ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 321/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Reclamanta A.V.A.S. a

solicitat obligarea pârâtului R.G. la repararea prejudiciului rezultat ca

urmare a desființării retroactive a contractului de vânzare cumpărare de

acțiuni nr. BV /10 din 31 octombrie 2003 completat și modificat prin Actul

Adițional nr. 1 3 noiembrie 2003 prin operarea pactului comisoriu de ultim grad

stipulat prin clauza prevăzută la clauza nr. 8.12.1 din contract, prejudiciu

estimat provizoriu la 186.455 Euro și 5.962.470 lei cu titlu de daune –

interese, în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1)

1

din O.G.

nr. 25/2002, cu modificările și completările următoare precum și plata către

reclamanta A.V.A.S. a sumei reprezentând valoarea prejudiciilor cauzate A.V.A.S.,

altele decât cele prevăzute la punctul 1 din cerere, a căror valoare va fi stabilită

printr-o expertiză economică-financiară, conform prevederilor art. 21 alin. (3)

din O.G. nr. 25/2002 cu modificările și completările ulterioare.

Prin sentința comercială

nr. 9921 din 23 iunie 2009 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială,

se respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantei pentru următoarele

considerente:

S-a apreciat ca fiind

respectată clauza 5.7, pârâtul efectuând demersurile necesare pentru obținerea

deciziei de autorizare de către Consiliul concurenței a tranzacției, neputându-i

fi imputată neemiterea acestei decizii; pentru daunele interese solicitate

pentru nerespectarea clauzelor 8.3 și 8.4, s-a reținut că prin contract nu s-a

precizat în ce cod de activitate face parte producerea și comercializarea

materialelor de construcții, iar pârâtul prin hotărârea AGA din 12 decembrie 2003

a selectat corect activitățile care se încadrează în activitatea generică

prevăzută de clauza contractuală.

În consecință, s-a

apreciat că nu exisă o încălcare a clauzelor invocate de reclamantă. Nu s-a

reținut încălcarea clauzei 8.10.5, raportul de expertiză efectuat în cauză

relevând că nu au avut loc transferuri de active, inclusiv terenuri, din

societate către terți.

Nu s-a reținut

încălcarea clauzelor din art. 8.10.6 și art. 8.10.7, expertiza constatând

efectuarea investițiilor de mediu din sursele proprii ale pârâtului, neputând

fi imputat acestuia că cenzorii nu au transmis reclamantei certificatul de

atestare în forma agreată de reclamantă. În legătură cu clauza 8.11.1, s-a

reținut că raportul de expertiză a evidențiat efectuarea de către pârât a unei

investiții din fonduri proprii în cuantum de 370.306,33 lei, la termenele

stabilite în contract, astfel încât nu datorează penalități de întârziere.

S-a mai reținut că

expertiza nu a evidențiat un alt prejudiciu care să fi fost provocat ca urmare

a desființării contractului. S-a constatat, în legătură cu clauza 8.12.4 că nu

îi este imputabilă pârâtului înregistrarea cu întârziere a contractului de

garanție mobiliară, acesta făcând toate demersurile necesare, întârzierea fiind

provocată de SC R.I.T. SA.

Prin decizia comercială

nr. 142 din 17 martie 2010, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,

se respinge ca nefondat apelul A.V.A.S. pentru următoarele considerente:

Instanța de apel a

apreciat că nu există capete de cerere neanalizate de judecătorul fondului,

fiecare pretenție a apelantei reclamante fiind comentate, judecătorul

pronunțându-se asupra fiecăruia în parte.

S-a apreciat că nu este

încălcată prevederea de notificare a Consiliului concurenței, la dosar existând

dovezi în sensul efectuării demersurilor pentru notificare.

În ce privește

neînscrierea obiectului de activitate enunțat în contract, se reține caracterul

generic al acestuia și imposibilitatea identificării sale ca atare în Codul

CAEN. Astfel, că nu poate fi imputat intimatului alegerea unui obiect de

activitate care ce circumscrie categoriei generice a materialelor de

construcție, în consecință, nu s-a constatat încălcarea acestei clauze

contractuale;

Nu a fost reținută nici

încălcarea clauzei referitoare la determinarea societății de a realiza cel

puțin 70% din cifra de afaceri din noul obiect de activitate, actele

administrate demonstrând că din obiectul de activitate astfel cum a fost

identificat de intimat, societatea a obținut peste 70% din cifra sa de afaceri

S-a apreciat că

judecătorul fondului a reținut corect realizarea îndeplinirii obligației de

mediu, conform concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză,

intimatul neputând fi obligat la plata penalităților.

Nu s-a reținut

încălcarea obligației intimatului de a permite accesul apelantei, prin

reprezentantul său la documentele societății. Nu poate fi interpretată că

încălcată această obligație prin raportare teoretică la anumite cereri ale

apelantei la care intimatului nu ar fi răspuns. Nu se indică și nu se dovedește

ce anume acte ar fi fost solicitate, iar intimatul nu le-ar fi comunicat. Pe de

altă parte, accesul la documentele societății nu presupune doar transmiterea

unor acte ale societății către apelantă. Apelanta, în măsura în care dorea să

uzeze de acest drept, avea posibilitatea de a-și trimite reprezentantul la

societate pentru a accesa toate documentele de care avea nevoie.

S-a considerat că în mod

corect a apreciat judecătorul fondului cu privire la respectarea obligației de

aducere a unui aport la societate; în speță, s-a dovedit că majorarea cu

aportul adus de intimat s-a realizat în termenul prevăzut contractual, existând

doar o întârziere în ce privește înregistrarea în registrul comerțului, însă,

nu s-a putut reține nerespectarea clauzei contractuale prin raportare la

momentul înregistrări la registrul comerțului, aceasta urmând a fi apreciată de

la momentul aprobării în adunarea generală;

Nu a fost apreciată că

fiind încălcată clauza referitoare a comunicării în termen a dovezii de

înregistrare a garanțiilor reale mobiliare și s-a apreciat că în mod corect a

reținut judecătorul fondului și cu privire la interpretarea clauzei 8.14.2 din

contract referitoare la obligațiile ce reveneau intimatului ca urmare a

înscrierii societăți pe lista agenților economici și a capacităților de

producție de apărare; apelanta nu a dovedit că societatea se găsea pe această

listă în perioada 2002 – 2007; în condițiile nedovedirii că în perioada

cuprinsă între data cumpărării pachetului de acțiuni și anul 2008 societatea se

afla pe lista agenților economici și a capacităților de producție de apărare,

nu poate fi reținută ca fiind încălcată această clauză contractuală. De altfel,

nu s-a dovedit nici măcar faptul că la momentul anului 2003 societatea se mai

afla pe acea listă, apelanta invocând o adresă din anul 2001.

Împotriva acestei

soluții a declarat recurs reclamanta A.V.A.S., întemeiat pe dispozițiile

art.304 pct.9 C. proc. civ. solicitând admiterea recursului, modificarea în tot

a deciziei atacate, admiterea apelului și pe cale de consecință, admiterea

acțiunii pentru următoarele argumente:

- instanța de fond și

instanța de apel au reținut greșit că "neemiterea deciziei de către

Consiliul Concurentei nu poate fi imputabilă paratului" și în consecință

au considerat că paratul și-a respectat obligația de notificare prevăzută de

clauza 5.7 din contract (deși este fără putința de tăgadă ca neîndeplinirea

acestei obligații se datorează exclusiv cumpărătorului, acesta neputând fi

exonerat de obligațiile contractuale prin invocarea propriei culpe și a lipsei

de diligenta privind demersurile în vederea emiterii deciziei de către

Consiliul Concurenței).

- în legătură cu daunele

interese solicitate pentru nerespectarea clauzei 8.3 din contractul de

vânzare-cumpărare acțiuni, in mod neîntemeiat atât instanța de fond cât și

instanța din apel au reținut că pârâtul, prin hotărârea AGA luată în 12

decembrie 2003, a selectat corect activitățile care se încadrează în activitatea

generica prevăzută în clauza contractuală.

- recurenta consideră că,

cumpărătorul nu a determinat societatea să realizeze o cifra de afaceri din

care minim 70% să fie obținută din noul obiect principal de activitate al

societății, respectiv "producerea și comercializarea materialelor de

construcții", acesta nefiind modificat conform obligației asumate prin

clauza 8.3 din contract, deci clauza 8.4 nu a fost respectata de cumpărător.

- cumpărătorul nu și-a

îndeplinit obligațiile asumate prin clauza 8.10.3 din contract;

- R.G. în calitate de

cumpărător nu a prezentat A.V.A.S. documente justificative privind modul de

respectare a prevederilor clauzei 8.10.4 din contract deci și această clauză

din contract se consideră nerespectată;

-

în mod neîntemeiat instanțele (de

fond și apel) au respins capătul de cerere privind plata penalităților ca

urmare a nerespectării clauzei 8.10.5 din contract.

- instanțele (de fond și

apel) în mod eronat au reținut că paratul și-a îndeplinit obligația de a

efectua din surse proprii investiția de mediu la termenul scadent.

Precizăm faptul că cenzorii societății au

întocmit și au transmis la reclamantă certificate

care nu respectă condițiile de forma stabilite

prin clauza 8.10.7 din contract si nici cele

prevăzute prin O.G. nr. 25/2002

cu modificările și completările ulterioare nu poate fi imputat paratului.

- cumpărătorul nu poate

fi exonerat de obligațiile contractuale prin invocarea culpei cenzorilor, cum

în mod greșit au reținut instanțele de fond si apel.

- în mod neîntemeiat instanțele

au respins capătul de cerere al A.V.A.S. de obligare a cumpărătorului la plata

sumei de 12.874 EURO cu titlu de daune interese (reprezentând investițiile

pentru protecția mediului asumate prin contract și neefectuate

de către cumpărător) considerând că daunele interese

nu pot fi acordate în condițiile în

care

A.V.A.S. a acceptat executarea contractului după termenul la care ar fi

intervenit

desființarea de plin drept.

- fata de situația de

fapt ce a fost constatată și de expert în raportul de expertiză întocmit în

cauză, recurenta solicită obligarea pârâtului la plata penalităților datorate în

valoare de 69.718,8 EURO.

-

în mod neîntemeiat instanțele au reținut că, chiar dacă A.V.A.S. invocă un

pact

comisoriu de gradul IV fără punerea în

întârziere și fără nicio altă formalitate prealabilă,

ar fi trebuit să existe cel puțin o încunoștințare formală a pârâtului

cumpărător.

- instanța de apel a

reținut că neîndeplinirea clauzei 8.12.4 nu se datorează cumpărătorului, ci

disfuncționalităților de la nivelul Registrului Independent. Ori această

susținere nu poate fi primită deoarece cumpărătorul nu poate fi exonerat de

obligațiile contractuale prin invocarea propriei culpe și a lipsei de diligență

privind demersurile în vederea emiterii adresei de confirmare de către R.I.T.

- pentru anul II investițional

clauza 8.12.4 nu a fost respectată, cumpărătorul datorând penalități

- instanțele în mod

neîntemeiat au considerat că prevederile clauzei 8.14.2 nu se putea îndeplini întrucât,

conform adresei nr. 282 din 23 iunie 2008 - eliberată de O.C.S.P.P.S., încă din

30 martie 2001 SC M. SA Rupea nu mai figurează în lista agenților economici și

a capacităților de producție de apărare și că această clauză este nulă încă de

la semnarea actului adițional, deoarece:

- conform adresei nr. 282

din 23 iunie 2008 eliberata de O.C.S.P.P.S., la data de 30 martie 2001 a fost

înregistrat "Inventarul general al patrimoniului sectorului producției de

apărare" la SC M. SA și nicidecum nu rezultă că la această dată,

societatea nu mai figurează în lista agenților economici și a capacităților de

producție de apărare;

- conform adresei nr. 282

din 23 iunie 2008 eliberată de O.C.S.P.P.S., la această dată SC M. SA nu are

obligația de a întocmi acest inventar, deoarece nu este nominalizată în Lista

agenților economici și a capacităților producției de apărare, fără a preciza însa

data la care s-a stins această obligație, astfel încât se înțelege că până la

data de 23 iunie 2008 prevederile clauzei 8.14.2 din contract au fost opozabile

cumpărătorului, acestuia revenindu-i obligațiile asumate prin actul adițional

nr. 1 din 03 noiembrie 2011.

- decizia recurată este

criticabilă și prin faptul că instanța în mod nefondat a respins cererea

formulata de A.V.A.S. de efectuare a unei expertize contabile noi, utile

prezentei cauze (având ca obiectiv stabilirea cuantumului prejudiciului creat

instituției noastre de către cumpărător, în conformitate cu dispozițiile art. 21

alin. (3) din O.G. nr. 25/2002).

Analizând decizia

atacată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate,

Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Deși motivele de recurs

sunt grupate de către recurenta sub incidenta art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

nici unul dintre aceste motive nu se circumscrie tezei menționate, respectiv recurenta

nu indica nicăieri în concret în ce mod hotărârea atacata este lipsită de temei

legal ori a fost dată cu încălcarea sau interpretarea greșită a legii.

Recurenta se mulțumește

să folosească o serie de expresii generale și afirmații fără acoperire legala

sau probatorie, o relatare de maxima subiectivitate a unei stări de fapt,

contrazisa de dovezile administrate.

În aceste condiții,

dezvoltarea motivelor de recurs nu este de natură să atragă încadrarea acestora

în motivul legal prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât nu se precizează

care dispoziții legale au fost încălcate sau aplicate greșit sau în ce constă

lipsa de temei legal a deciziei atacate, iar instanța de recurs nu se poate

substitui voinței și intenției părții recurente pentru a presupune aceste

aspecte de nelegalitate.

Practic, recurenta

invoca o greșită interpretare a probelor de către instanțele inferioare, ceea

ce nu reprezintă critici de nelegalitate ci, eventual, de netemeinicie, dar

care nu pot forma obiectul controlului judecătoresc în faza recursului.

Chiar dacă s-ar

considera ca motivele de recurs se circumscriu totuși prevederilor art. 304

pct. 9 C. proc. civ., motivele de critică ale deciziei comerciale nr. 142 din 17

martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, în

dosarul nr. 43112/3/2007 sunt nefondate, întrucât instanța de apel a analizat susținerile

și pretențiile A.V.A.S. si s-a pronunțat asupra fiecărui motiv de critica.

În baza rolului sau

activ, instanța de apel a procedat la analizarea tuturor criticilor, argumentat

pe baza materialului probatoriu aflat la dosar si a textelor de lege

aplicabile.

Intimatul-parat R.G. și-a

îndeplinit cu bună credință toate obligațiile contractuale, iar culpa sa nu a

fost dovedită de recurenta, astfel încât, pe de o parte contractul de vânzare-cumpărare

de acțiuni nu a fost desființat si, pe de alta parte, nu se datorează penalități

și despăgubiri.

Cu privire la

nerespectarea clauzei nr. 5.7 din contract, respectiv "Cumpărătorul se obligă

să notifice Consiliul Concurentei în conformitate cu prevederile Legii nr. 21/1996

și apoi să transmită Vânzătorului decizia de autorizare a tranzacției de la Consiliul Concurentei in termen de maxim 2 zile lucrătoare de la primirea acesteia. Pentru

nerespectarea acestei obligații, comparatorul va plăti vânzătorului o penalitate

de 1% din prețul contractului.” se va reține,contrar celor afirmate de

recurenta reclamantă, că intimatul-parat și-a îndeplinit întocmai obligația, procedând

in data de 18 decembrie 2003 la comunicarea către Consiliul Concurentei a notificării

în vederea obținerii deciziei de autorizare a tranzacției.

Întrucât nici până la

această dată nu s-a procedat la emiterea acestei decizii, s-a procedat,

ulterior concilierii prealabile, la data de 07 noiembrie 2007, la solicitarea

de lămuriri de la Consiliul Concurentei, cu acest prilej respectiva instituție informând

despre un răspuns expediat pe o alta adresa decât cea din contract. Acest răspuns

este dovada certă a notificării Consiliului Concurentei, deci, implicit, a îndeplinirii

obligației contractuale respective.

Neemiterea deciziei nu

ne poate fi imputabila (dealtfel, numai emiterea unei decizii de refuz ar fi

atras desființarea contractului), iar problema esențială, aceea daca a fost

sesizat sau nu Consiliul Concurentei, este evident tranșată în sens pozitiv.

Instanța de fond și cea

de apel au conchis în mod corect că a fost sesizat în termen Consiliul Concurenței

și că neemiterea deciziei nu poate fi imputabilă intimatului.

Cu privire la

nerespectarea clauzei nr. 8.3 din contract, respectiv: "Cumpărătorul, ca acționar

al Societății, se obligă ca, în termen de 30 de zile de la transferul dreptului

de proprietate asupra acțiunilor, să propună, susțină, hotărască în Adunarea

Generală a Acționarilor modificarea prezentului obiect principal de activitate în

sensul înlocuirii lui cu un nou obiect principal, respectiv "producerea și

comercializarea materialelor de construcții". Cumpărătorul, ca acționar al

Societății, se obligă să mențină, pentru o perioada de 5 ani, noul obiect de

activitate." urmează a se reține că recurenta-reclamantă solicită cu rea-credință

daune interese pentru neexecutarea unei clauze contractuale cu neputința de

adus la îndeplinire și insistă cu obligație în aceasta susținere, deși evidenta

o contrazice.

În nomenclatorul activităților

din economia națională CAEN nu se regăsește un astfel de obiect de activitate

sau o clasă de activități care sa fi permis paratului sa se circumscrie acestei

obligații.

În intenția de a executa

cu buna credință obligațiile contractuale, s-a procedat totuși la convocarea Adunării

Generale și la adoptarea Hotărârii AGEA din 12 decembrie 2003 în sensul

extinderii obiectului de activitate și precizării domeniului principal și activității

principale, respectiv domeniul 2812 - Fabricarea de construcții metalice și

activitatea principală ­fabricarea de elemente de dulgherie și tâmplărie de

metal. Atât domeniul principal cât și activitatea principală sunt în acord cu

activitatea desfășurata anterior de SC M. SA Rupea, cu dotările și calificarea

personalului și reprezintă alegerea cea mai apropiată, ca domeniu de

activitate, de cea prevăzută generic în contract.

De altfel, în cauză sunt

incidente și dispozițiile art. 983 C. civ.: "Când este îndoială, convenția

se interpretează în favoarea celui ce se obligă."

Cu această motivare instanțele

de fond și apel au respins pretențiile privind obligarea la plata unor penalități

reprezentând echivalentul a 50.000 EURO ca neîntemeiate.

Cu privire la

nerespectarea clauzei nr. 8.4 din contract: "Cumpărătorul, ca acționar al

Societății, se obligă să determine Societatea să realizeze o cifra de afaceri

din care minim 70% să fie obținută din noul obiect principal de activitate al

Societății pentru o perioada de 5 ani de la data modificării acestuia"

urmează a se reține că, din moment ce nu se puteau îndeplini decât în

modalitatea arătată obligația de la clauza 8.3, este evident ca nu se putea realiza

70% din cifra de afaceri dintr-un obiect de activitate inexistent și imposibil

de realizat.

Totuși, în spiritul aceleiași

bune credințe contractuale, s-au realizat în ambii ani investiționali

(decembrie 2003-decembrie 2005) 70,29%, respectiv 77,07 % din cifra de afaceri

din obiectul de activitate principal 2812 - fabricarea de elemente de dulgherie

și tâmplărie de metal, așa cu rezultă din situațiile și declarațiile anexate la

dosar.

Cu privire la

nerespectarea clauzelor nr. 8.10.3, 8.10.4, 8.10.5 si 8.10.8 din contract urmează

se reține că intimatul-parat, în calitatea sa de acționar majoritar, și-a îndeplinit

obligația de a asigura realizarea obligațiunilor de mediu, realizând investițiile

în cuantumul prevăzut și depășit, de 16.353,19 EURO.

De asemenea, nu rezultă

că intimatul-parat ar fi transferat răspunderea pentru realizarea acestor măsuri

și investiții de protecția mediului unei terțe persoane sau ca ar fi transferat

vreun activ unei terțe persoane în același scop sau ca nu ar fi asigurat

deplinul acces la documentele și la bunurile imobile ale societății comerciale,

ulterior semnării Contractului și pe toată perioada derulării clauzelor

contractuale referitoare la problemele de mediu. Daca recurenta-reclamanta susține

contrariul, sarcina probei îi revenea, întrucât nu se poate proba de către

intimat un fapt negativ.

De altfel, nu există

nici o solicitare în vederea comunicării acestor date sau în vederea efectuării

unui control de către reprezentanții reclamantei care sa fi fost trimisa pe

adresa de corespondenta stabilita de părți în contract.

Toate aceste pretenții

au fost respinse de către instanțele de fond și apel cu motivarea in sensul ca

s-au efectuat investițiile în cuantumul prevăzut și depășit și că recurenta nu

a dovedit cele afirmate privind transferarea răspunderii, înstrăinarea unui activ

sau împiedicarea reprezentanților săi de a avea acces la documentele societății.

Cu privire la

nerespectarea clauzei nr. 8.10.6 din contract: "Cumpărătorul s-a obligat să

efectueze în Societate, din surse proprii, până la data de 31 decembrie 2005, începând

cu data transferului dreptului de proprietate, o investiție pentru protecția

mediului, in suma totala de 12.874 Euro eșalonate conform Anexei nr. 5"

urmează a se reține că s-a îndeplinit obligația de a efectua din surse proprii investiția

de mediu, pentru scadentele stabilite, depășind chiar suma prevăzută în

contract.

Faptul ca cenzorii SC M.

SA Rupea au întocmit și transmis la A.V.A.S. certificatele cu nr. 14 din 28

ianuarie 2005 si 16 din 28 februarie 2006 în condițiile în care acestea nu

respectau prevederile O.G. nr. 25/2002 nu poate fi imputat paratului, acesta neavând

o culpa in acest sens.

Relevantă

pentru executarea obligațiilor

contractuale o reprezintă faptul că aceste investiții s-au realizat in

structura, cuantumul si la scadentele fixate, dincolo de neîndeplinirea unor

formalități exagerate.

Mai mult, societatea

respectiva nici nu a desfășurat în această perioada o activitate care sa

implice efecte negative asupra mediului.

Pe de alta parte,

daunele interese de 12.874 EURO, reprezentând investițiile pentru protecția

mediului asumate prin contract, se datorau numai in situația desființării

contractului, or instanțele au reținut ca nu a intervenit aceasta sancțiune,

iar contractul este in vigoare.

Cu privire la

nerespectarea clauzei nr. 8.11.1 din contract: "Cumpărătorul s-a obligat sa

efectueze in Societate, din surse proprii sau atrase în numele sau, pe o durata

de 2 ani, începând cu data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor,

o investiție prin aport în numerar și/sau în natura, la capitalul social al

Societății, de 348.802 Euro în conformitate cu Anexa nr. 6." urmează a se

reține că intimatul parat a efectuat în perioada menționata o investiție din

fonduri proprii de 370.306,33 EURO, depășind suma la care se obligase potrivit

contractului, aceea de 348.802 EURO, fiind depuse la dosar în acest sens hotărâri

AGA, acte adiționale, certificatele nr. 15 din 28 ianuarie 2005 și nr. 15 din

28 februarie 2006, balanța.

Cu privire la data

considerata scadenta a obligației de realizare a investiției eșalonată la

121.416 EURO pentru anul I si la 227.386 EURO pentru anul II, se reține că ca

momentul de la care începe să curgă fiecare termen de un an este acela al

transmiterii acțiunilor către pârât prin remiterea registrului de acțiuni, adică

13 ianuarie 2004, si nu cel de 02 decembrie 2003, respectiv 02 decembrie 2004,

cum susține reclamanta.

În raport cu acest

moment, investițiile s-au realizat in termen, astfel încât in sentința apelată

se retine corect că paratul nu datorează nici aceste penalități.

Cu privire la eliberarea

de către ORC Brașov a certificatului de înscriere de mențiuni privind majorarea

capitalului social cu întârziere, s-a stabilit de instanțe ca aceasta nu este

imputabila paratului R.G.

Cu privire la

nerespectarea clauzei nr. 8.12.1 din contract care atrage desființarea de drept

a contractului, fără punere în întârziere și fără nici o notificare prealabila,

dacă comparatorul nu constituie garanția reală asupra întregului pachet de acțiuni

rezultat din majorarea capitalului social, cu investițiile efectuate in anul I investițional,

în vederea garantării obligației investiționale aferente anului II, sub sancțiunea

unei penalități de întârziere de 0,10% din prețul de cumpărare pe fiecare zi de

întârziere urmează a se reține că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare

de acțiuni, din inițiativa și sub forma prezentata de recurenta-reclamanta s-a încheiat

și contractul de garanție reală mobiliară nr. BV-7 din 31 octombrie 2003 pentru

garantarea investițiilor pentru primul an investițional.

De altfel, fiind vorba

despre un contract, intimatul-parat nici nu era în măsura să îl încheie

unilateral, așteptând remiterea de către A.V.A.S. a formei agreate.

Deoarece A.V.A.S., deși înștiințată

despre majorarea capitalului social de către parat, nu a trimis documentul in

vederea semnării, paratul a fost pus in imposibilitate de a încheia contractul

de garanție mobiliară, fără ca această împrejurare să îi fie imputabilă.

Prin urmare, nici consecințele

contractuale sancționatoare, adică obligarea la plata penalităților de întârziere

și rezolvirea contractului, nu pot opera.

Cu privire la

nerespectarea clauzei nr. 8.12.4 din contract: "Cumpărătorul s-a obligat sa

prezinte vânzătorului în termen maxim 15 zile de la data eliberării confirmării

de plata a prețului Contractului, respectiv semnarea noului Contract de Garanție

Reala Mobiliara, dovada înregistrării garanțiilor reale mobiliare in Registrul

Independent in care acțiunile vor fi înregistrate, precum si in Arhiva

Electronica de Garanții Mobiliare. In caz de nerespectare penalitate de 0, 15% pe

zi de întârziere din prețul Contractului. " urmează a se reține că aceasta

clauza nu este opozabila intimatului, întrucât nu făcea parte din Contract la

momentul încheierii acestuia, iar acesta nu a avut cunoștință despre aceasta obligație

și despre consecințele nerespectării ei.

O astfel de obligație,

de altfel, se naște numai

ope legis

si revine exclusiv agenților

economici și a capacităților producției de apărare, fiind vorba despre o

reglementare speciala, cu aplicabilitate limitata.

Așa cum rezulta insa din

adresa nr. 282/2008 comunicata de Ministerul Internelor si Reformei

Administrative - O.C.S.P.P.S., S.C. M. SA nu se afla pe lista agenților

economici si a capacităților producției de apărare aprobata prin H.G. 813/2002.

Chiar daca o astfel de clauza a fost inserata in contract, datorita

caracterului sau abuziv si nelegal aceasta nu își poate produce efectele, atât

in ceea ce privește obligațiile părților cât și sancțiunile pe care le atrage

nerespectarea ei.

Din moment ce nu se afla

pe lista agenților economici și a capacităților producției de apărare, rezulta

că, cel puțin din anul 2002, deci anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare

de acțiuni S.C. M. S.A. nu are capacități de producție militară, nu avea și nu

a încheiat contracte pentru comenzi necesare apărării naționale.

În plus, Legea nr.

73/1995 la care se face referire in art. 8.14.2 din contract a fost abrogata la

data de 20 noiembrie 2003, ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare

de acțiuni, dar anterior scadentei obligației paratului. respectiv 17 decembrie

2003 (15 zile de la data plății prețului contractului, adică 02 decembrie 2003,

art. 8.14.2 contract).

Cu privire la celelalte pretenții

ale A.V.A.S., altele decât cele solicitate in primul capăt de cerere,

a căror evaluare s-a cerut pe calea

unei expertize tehnice contabile, este corectă respingerea lor, întrucât

contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. BV1 0 din 31 octombrie 2003,

este in vigoare din motivele arătate, astfel încât nu sunt incidente dispozițiilor

art. 21 din O.G. nr. 25/2002.

Mai mult, raportul de

expertiza contabila judiciara efectuat în cauză arată că intimatul­ pârât a

respectat clauzele contractuale, că nu s-a produs nici un prejudiciu in patrimoniul

SC M. SA si ca toate investițiile au fost realizate in cuantumul prevăzut în

contract și chiar depășit.

Cu privire la executarea

contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni BV/10 din 31 octombrie 2003 și a inaplicabilității

pactului comisoriu urmează a se reține că, chiar dacă în contract există un

pact comisoriu in care se menționează rezoluțiunea contractului fără intervenția

instanței, competenta acesteia nu poate fi înlăturată atunci când intre părți

exista un litigiu. Instanța trebuie sa verifice în ce măsura nu si-a executat obligațiile

asumate partea în contra căreia se desființează contractul.

Mai mult decât atât,

recurenta-reclamanta a solicitat instanței de fond sa se pronunțe în legătură

cu efectele acestei rezoluțiuni, fără a i se solicita sa constate ca aceasta a

operat, ceea ce reprezintă o eroare de logica juridica si de concepție a

cererii de chemare in judecata.

Aceasta cerere ar fi

fost necesara chiar si atunci când ar fi fost vorba despre aprecierea unei

chestiuni simple, de exemplu depășirea unui termen sau neplata unei sume, cu atât

mai mult când se cer analizate chestiuni litigioase.

Potrivit art. 21 din O.G.

nr. 25/2002: "In cazul desființării contractului pe cale convențională sau

judiciara, pentru prejudiciul cauzat Autorității, cumpărătorul este obligat la

plata daunelor ... ", ceea ce înseamnă ca doar după ce a intervenit desființarea

contractului reclamanta ar fi putut sa solicite sumele din acțiune. Prima

sarcina a reclamantei era deci aceea de a cere si de a proba ca a intervenit

rezoluțiunea in temeiul pactului comisoriu, cu atât mai mult cu cat aceasta

chestiune era una litigioasa, din moment ce s-a arătat încă de la convocarea la

concilierea directa ca nu se considera acest contract rezolvit. În alta ordine

de idei, reclamanta nu mai este în măsură să invoce rezoluțiunea convențională

deoarece: - a acceptat executarea contractului după termenul la care ar fi

intervenit pretinsa desființare de plin drept; - clauza accesorie la care se

refera pactul comisoriu și-a încetat aplicabilitatea, deci nici sancțiunea corespunzătoare

nu mai poate fi aplicată;

După pretinsa

intervenire a desființării de plin drept a contractului de vânzare-cumpărare de

acțiuni nr. 1/2003, in loc sa aducă la cunoștința paratului R.G. aceasta împrejurare,

reclamanta A.V.A.S. a acceptat realizarea de către acesta a investițiilor

asumate pentru anul II investițional, in suma de 204.796 EURO, deci a acceptat

executarea contractului in continuare cu privire la o clauză esențială. ceea ce

instanțele de fond si de apel au subliniat in motivare.

Potrivit art. 8.12.1 din

contract, aceasta desființare ar fi avut loc (daca ar fi fost îndeplinite condițiile

intervenirii pactului comisoriu) la data de 14 aprilei 2005, respectiv după

trecerea a 30 de zile lucrătoare de la eliberarea de către Oficiul Registrului Comerțului

a certificatului de înscriere de mențiuni cu privire la majorarea de capital

social aferenta primei perioade investiționale (14 februarie 2005), la care se adaugă

încă 30 de zile calendaristice.

Investițiile din surse

proprii corespunzătoare anului II investițional s-au realizat de către cumpărător

până la data de 21 decembrie 2005, conform Actului Adițional din 21 decembrie 2005

la Statutul S.C. M. S.A., deci ulterior datei de 24 aprilie 2005, reci amanta

fiind înștiințată și acceptând executarea contractului;

Pe de alta parte, rezoluțiunea

este o sancțiune pentru neîndeplinirea culpabila a obligațiilor contractuale

efective si in vigoare, neputându-se aplica pentru obligații deja executate sau

stinse.

Potrivit art. 8.12.6 din

contract, garanția constituita in vederea realizării obligației investiționale încetează

la sfârșitul perioadei investiționale in termen de 40 de zile de la data la

care comparatorul prezintă certificatele de înscriere de mențiuni la ORC cu privire la întregul volum de investiții asumat. Acest termen s-a împlinit la data de

10 aprilie 2006 (40 de zile de la 01 martie 2006, când s-a prezentat dovada înregistrări

la ORC a majorării capitalului social pentru ultimul an investițional). Orice

notificare ulterioara, invocata de recurenta ca fiind din 2007, nu își poate

produce efectele, obligațiile investiționale fiind realizate mult anterior.

Tot la acel termen, depășit

deja, încetează și rațiunea pentru care aceste garanții au fost instituite, ca

si posibilitatea reclamantei de a invoca rezoluțiunea contractului ca sancțiune.

Scopul principal urmărit

de părți prin instituirea garanției, acela de a asigura executarea de către

reclamant a investițiilor a fost atins, întrucât investițiile au fost efectuate

in cuantumul stabilit. Consecința păgubitoare nu s-a produs, adică tocmai aceea

in considerarea căreia s-a stipulat consecința atât de grava a rezoluțiunii contractului.

Nu este posibil ca

nerespectarea unei clauze accesorii și temporare, prin care se instituie o garanție

în vederea executării unei clauze principale, să atragă consecințe mai grave decât

nerespectarea înseși a c1auzei principale.

De asemenea, din moment

ce obligația principală s-a îndeplinit, dispare rațiunea aplicării clauzei

accesorii de garanție, potrivit principiului de drept

accesorium sequitur

principale

.

Este adevărat că acest

contract de vânzare-cumpărare de acțiuni este unul de adeziune, ale cărui

clauze sunt reglementate în mare măsura de dispozițiile O.G. nr. 25/2002, însă,

chiar într-o atare situație, părțile au o poziție de egalitate, atât în ceea ce

privește cuantumul contraprestațiilor si executarea obligațiilor, cât și ca

raportare la legea aplicabilă, reprezentată de dispozițiile de drept material

sau procesual.

În cazul în speță însa,

datorita relei credințe a recurentei-reclamante în interpretarea și aplicarea

clauzelor contractuale, concretizata si prin promovarea unei acțiuni judiciare în

pretenții, această convenție tinde să devină un contract injust și abuziv,

conferind aparent drepturi doar recurentei și instituind în sarcina intimatului

obligații disproporționate.

Aceasta pentru că, după

ce paratul a cumpărat pachetul de acțiuni la valoarea lor nominală, de 491.581

lei, după ce a efectuat investiții de mediu de 16.353,19 EURO și investiții

directe din surse proprii de 370.306,33 EURO, deci a cheltuit echivalentul a

aproximativ 400.000 euro, este chemat in judecata pentru a fi obligat la plata

a încă aproximativ 1.700.000 euro, urmând să piardă și sumele deja plătite, menționate

anterior.

Suma de 2.100.000 EURO

ar ajunge astfel în contul reclamantei, fără nici o contraprestație economica,

deoarece societatea privatizata producea anterior pierderi, în condițiile in

care, dincolo de unele deficiente, care nu ii sunt imputabile, ținând de

completarea si depunerea unor formulare, reclamantul și-a îndeplinit toate obligațiile

contractuale esențiale și, așa cum menționează concluziile raportului de

expertiza, nu a cauzat nici un prejudiciu A.V.A.S..

Intenția

recurentei-reclamante a fost aceea de a privatiza o întreprindere care producea

pierderi la bugetul de stat, de a asigura efectuarea de investiții și păstrarea

locurilor de muncă, iar nu de a obține un astfel de venit nemeritat din penalități

sau sancțiuni pretinse abuziv.

Pentru aceste

considerente conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge recursul declarat de

reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 142 din 17

martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta A.V.A.S. București împotriva deciziei comerciale nr. 142

din 17 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca

nefondat.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 26 ianuarie 2011.