și american, în S.U.A.
A fost menținută arestarea
provizorie a acestuia până la extrădare și a fost computată arestarea
provizorie de la 28 august 2003, până la data predării către autoritățile din
Statele Unite ale Americii. S-a mai dispus ca onorariul interpretului să fie
plătit din fondul Ministerului Justiției.
În considerentele acestei sentințe,
curtea de apel a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că
împotriva numitului O.D., cetățean israelian și american, s-a emis mandat de
arestare preventivă la data de 7 august 2003, de către judecătorul S.V.W. din
cadrul Tribunalului Districtual al S.U.A., Districtul Central al Californiei,
pentru a răspunde la rechizitoriul în care este acuzat de încălcarea
Capitolului 21 al Codului Penal al S.U.A., secțiunile 952 și 963, conspirație
de a importa ecstasy.
În urma anchetei efectuate de
Divizia Los Angeles a Biroului de Imigrație și Pază Vamală (I.C.E.) a rezultat
că, în luna mai 2002, O.D. împreună cu alte persoane au introdus pe teritoriul
S.U.A. cantitatea de 12,86 kg ecstasy, în vederea comercializării.
La 13 decembrie 2002, o Înaltă curte
federală cu jurați, întrunită în Districtul Central al Californiei a emis un
rechizitoriu cu 4 capete de acuzare împotriva lui D.O.: conspirație în vederea
importului de M.D.M.A. (21 USC, secțiunile 963, 952 („a”) și 960); import de
M.D.M.A. (21 USC, secțiunile 846 și 841, („a”), (1); posesie cu intenția de a
distribui M.D.M.A. (21 USC, secțiunea 841 („a”), (1).
La 3 februarie 2003, D.O. a pledat
vinovat în fața judecătorului S.V.W. de la Tribunalul Districtual S.U.A. cu
privire la capul de acuzare nr. 1 al rechizitoriului, care-l acuză de
conspirație pentru importul de M.D.M.A. și a fost pus în libertate. D. urma să
fie judecat pentru această infracțiune la data de 22 septembrie 2003, dar în
luna iulie 2003, D. a fugit din S.U.A., motiv pentru care judecătorul W. a emis
mandatul de arestare din 7 august 2003.
Așa cum rezultă din statutele
aplicabile celor 4 capete de acuzare, pedeapsa maximă pentru faptele imputabile
lui O.D. este închisoarea până la 20 ani.
Curtea de apel a reținut că sunt
îndeplinite condițiile privitoare la dubla incriminare, la gravitatea
pedepselor, la persoana extrădabilă, competență și procedură, prevăzute de
Tratatul de extrădare dintre R O M Â N I A și S.U.A. din 23 iulie 1924 și cele
prevăzute de Legea română privind extrădarea nr. 296/2001.
La interogatoriul luat lui D.O., în
prezența unui apărător ales și a unui interpret de limbă engleză, acesta a
declarat că nu este de acord cu extrădarea sa întrucât a semnat o înțelegere
secretă de colaborare cu Districtul Central al Californiei (U.S.A.O.). A mai
susținut că a fost obligat să părăsească teritoriul S.U.A. de persoane
necunoscute, dar că intenționa să se prezinte la termenul de judecată din 22
septembrie 2003, în fața Tribunalului Districtual S.U.A., Districtul Central al
Californiei, Los Angeles.
În final, curtea de apel a dispus
extrădarea numitului O.D. în S.U.A, menținând arestarea provizorie până la
extrădare și a computat arestarea de la data de 28 august 2003, până la data
predării către autoritățile din S.U.A.
Împotriva acestei hotărâri,
inculpatul a declarat recurs.
În ședința de judecată de astăzi, 13
noiembrie 2003, recurentul a depus motivele de recurs. În esență, a susținut că
extrădarea sa în Statele Unite ale Americii îi pune viața în pericol, deoarece
este urmărit de mafia israeliană, în rândurile căreia s-a infiltrat, în urma
unui acord încheiat cu autoritățile americane de combatere a traficului de
droguri și de anihilare a grupurilor mafiote de traficanți de droguri. A mai
susținut că ulterior a fost deconspirat și sechestrat de mafie, dus în Mexic și
supus unor presiuni psihice pentru a părăsi S.U.A.
Recursul este nefondat, pentru
următoarele argumente:
Potrivit art. 4 din Legea nr.
296/2001 privind extrădarea, sunt supuse extrădării persoanele a căror predare
este solicitată de un alt stat în care sunt urmărite penal sau sunt trimise în
judecată pentru săvârșirea unor infracțiuni ori sunt căutate în vederea
executării unei pedepse penale.
Această condiție pentru extrădare,
care se referă la persoana extrădatului, prevăzută de legea română de
extrădare, este îndeplinită în speță, întrucât s-a dovedit de autoritățile
judiciare din S.U.A., care au solicitat extrădarea, că O.D. a fost trimis în
judecată penală prin rechizitor pentru săvârșirea unor infracțiuni și urmează a
fi judecat de un tribunal districtual din S.U.A.
Curtea mai constată, de asemenea, că
sunt întrunite și condițiile privitoare la fapte
[
(existând o dublă incriminare, în R O M Â N I A faptele
realizând elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin.
(1) și (2) și art. 3 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000)], privitoare la
pedeapsă (prevăzute în art. 12 - 14 din Legea nr. 296/2001), precum și a
acelora privitoare la competență și procedură (secțiunea a 4-a și a 5-a din Legea
nr. 296/2001).
Persoana extrădată nu se încadrează
în categoriile de persoane exceptate de la extrădare, respectiv a acelora
prevăzute în art. 5 alin. (2) din Legea română nr. 296/2001 privind extrădarea,
deoarece predarea acesteia nu este susceptibilă să aibă consecințe de o
gravitate deosebită pentru ea, din cauza vârstei sau a stării de sănătate.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi
adevărate susținerile sale referitoare la urmărirea sa în S.U.A. de către
mafie, acestea ar pleda pentru extrădarea sa în stare de arest provizoriu, iar
nu pentru respingerea cererii de extrădare, în acest mod inculpatul fiind mai
apărat de autoritățile judiciare americane. Totodată, deși extrădatul s-a opus
admiterii cererii și predării sale autorităților judiciare americane, a
susținut că intenționa să se prezinte la termenul din 22 septembrie 2003, fixat
de judecătorul S.V.W. pentru judecarea sa. Or, prin extrădare se asigură tocmai
prezența și participarea sa la propria cauză penală, finalitate urmărită și de
extrădat.
Înalta Curte, constatând că au fost
îndeplinite toate condițiile pentru extrădare prevăzute, atât de Legea nr.
296/2001 privind extrădarea, precum și de Tratatul de Extrădare dintre R O M Â
N I A și S.U.A. din 23 iulie 1924, iar motivele de recurs nu au pus în relief
existența unor impedimente legale de extrădare, ci, dimpotrivă au confirmat
temeinicia hotărârii primei instanțe, va respinge ca nefondat recursul declarat
de inculpatul O.D.
Recurentul va fi obligat la
cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 700.000 lei, din care onorariul
apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Onorariul interpretului de limbă
engleză va fi plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul D.O. împotriva sentinței penale nr. 62 din 31 octombrie
2003, a Curții de Apel București, secția I penală.
Obligă pe recurent să plătească
statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei, reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Onorariul pentru interpretul de
limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
13 noiembrie 2003.