ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2011

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamanta A.V.A.S. a solicitat obligarea pârâtului R.G. la repararea prejudiciului rezultat ca urmare a desființării retroactive a contractului de vânzare cumpărare de acțiuni nr. BV /10 din 31 octombrie 2003 completat și modificat prin Actul Adițional nr. 1 3 noiembrie 2003 prin operarea pactului comisoriu de ultim grad stipulat prin clauza prevăzută la clauza nr. 8.12.1 din contract, prejudiciu estimat provizoriu la 186.455 Euro și 5.962.470 lei cu titlu de daune – interese, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) 1 din O.G. nr. 25/2002, cu modificările și completările următoare precum și plata către reclamanta A.V.A.S.

a sumei reprezentând valoarea prejudiciilor cauzate A.V.A.S., altele decât cele prevăzute la punctul 1 din cerere, a căror valoare va fi stabilită printr-o expertiză economică-financiară, conform prevederilor art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința comercială nr. 9921 din 23 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, se respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei pentru următoarele considerente: S-a apreciat ca fiind respectată clauza 5.7, pârâtul efectuând demersurile necesare pentru obținerea deciziei de autorizare de către Consiliul concurenței a tranzacției, neputându-i fi imputată neemiterea acestei decizii; pentru daunele interese solicitate pentru nerespectarea clauzelor 8.3 și 8.4, s-a reținut că prin contract nu s-a precizat în ce cod de activitate face parte producerea și comercializarea materialelor de construcții, iar pârâtul prin hotărârea AGA din 12 decembrie 2003 a selectat corect activitățile care se încadrează în activitatea generică prevăzută de clauza contractuală.

În consecință, s-a apreciat că nu exisă o încălcare a clauzelor invocate de reclamantă. Nu s-a reținut încălcarea clauzei 8.10.5, raportul de expertiză efectuat în cauză relevând că nu au avut loc transferuri de active, inclusiv terenuri, din societate către terți. Nu s-a reținut încălcarea clauzelor din art. 8.10.6 și art. 8.10.7, expertiza constatând efectuarea investițiilor de mediu din sursele proprii ale pârâtului, neputând fi imputat acestuia că cenzorii nu au transmis reclamantei certificatul de atestare în forma agreată de reclamantă. În legătură cu clauza 8.11.1, s-a reținut că raportul de expertiză a evidențiat efectuarea de către pârât a unei investiții din fonduri proprii în cuantum de 370.306,33 lei, la termenele stabilite în contract, astfel încât nu datorează penalități de întârziere.

S-a mai reținut că expertiza nu a evidențiat un alt prejudiciu care să fi fost provocat ca urmare a desființării contractului. S-a constatat, în legătură cu clauza 8.12.4 că nu îi este imputabilă pârâtului înregistrarea cu întârziere a contractului de garanție mobiliară, acesta făcând toate demersurile necesare, întârzierea fiind provocată de SC R.I.T. SA. Prin decizia comercială nr. 142 din 17 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, se respinge ca nefondat apelul A.V.A.S. pentru următoarele considerente: Instanța de apel a apreciat că nu există capete de cerere neanalizate de judecătorul fondului, fiecare pretenție a apelantei reclamante fiind comentate, judecătorul pronunțându-se asupra fiecăruia în parte.

S-a apreciat că nu este încălcată prevederea de notificare a Consiliului concurenței, la dosar existând dovezi în sensul efectuării demersurilor pentru notificare. În ce privește neînscrierea obiectului de activitate enunțat în contract, se reține caracterul generic al acestuia și imposibilitatea identificării sale ca atare în Codul CAEN.

Astfel, că nu poate fi imputat intimatului alegerea unui obiect de activitate care ce circumscrie categoriei generice a materialelor de construcție, în consecință, nu s-a constatat încălcarea acestei clauze contractuale; Nu a fost reținută nici încălcarea clauzei referitoare la determinarea societății de a realiza cel puțin 70% din cifra de afaceri din noul obiect de activitate, actele administrate demonstrând că din obiectul de activitate astfel cum a fost identificat de intimat, societatea a obținut peste 70% din cifra sa de afaceri S-a apreciat că judecătorul fondului a reținut corect realizarea îndeplinirii obligației de mediu, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, intimatul neputând fi obligat la plata penalităților.

Nu s-a reținut încălcarea obligației intimatului de a permite accesul apelantei, prin reprezentantul său la documentele societății. Nu poate fi interpretată că încălcată această obligație prin raportare teoretică la anumite cereri ale apelantei la care intimatului nu ar fi răspuns. Nu se indică și nu se dovedește ce anume acte ar fi fost solicitate, iar intimatul nu le-ar fi comunicat. Pe de altă parte, accesul la documentele societății nu presupune doar transmiterea unor acte ale societății către apelantă. Apelanta, în măsura în care dorea să uzeze de acest drept, avea posibilitatea de a-și trimite reprezentantul la societate pentru a accesa toate documentele de care avea nevoie.

S-a considerat că în mod corect a apreciat judecătorul fondului cu privire la respectarea obligației de aducere a unui aport la societate; în speță, s-a dovedit că majorarea cu aportul adus de intimat s-a realizat în termenul prevăzut contractual, existând doar o întârziere în ce privește înregistrarea în registrul comerțului, însă, nu s-a putut reține nerespectarea clauzei contractuale prin raportare la momentul înregistrări la registrul comerțului, aceasta urmând a fi apreciată de la momentul aprobării în adunarea generală; Nu a fost apreciată că fiind încălcată clauza referitoare a comunicării în termen a dovezii de înregistrare a garanțiilor reale mobiliare și s-a apreciat că în mod corect a reținut judecătorul fondului și cu privire la interpretarea clauzei 8.14.2 din contract referitoare la obligațiile ce reveneau intimatului ca urmare a înscrierii societăți pe lista agenților economici și a capacităților de producție de apărare; apelanta nu a dovedit că societatea se găsea pe această listă în perioada 2002 – 2007; în condițiile nedovedirii că în perioada cuprinsă între data cumpărării pachetului de acțiuni și anul 2008 societatea se afla pe lista agenților economici și a capacităților de producție de apărare, nu poate fi reținută ca fiind încălcată această clauză contractuală.

De altfel, nu s-a dovedit nici măcar faptul că la momentul anului 2003 societatea se mai afla pe acea listă, apelanta invocând o adresă din anul 2001. Împotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta A.V.A.S., întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C. proc. civ.

solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate, admiterea apelului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii pentru următoarele argumente: - instanța de fond și instanța de apel au reținut greșit că "neemiterea deciziei de către Consiliul Concurentei nu poate fi imputabilă paratului" și în consecință au considerat că paratul și-a respectat obligația de notificare prevăzută de clauza 5.7 din contract (deși este fără putința de tăgadă ca neîndeplinirea acestei obligații se datorează exclusiv cumpărătorului, acesta neputând fi exonerat de obligațiile contractuale prin invocarea propriei culpe și a lipsei de diligenta privind demersurile în vederea emiterii deciziei de către Consiliul Concurenței).

- în legătură cu daunele interese solicitate pentru nerespectarea clauzei 8.3 din contractul de vânzare-cumpărare acțiuni, in mod neîntemeiat atât instanța de fond cât și instanța din apel au reținut că pârâtul, prin hotărârea AGA luată în 12 decembrie 2003, a selectat corect activitățile care se încadrează în activitatea generica prevăzută în clauza contractuală. - recurenta consideră că, cumpărătorul nu a determinat societatea să realizeze o cifra de afaceri din care minim 70% să fie obținută din noul obiect principal de activitate al societății, respectiv "producerea și comercializarea materialelor de construcții", acesta nefiind modificat conform obligației asumate prin clauza 8.3 din contract, deci clauza 8.4 nu a fost respectata de cumpărător.

- cumpărătorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin clauza 8.10.3 din contract; - R.G. în calitate de cumpărător nu a prezentat A.V.A.S. documente justificative privind modul de respectare a prevederilor clauzei 8.10.4 din contract deci și această clauză din contract se consideră nerespectată; - în mod neîntemeiat instanțele (de fond și apel) au respins capătul de cerere privind plata penalităților ca urmare a nerespectării clauzei 8.10.5 din contract. - instanțele (de fond și apel) în mod eronat au reținut că paratul și-a îndeplinit obligația de a efectua din surse proprii investiția de mediu la termenul scadent. Precizăm faptul că cenzorii societății au întocmit și au transmis la reclamantă certificate care nu respectă condițiile de forma stabilite prin clauza 8.10.7 din contract si nici cele prevăzute prin O.G.

nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare nu poate fi imputat paratului. - cumpărătorul nu poate fi exonerat de obligațiile contractuale prin invocarea culpei cenzorilor, cum în mod greșit au reținut instanțele de fond si apel. - în mod neîntemeiat instanțele au respins capătul de cerere al A.V.A.S. de obligare a cumpărătorului la plata sumei de 12.874 EURO cu titlu de daune interese (reprezentând investițiile pentru protecția mediului asumate prin contract și neefectuate de către cumpărător) considerând că daunele interese nu pot fi acordate în condițiile în care A.V.A.S. a acceptat executarea contractului după termenul la care ar fi intervenit desființarea de plin drept. - fata de situația de fapt ce a fost constatată și de expert în raportul de expertiză întocmit în cauză, recurenta solicită obligarea pârâtului la plata penalităților datorate în valoare de 69.718,8 EURO.

- în mod neîntemeiat instanțele au reținut că, chiar dacă A.V.A.S. invocă un pact comisoriu de gradul IV fără punerea în întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă, ar fi trebuit să existe cel puțin o încunoștințare formală a pârâtului cumpărător. - instanța de apel a reținut că neîndeplinirea clauzei 8.12.4 nu se datorează cumpărătorului, ci disfuncționalităților de la nivelul Registrului Independent. Ori această susținere nu poate fi primită deoarece cumpărătorul nu poate fi exonerat de obligațiile contractuale prin invocarea propriei culpe și a lipsei de diligență privind demersurile în vederea emiterii adresei de confirmare de către R.I.T.

- pentru anul II investițional clauza 8.12.4 nu a fost respectată, cumpărătorul datorând penalități - instanțele în mod neîntemeiat au considerat că prevederile clauzei 8.14.2 nu se putea îndeplini întrucât, conform adresei nr. 282 din 23 iunie 2008 - eliberată de O.C.S.P.P.S., încă din 30 martie 2001 SC M. SA Rupea nu mai figurează în lista agenților economici și a capacităților de producție de apărare și că această clauză este nulă încă de la semnarea actului adițional, deoarece: - conform adresei nr. 282 din 23 iunie 2008 eliberata de O.C.S.P.P.S., la data de 30 martie 2001 a fost înregistrat "Inventarul general al patrimoniului sectorului producției de apărare" la SC M. SA și nicidecum nu rezultă că la această dată, societatea nu mai figurează în lista agenților economici și a capacităților de producție de apărare; - conform adresei nr. 282 din 23 iunie 2008 eliberată de O.C.S.P.P.S., la această dată SC M. SA nu are obligația de a întocmi acest inventar, deoarece nu este nominalizată în Lista agenților economici și a capacităților producției de apărare, fără a preciza însa data la care s-a stins această obligație, astfel încât se înțelege că până la data de 23 iunie 2008 prevederile clauzei 8.14.2 din contract au fost opozabile cumpărătorului,

acestuia revenindu-i obligațiile asumate prin actul adițional nr. 1 din 03 noiembrie 2011. - decizia recurată este criticabilă și prin faptul că instanța în mod nefondat a respins cererea formulata de A.V.A.S. de efectuare a unei expertize contabile noi, utile prezentei cauze (având ca obiectiv stabilirea cuantumului prejudiciului creat instituției noastre de către cumpărător, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002). Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate, Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Deși motivele de recurs sunt grupate de către recurenta sub incidenta art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. nici unul dintre aceste motive nu se circumscrie tezei menționate, respectiv recurenta nu indica nicăieri în concret în ce mod hotărârea atacata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau interpretarea greșită a legii. Recurenta se mulțumește să folosească o serie de expresii generale și afirmații fără acoperire legala sau probatorie, o relatare de maxima subiectivitate a unei stări de fapt, contrazisa de dovezile administrate. În aceste condiții, dezvoltarea motivelor de recurs nu este de natură să atragă încadrarea acestora în motivul legal prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu se precizează care dispoziții legale au fost încălcate sau aplicate greșit sau în ce constă lipsa de temei legal a deciziei atacate, iar instanța de recurs nu se poate substitui voinței și intenției părții recurente pentru a presupune aceste aspecte de nelegalitate.

Practic, recurenta invoca o greșită interpretare a probelor de către instanțele inferioare, ceea ce nu reprezintă critici de nelegalitate ci, eventual, de netemeinicie, dar care nu pot forma obiectul controlului judecătoresc în faza recursului. Chiar dacă s-ar considera ca motivele de recurs se circumscriu totuși prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motivele de critică ale deciziei comerciale nr. 142 din 17 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în dosarul nr. 43112/3/2007 sunt nefondate, întrucât instanța de apel a analizat susținerile și pretențiile A.V.A.S. si s-a pronunțat asupra fiecărui motiv de critica. În baza rolului sau activ, instanța de apel a procedat la analizarea tuturor criticilor, argumentat pe baza materialului probatoriu aflat la dosar si a textelor de lege aplicabile.

Intimatul-parat R.G. și-a îndeplinit cu bună credință toate obligațiile contractuale, iar culpa sa nu a fost dovedită de recurenta, astfel încât, pe de o parte contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nu a fost desființat si, pe de alta parte, nu se datorează penalități și despăgubiri. Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 5.7 din contract, respectiv "Cumpărătorul se obligă să notifice Consiliul Concurentei în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1996 și apoi să transmită Vânzătorului decizia de autorizare a tranzacției de la Consiliul Concurentei in termen de maxim 2 zile lucrătoare de la primirea acesteia.

Pentru nerespectarea acestei obligații, comparatorul va plăti vânzătorului o penalitate de 1% din prețul contractului.” se va reține,contrar celor afirmate de recurenta reclamantă, că intimatul-parat și-a îndeplinit întocmai obligația, procedând in data de 18 decembrie 2003 la comunicarea către Consiliul Concurentei a notificării în vederea obținerii deciziei de autorizare a tranzacției. Întrucât nici până la această dată nu s-a procedat la emiterea acestei decizii, s-a procedat, ulterior concilierii prealabile, la data de 07 noiembrie 2007, la solicitarea de lămuriri de la Consiliul Concurentei, cu acest prilej respectiva instituție informând despre un răspuns expediat pe o alta adresa decât cea din contract.

Acest răspuns este dovada certă a notificării Consiliului Concurentei, deci, implicit, a îndeplinirii obligației contractuale respective. Neemiterea deciziei nu ne poate fi imputabila (dealtfel, numai emiterea unei decizii de refuz ar fi atras desființarea contractului), iar problema esențială, aceea daca a fost sesizat sau nu Consiliul Concurentei, este evident tranșată în sens pozitiv. Instanța de fond și cea de apel au conchis în mod corect că a fost sesizat în termen Consiliul Concurenței și că neemiterea deciziei nu poate fi imputabilă intimatului.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.3 din contract, respectiv: "Cumpărătorul, ca acționar al Societății, se obligă ca, în termen de 30 de zile de la transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor, să propună, susțină, hotărască în Adunarea Generală a Acționarilor modificarea prezentului obiect principal de activitate în sensul înlocuirii lui cu un nou obiect principal, respectiv "producerea și comercializarea materialelor de construcții". Cumpărătorul, ca acționar al Societății, se obligă să mențină, pentru o perioada de 5 ani, noul obiect de activitate." urmează a se reține că recurenta-reclamantă solicită cu rea-credință daune interese pentru neexecutarea unei clauze contractuale cu neputința de adus la îndeplinire și insistă cu obligație în aceasta susținere, deși evidenta o contrazice.

În nomenclatorul activităților din economia națională CAEN nu se regăsește un astfel de obiect de activitate sau o clasă de activități care sa fi permis paratului sa se circumscrie acestei obligații. În intenția de a executa cu buna credință obligațiile contractuale, s-a procedat totuși la convocarea Adunării Generale și la adoptarea Hotărârii AGEA din 12 decembrie 2003 în sensul extinderii obiectului de activitate și precizării domeniului principal și activității principale, respectiv domeniul 2812 - Fabricarea de construcții metalice și activitatea principală ­fabricarea de elemente de dulgherie și tâmplărie de metal. Atât domeniul principal cât și activitatea principală sunt în acord cu activitatea desfășurata anterior de SC M. SA Rupea, cu dotările și calificarea personalului și reprezintă alegerea cea mai apropiată, ca domeniu de activitate, de cea prevăzută generic în contract.

De altfel, în cauză sunt incidente și dispozițiile art. 983 C. civ.: "Când este îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui ce se obligă." Cu această motivare instanțele de fond și apel au respins pretențiile privind obligarea la plata unor penalități reprezentând echivalentul a 50.000 EURO ca neîntemeiate. Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.4 din contract: "Cumpărătorul, ca acționar al Societății, se obligă să determine Societatea să realizeze o cifra de afaceri din care minim 70% să fie obținută din noul obiect principal de activitate al Societății pentru o perioada de 5 ani de la data modificării acestuia" urmează a se reține că, din moment ce nu se puteau îndeplini decât în modalitatea arătată obligația de la clauza 8.3, este evident ca nu se putea realiza 70% din cifra de afaceri dintr-un obiect de activitate inexistent și imposibil de realizat.

Totuși, în spiritul aceleiași bune credințe contractuale, s-au realizat în ambii ani investiționali (decembrie 2003-decembrie 2005) 70,29%, respectiv 77,07 % din cifra de afaceri din obiectul de activitate principal 2812 - fabricarea de elemente de dulgherie și tâmplărie de metal, așa cu rezultă din situațiile și declarațiile anexate la dosar. Cu privire la nerespectarea clauzelor nr. 8.10.3, 8.10.4, 8.10.5 si 8.10.8 din contract urmează se reține că intimatul-parat, în calitatea sa de acționar majoritar, și-a îndeplinit obligația de a asigura realizarea obligațiunilor de mediu, realizând investițiile în cuantumul prevăzut și depășit, de 16.353,19 EURO.

De asemenea, nu rezultă că intimatul-parat ar fi transferat răspunderea pentru realizarea acestor măsuri și investiții de protecția mediului unei terțe persoane sau ca ar fi transferat vreun activ unei terțe persoane în același scop sau ca nu ar fi asigurat deplinul acces la documentele și la bunurile imobile ale societății comerciale, ulterior semnării Contractului și pe toată perioada derulării clauzelor contractuale referitoare la problemele de mediu. Daca recurenta-reclamanta susține contrariul, sarcina probei îi revenea, întrucât nu se poate proba de către intimat un fapt negativ. De altfel, nu există nici o solicitare în vederea comunicării acestor date sau în vederea efectuării unui control de către reprezentanții reclamantei care sa fi fost trimisa pe adresa de corespondenta stabilita de părți în contract.

Toate aceste pretenții au fost respinse de către instanțele de fond și apel cu motivarea in sensul ca s-au efectuat investițiile în cuantumul prevăzut și depășit și că recurenta nu a dovedit cele afirmate privind transferarea răspunderii, înstrăinarea unui activ sau împiedicarea reprezentanților săi de a avea acces la documentele societății. Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.10.6 din contract: "Cumpărătorul s-a obligat să efectueze în Societate, din surse proprii, până la data de 31 decembrie 2005, începând cu data transferului dreptului de proprietate, o investiție pentru protecția mediului, in suma totala de 12.874 Euro eșalonate conform Anexei nr. 5" urmează a se reține că s-a îndeplinit obligația de a efectua din surse proprii investiția de mediu, pentru scadentele stabilite, depășind chiar suma prevăzută în contract.

Faptul ca cenzorii SC M. SA Rupea au întocmit și transmis la A.V.A.S. certificatele cu nr. 14 din 28 ianuarie 2005 si 16 din 28 februarie 2006 în condițiile în care acestea nu respectau prevederile O.G. nr. 25/2002 nu poate fi imputat paratului, acesta neavând o culpa in acest sens. Relevantă pentru executarea obligațiilor contractuale o reprezintă faptul că aceste investiții s-au realizat in structura, cuantumul si la scadentele fixate, dincolo de neîndeplinirea unor formalități exagerate. Mai mult, societatea respectiva nici nu a desfășurat în această perioada o activitate care sa implice efecte negative asupra mediului. Pe de alta parte, daunele interese de 12.874 EURO, reprezentând investițiile pentru protecția mediului asumate prin contract, se datorau numai in situația desființării contractului, or instanțele au reținut ca nu a intervenit aceasta sancțiune, iar contractul este in vigoare.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.11.1 din contract: "Cumpărătorul s-a obligat sa efectueze in Societate, din surse proprii sau atrase în numele sau, pe o durata de 2 ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, o investiție prin aport în numerar și/sau în natura, la capitalul social al Societății, de 348.802 Euro în conformitate cu Anexa nr. 6." urmează a se reține că intimatul parat a efectuat în perioada menționata o investiție din fonduri proprii de 370.306,33 EURO, depășind suma la care se obligase potrivit contractului, aceea de 348.802 EURO, fiind depuse la dosar în acest sens hotărâri AGA, acte adiționale, certificatele nr. 15 din 28 ianuarie 2005 și nr. 15 din 28 februarie 2006, balanța.

Cu privire la data considerata scadenta a obligației de realizare a investiției eșalonată la 121.416 EURO pentru anul I si la 227.386 EURO pentru anul II, se reține că ca momentul de la care începe să curgă fiecare termen de un an este acela al transmiterii acțiunilor către pârât prin remiterea registrului de acțiuni, adică 13 ianuarie 2004, si nu cel de 02 decembrie 2003, respectiv 02 decembrie 2004, cum susține reclamanta. În raport cu acest moment, investițiile s-au realizat in termen, astfel încât in sentința apelată se retine corect că paratul nu datorează nici aceste penalități. Cu privire la eliberarea de către ORC Brașov a certificatului de înscriere de mențiuni privind majorarea capitalului social cu întârziere, s-a stabilit de instanțe ca aceasta nu este imputabila paratului R.G.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.12.1 din contract care atrage desființarea de drept a contractului, fără punere în întârziere și fără nici o notificare prealabila, dacă comparatorul nu constituie garanția reală asupra întregului pachet de acțiuni rezultat din majorarea capitalului social, cu investițiile efectuate in anul I investițional, în vederea garantării obligației investiționale aferente anului II, sub sancțiunea unei penalități de întârziere de 0,10% din prețul de cumpărare pe fiecare zi de întârziere urmează a se reține că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, din inițiativa și sub forma prezentata de recurenta-reclamanta s-a încheiat și contractul de garanție reală mobiliară nr. BV-7 din 31 octombrie 2003 pentru garantarea investițiilor pentru primul an investițional.

De altfel, fiind vorba despre un contract, intimatul-parat nici nu era în măsura să îl încheie unilateral, așteptând remiterea de către A.V.A.S. a formei agreate. Deoarece A.V.A.S., deși înștiințată despre majorarea capitalului social de către parat, nu a trimis documentul in vederea semnării, paratul a fost pus in imposibilitate de a încheia contractul de garanție mobiliară, fără ca această împrejurare să îi fie imputabilă. Prin urmare, nici consecințele contractuale sancționatoare, adică obligarea la plata penalităților de întârziere și rezolvirea contractului, nu pot opera.

Cu privire la nerespectarea clauzei nr. 8.12.4 din contract: "Cumpărătorul s-a obligat sa prezinte vânzătorului în termen maxim 15 zile de la data eliberării confirmării de plata a prețului Contractului, respectiv semnarea noului Contract de Garanție Reala Mobiliara, dovada înregistrării garanțiilor reale mobiliare in Registrul Independent in care acțiunile vor fi înregistrate, precum si in Arhiva Electronica de Garanții Mobiliare. In caz de nerespectare penalitate de 0, 15% pe zi de întârziere din prețul Contractului. " urmează a se reține că aceasta clauza nu este opozabila intimatului, întrucât nu făcea parte din Contract la momentul încheierii acestuia, iar acesta nu a avut cunoștință despre aceasta obligație și despre consecințele nerespectării ei.

O astfel de obligație, de altfel, se naște numai ope legis si revine exclusiv agenților economici și a capacităților producției de apărare, fiind vorba despre o reglementare speciala, cu aplicabilitate limitata. Așa cum rezulta insa din adresa nr. 282/2008 comunicata de Ministerul Internelor si Reformei Administrative - O.C.S.P.P.S., S.C. M. SA nu se afla pe lista agenților economici si a capacităților producției de apărare aprobata prin H.G. 813/2002. Chiar daca o astfel de clauza a fost inserata in contract, datorita caracterului sau abuziv si nelegal aceasta nu își poate produce efectele, atât in ceea ce privește obligațiile părților cât și sancțiunile pe care le atrage nerespectarea ei. Din moment ce nu se afla pe lista agenților economici și a capacităților producției de apărare, rezulta că, cel puțin din anul 2002, deci anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni S.C.

M. S.A. nu are capacități de producție militară, nu avea și nu a încheiat contracte pentru comenzi necesare apărării naționale. În plus, Legea nr. 73/1995 la care se face referire in art. 8.14.2 din contract a fost abrogata la data de 20 noiembrie 2003, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, dar anterior scadentei obligației paratului. respectiv 17 decembrie 2003 (15 zile de la data plății prețului contractului, adică 02 decembrie 2003, art. 8.14.2 contract). Cu privire la celelalte pretenții ale A.V.A.S., altele decât cele solicitate in primul capăt de cerere, a căror evaluare s-a cerut pe calea unei expertize tehnice contabile, este corectă respingerea lor, întrucât contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BV1 0 din 31 octombrie 2003, este in vigoare din motivele arătate, astfel încât nu sunt incidente dispozițiilor art. 21 din O.G.

nr. 25/2002. Mai mult, raportul de expertiza contabila judiciara efectuat în cauză arată că intimatul­ pârât a respectat clauzele contractuale, că nu s-a produs nici un prejudiciu in patrimoniul SC M. SA si ca toate investițiile au fost realizate in cuantumul prevăzut în contract și chiar depășit. Cu privire la executarea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni BV/10 din 31 octombrie 2003 și a inaplicabilității pactului comisoriu urmează a se reține că, chiar dacă în contract există un pact comisoriu in care se menționează rezoluțiunea contractului fără intervenția instanței, competenta acesteia nu poate fi înlăturată atunci când intre părți exista un litigiu. Instanța trebuie sa verifice în ce măsura nu si-a executat obligațiile asumate partea în contra căreia se desființează contractul.

Mai mult decât atât, recurenta-reclamanta a solicitat instanței de fond sa se pronunțe în legătură cu efectele acestei rezoluțiuni, fără a i se solicita sa constate ca aceasta a operat, ceea ce reprezintă o eroare de logica juridica si de concepție a cererii de chemare in judecata. Aceasta cerere ar fi fost necesara chiar si atunci când ar fi fost vorba despre aprecierea unei chestiuni simple, de exemplu depășirea unui termen sau neplata unei sume, cu atât mai mult când se cer analizate chestiuni litigioase. Potrivit art. 21 din O.G. nr. 25/2002: "In cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciara, pentru prejudiciul cauzat Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor ... ", ceea ce înseamnă ca doar după ce a intervenit desființarea contractului reclamanta ar fi putut sa solicite sumele din acțiune.

Prima sarcina a reclamantei era deci aceea de a cere si de a proba ca a intervenit rezoluțiunea in temeiul pactului comisoriu, cu atât mai mult cu cat aceasta chestiune era una litigioasa, din moment ce s-a arătat încă de la convocarea la concilierea directa ca nu se considera acest contract rezolvit. În alta ordine de idei, reclamanta nu mai este în măsură să invoce rezoluțiunea convențională deoarece: - a acceptat executarea contractului după termenul la care ar fi intervenit pretinsa desființare de plin drept; - clauza accesorie la care se refera pactul comisoriu și-a încetat aplicabilitatea, deci nici sancțiunea corespunzătoare nu mai poate fi aplicată; După pretinsa intervenire a desființării de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 1/2003, in loc sa aducă la cunoștința paratului R.G.

aceasta împrejurare, reclamanta A.V.A.S. a acceptat realizarea de către acesta a investițiilor asumate pentru anul II investițional, in suma de 204.796 EURO, deci a acceptat executarea contractului in continuare cu privire la o clauză esențială. ceea ce instanțele de fond si de apel au subliniat in motivare. Potrivit art. 8.12.1 din contract, aceasta desființare ar fi avut loc (daca ar fi fost îndeplinite condițiile intervenirii pactului comisoriu) la data de 14 aprilei 2005, respectiv după trecerea a 30 de zile lucrătoare de la eliberarea de către Oficiul Registrului Comerțului a certificatului de înscriere de mențiuni cu privire la majorarea de capital social aferenta primei perioade investiționale (14 februarie 2005), la care se adaugă încă 30 de zile calendaristice.

Investițiile din surse proprii corespunzătoare anului II investițional s-au realizat de către cumpărător până la data de 21 decembrie 2005, conform Actului Adițional din 21 decembrie 2005 la Statutul S.C. M. S.A., deci ulterior datei de 24 aprilie 2005, reci amanta fiind înștiințată și acceptând executarea contractului; Pe de alta parte, rezoluțiunea este o sancțiune pentru neîndeplinirea culpabila a obligațiilor contractuale efective si in vigoare, neputându-se aplica pentru obligații deja executate sau stinse. Potrivit art. 8.12.6 din contract, garanția constituita in vederea realizării obligației investiționale încetează la sfârșitul perioadei investiționale in termen de 40 de zile de la data la care comparatorul prezintă certificatele de înscriere de mențiuni la ORC cu privire la întregul volum de investiții asumat.

Acest termen s-a împlinit la data de 10 aprilie 2006 (40 de zile de la 01 martie 2006, când s-a prezentat dovada înregistrări la ORC a majorării capitalului social pentru ultimul an investițional). Orice notificare ulterioara, invocata de recurenta ca fiind din 2007, nu își poate produce efectele, obligațiile investiționale fiind realizate mult anterior. Tot la acel termen, depășit deja, încetează și rațiunea pentru care aceste garanții au fost instituite, ca si posibilitatea reclamantei de a invoca rezoluțiunea contractului ca sancțiune. Scopul principal urmărit de părți prin instituirea garanției, acela de a asigura executarea de către reclamant a investițiilor a fost atins, întrucât investițiile au fost efectuate in cuantumul stabilit.

Consecința păgubitoare nu s-a produs, adică tocmai aceea in considerarea căreia s-a stipulat consecința atât de grava a rezoluțiunii contractului. Nu este posibil ca nerespectarea unei clauze accesorii și temporare, prin care se instituie o garanție în vederea executării unei clauze principale, să atragă consecințe mai grave decât nerespectarea înseși a c1auzei principale. De asemenea, din moment ce obligația principală s-a îndeplinit, dispare rațiunea aplicării clauzei accesorii de garanție, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale . Este adevărat că acest contract de vânzare-cumpărare de acțiuni este unul de adeziune, ale cărui clauze sunt reglementate în mare măsura de dispozițiile O.G.

nr. 25/2002, însă, chiar într-o atare situație, părțile au o poziție de egalitate, atât în ceea ce privește cuantumul contraprestațiilor si executarea obligațiilor, cât și ca raportare la legea aplicabilă, reprezentată de dispozițiile de drept material sau procesual. În cazul în speță însa, datorita relei credințe a recurentei-reclamante în interpretarea și aplicarea clauzelor contractuale, concretizata si prin promovarea unei acțiuni judiciare în pretenții, această convenție tinde să devină un contract injust și abuziv, conferind aparent drepturi doar recurentei și instituind în sarcina intimatului obligații disproporționate.

Aceasta pentru că, după ce paratul a cumpărat pachetul de acțiuni la valoarea lor nominală, de 491.581 lei, după ce a efectuat investiții de mediu de 16.353,19 EURO și investiții directe din surse proprii de 370.306,33 EURO, deci a cheltuit echivalentul a aproximativ 400.000 euro, este chemat in judecata pentru a fi obligat la plata a încă aproximativ 1.700.000 euro, urmând să piardă și sumele deja plătite, menționate anterior. Suma de 2.100.000 EURO ar ajunge astfel în contul reclamantei, fără nici o contraprestație economica, deoarece societatea privatizata producea anterior pierderi, în condițiile in care, dincolo de unele deficiente, care nu ii sunt imputabile, ținând de completarea si depunerea unor formulare, reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale esențiale și, așa cum menționează concluziile raportului de expertiza, nu a cauzat nici un prejudiciu A.V.A.S..

Intenția recurentei-reclamante a fost aceea de a privatiza o întreprindere care producea pierderi la bugetul de stat, de a asigura efectuarea de investiții și păstrarea locurilor de muncă, iar nu de a obține un astfel de venit nemeritat din penalități sau sancțiuni pretinse abuziv. Pentru aceste considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 142 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 142 din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. IREVOCABILĂ. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.