ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 506/2011

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 506/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 16 martie 2009 reclamanta SC G.E.C. SRL Pitești a chemat în judecată pe

pârâta SC K.E.C. SRL Pitești solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța

să se dispună desființarea contractului de execuție de lucrări nr. 64 din 24

ianuarie 2008, restituirea sumei de 150.000 lei achitată cu titlu de avans,

plata daunelor interese provocate de neexecutarea contractului, evaluate

provizoriu la suma de 1000 lei cu cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii reclamanta a

arătat că a convenit ca pârâta să execute lucrări de „excavat și evacuat

pământ, executat sprijiniri metalice și grinda de coronament la piloți” pe

terenul proprietatea sa, achitându-i suma de 150.000 lei, pentru începerea

imediată a lucrării, însă aceasta nu a efectuat nici un fel de săpături, deși a

trecut aproape un an de la demararea contractului, blocând proiectul imobiliar

și fiindu-i create prejudicii materiale, provenite din dobânzile bancare.

Pârâta a formulat cerere

reconvențională și întâmpinare, solicitând să se dispună obligarea reclamantei

la plata sumei de 46.616 lei, reprezentând diferență dintre lucrările executate

și plata avansului, motivând că, avansul în sumă de 150.000 lei, a fost

insuficient pentru a acoperi costul elementelor metalice, aceasta reprezentând

prima operațiune care trebuia executată.

A mai arătat

că, motivul de real al nefinalizării contractului îl constituie lipsa

finanțării, nefiind în culpă, câtă

vreme a executat confecțiile metalice în conformitate cu proiectul pus la

dispoziție de către reclamantă și că, nu-și poate însuși confecțiile deoarece,

fiind dimensionate, nu le mai poate utiliza.

Prin sentința nr. 953/C din 30 iunie

2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, au fost admise în parte

acțiunea principală și cererea reconvențională și s-a dispus desființarea

contractului de execuție lucrări nr. 64 din 24 ianuarie 2008, din vina ambelor

părți.

Pârâta a fost obligată să-i

restituie reclamantei suma de 150.000 lei, plătită cu titlu de avans; a fost

respins capătul de cerere privind daunele interese; de asemenea, a fost

respinsă cererea reconvențională și s-au compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a se pronunța astfel instanța

de fond a luat act de intenția comună manifestată de ambele părți privind

desființarea contractului a cărui reziliere s-a constatat din vina ambelor

părți.

S-a examinat cel de-al doilea petit

al cererii principale împreună cu cererea reconvențională instanța apreciind în

baza probatoriului administrat și a concluziilor din raportul de expertiză tehnică

(fila 123) că se impune ca pârâta-executant să restituie acest avans, pe care

nu ar fi trebuit să-1 folosească atâta vreme cât nu a primit nici un ordin de

începere a lucrărilor, nici nu i-au fost predat de către beneficiar

procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului și, a bornelor de repere.

Pe de altă

parte, s-a reținut în sarcina executantului și culpa de a nu fi notificat

în scris beneficiarul cu privire la

ceea ce pretinde că a executat din lucrarea contractată, deși potrivit art. 13.2

-13.4 din contract, această obligație și, corelativ, obligația beneficiarului

de a recepționa lucrarea, trebuia exercitată și pentru părți distincte din

lucrare.

Procedând astfel și cheltuind în

condițiile arătate suma primită ca avans a lucrării, plus o diferență din banii

proprii, executantul-pârât a făcut-o pe riscul

său, în afara termenilor contractuali, astfel că nu poate solicita ca

reclamanta să-i

plătească și această diferență, care nu este de 46.616

lei, astfel cum a pretins prin cererea reconvențională, ci de 8.560 lei, astfel

cum rezultă din conținutul raportului de expertiză (fila 122) ale cărui

concluzii și le-a însușit.

Tot în baza concluziilor raportului

de expertiză (fila 121) a fost înlăturată și susținerea pârâtei-reclamante, în

sensul că elementele confecționate nu pot fi folosite la executarea altor

lucrări, expertul tehnic pronunțându-se în sensul că țevile și profilele

metalice achiziționate pot fi folosite și la alte lucrări, în condiții în care

documentațiile tehnice ar prevede dimensiuni apropiate pentru lungimi diametre,

iar pârâta-reclamantă și-a însușit aceste concluzii.

În fine, cât

privește petitul 3 din cererea introductivă, prin care reclamanta-

pârâtă a solicitat obligarea

pârâtei-reclamante la plata daunelor-interese provocate

ca urmare a neexecutării contractului, instanța urmează să respingă și

acest petit,

reținând în motivarea acestei soluții: propria culpă a

reclamantei pentru

neexecutarea

contractului (anterior expusă), chiar dacă ea este dublată și de o culpă a

pârâtei, lipsa clauzei penale inclusă în contract care să se refere la

modalitatea de

a calcula daunele interese pretinse și, în final, faptul

că reclamanta însăși nu a dovedit care a fost prejudiciul suferit, sarcina

probei incumbându-i, potrivit art. 1169 C. civ.

Împotriva acestei soluții au

promovat apel ambele părți, iar instanța de apel răspunzând criticilor

formulate prin decizia nr. 76 din 28 septembrie 2010 a admis apelul pârâtei-reclamante SC K.E.C. SRL, a schimbat în parte sentința și a respins

acțiunea principală. Totodată a admis în parte cererea reconvențională și a

obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 8559,31 lei menținând restul

sentinței.

Apelul promovat de reclamanta-pârâtă

SC G.E.C. SRL a fost respins ca nefondat și s-a procedat la compensarea

cheltuielilor de judecată.

În motivarea soluției instanța de

control judiciar a reținut că așa cum susține și apelanta-pârâtă, soluția

pronunțată de instanța de fond se bazează pe lipsa ordinului de începere a

lucrărilor, făcând o interpretare restrictivă a convenției și ignorând

probatoriul administrat.

Atât în acțiunea introductivă, cât

și la interogatoriul administrat (f.76) - întrebarea nr. 6, reclamanta a

recunoscut că obligația de începere a lucrărilor a intervenit imediat după

încheierea convenției.

De asemenea, art. 14.3 din convenție

trebuie interpretat în sensul primirii avansului după primirea ordinului de

începere, întrucât o succedare inversă, nu ar justifica blocarea sumei de bani,

în beneficiul unui terț: Prin deducție logică, virarea sumei echivalează cu

acordul începerii lucrărilor, chiar dacă nu ar fi existat un acord verbal, așa

cum se evidențiază.

Potrivit normelor de interpretare,

convenția trebuie interpretată în sensul în care părțile se obligă.

Legat de a

doua critică, s-a apreciat că, într-adevăr instanța reține obligația

de începere imediată a lucrării, dar

în baza unui acord scris, deși nicăieri în convenție nu se stipulează

modalitatea de realizare a acestui ordin. Reținându-se obligativitatea acestui

ordin scris, s-ar putea interpreta că înțelegerea dintre părți, nu ar putea fi

pusă în aplicare

niciodată, dacă

beneficiarul ar refuza să întocmească acest înscris, aspect care ar excede

convenției

și ar transforma-o într-o formă unilaterală. Dacă începerea lucrării ar fi fost

lăsată numai la latitudinea reclamantei, așa cum s-a arătat, nu s-ar mai

justifica plata avansului și celelalte operațiuni, care au precedat sau au

succedat acestui moment.

S-a considerat

fondată și cea de-a treia critică, deoarece instanța de fond reține culpa

reclamantei pentru plata avansului,

fără consecințe juridice, cu toate că plata înseamnă însăși acordul de începere

a lucrărilor și dispune restituirea avansului, în condițiile în care, pârâta nu

a încălcat nici un fel de obligație contractuală.

Aceasta a respectat proiectul pus la

dispoziție de către reclamantă, confecțiile metalice fiind dimensionate și

adaptate pentru construcție. Neexecutarea lucrării în termen, nu-i poate fi

imputată pârâtei, deoarece, termenul de 60 de zile stipulat la art. 31, „poate

fi defalcat în funcție de execuția piloților”, iar prin adresa nr. 177 din 4

noiembrie 2008, emisă de pârâtă (f.14), aceasta a informat că sistează orice

demers executarea proiectului, solicitând restituirea avansului, cu motivarea

rămânerii „fără obiect” a contractului, urmând ca, „în condițiile în care va fi

posibilă continuarea proiectului”, să colaboreze.

Prin urmare, reclamanta nu acuză

activitatea pârâtei, ci imposibilitate continuării proiectului, din motive

financiare, așa cum s-a dovedit prin înscrisurile atașate.

În răspunsul dat de pârâtă (f.15),

s-a precizat imposibilitatea realizării contractului, din motive financiare,

justificându-se lipsa lucrărilor de excavare pe „amânările repetate” ale

beneficiarei.

Pe de altă parte, reclamanta nu

putea sa-i pretindă pârâtei să continue executarea lucrărilor, fără să-i

avanseze sumele de bani necesare.

Potrivit art. 9.3 alin. (2) din

convenție, costurile suplimentare pentru executarea și respectarea convenției

trebuiau să fie „acoperite pe cheltuiala beneficiarului”.

În raport de acest text, coroborat

cu lipsa culpei pârâtei, instanța de fond trebuia să admită în parte cererea

reconvențională, în raport de constatările raportului de expertiză. Verificând

raportul de expertiză și dată fiind natura lucrării, pârâta a procedat în mod

corect la achiziționarea și pregătirea confecțiilor metalice, nefiind nici un

fel motiv sau sancțiune de a le păstra.

Pârâta nu i-a creat nici un fel de

prejudiciu reclamantei și de aceea, în mod corect, instanța de fond a respins

acordarea daunelor interese.

S-a apreciat ca fondată critica în

raport de susținerea neindicării temeiului de drept în ceea ce privește

restituirea avansului, în condițiile în care, clauzele contractuale nu prevăd

reglementări și nici alte norme legale.

Nu se poate interpreta ca fiind o

plată nedatorată, deoarece există convenție, bunurile fiind comandate și

confecționate la solicitarea reclamantei.

În ceea ce privește capătul de

cerere referitor la încetarea contractului („desființare”), ambele părți și-au

exprimat acordul, așa încât, în apel nu se mai impun discuții în acest sens.

Cu petiția înregistrată la data de 9

noiembrie 2010 reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat,

criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate aspecte de

nelegalitate.

Se susține că s-a făcut o

interpretare eronată a clauzelor contractului privind existența unui acord de

începere a lucrării.

De asemenea s-a ignorat caracterul

sinalagmatic al contractului încheiat ce determină interdependența prestațiilor

reciproce, acordul privind efectuarea plății neputându-se realiza decât în

vederea interesului debutului executării lucrărilor.

Prezumția de bună-credință față de

executantul-intimat a fost răsturnată de către executantul-intimat, instanța de

apel refuzând a face aplicarea normelor convenționale ce reglementează

procedura de lucru prevăzută de art.13 din contract.

Mai consideră recurenta că este

evidentă contradicția față de raportul de expertiză privind confecționarea

elementelor metalice precum și remarca unei stive metalice nedimensionate

bunuri de gen nerecepționate conform contractului, imposibil de calificat ca

fiind sprijinirile aferente lucrării.

Recursul este nefondat.

În data de 24 ianuarie 2008 între

părți a fost încheiat contractul cu nr. 64, având ca

obiect lucrările menționate în art. 3 pct. 3.1 în valoare totala

de 422.479 lei cu TVA.

În baza art. 14, pct. 14.3 din

numitul contract, beneficiarul a acordat un avans în sumă de 150.000 lei,

reprezentând aprox. 35% din valoarea totală a lucrării, sumă care a fost

folosită integral pentru aprovizionarea materialelor necesare confecționării

stâlpilor de susținere, folosiți pentru excavarea ulterioară a terenului.

În documentația tehnică și proiectul

de execuție întocmite de către proiectant la solicitarea reclamantei, așa cum a

constatat și expertul în raportul de expertiză, tehnologia de execuție a unei

săpături într-o incintă închisă este următoarea: se fasonează, sudează si

montează la nivel de subansamble în atelier confecția metalică, operații care

au fost executate de către noi în limita avansului primit, apoi excavația se

realizează în 4 etape concomitent cu montarea fiecărui nivel de sprijinire,

astfel încât durata de menținere deschisă a incintei să fie minimă, datorită

posibilității degradării malurilor.

Față de situația de fapt prezentată,

se apreciază decizia nr. 76/A-C pronunțată de Curtea de Apel Pitești este

legală iar criticile

formulate de către recurentă sunt

neîntemeiate.

Astfel, instanța de apel a constatat

că soluția instanței de fond se bazează exclusiv pe lipsa ordinului de începere

a lucrărilor aceasta făcând o interpretare restrictivă a convenției și ignorând

probatoriul administrat deși la interogatoriul administrat, întrebarea nr. 6

reclamanta a recunoscut că obligația de începere a lucrărilor a intervenit

imediat după încheierea contractului, mai mult virarea avansului în temeiul

art. 14.3 din convenție echivalează cu acordul începerii lucrărilor.

S-a reținut în mod corect de către

instanța de apel că reclamanta nu acuza activitatea pârâtei ci imposibilitatea

continuării proiectului din motive financiare, dovedit acest fapt prin

înscrisurile din dosar și de asemenea că reclamanta nu putea să-i pretindă pârâtei

să continue executarea lucrărilor fără să-i avanseze sumele de bani necesare.

Sintetizând, se poate reține că:

1.- contractul de execuție lucrări

încheiat nu a putut fi executat din vina beneficiarului care nu a transmis ordinul

de începere a lucrărilor, conform dispozițiilor art. 11.1 alin. (1) din

contract.

2.- societatea intimată a

achiziționat, fasonat și sudat elemente necesare sprijinirii excavației în

limita sumei de 158.560 Ron, conform raportului de expertiză.

3.- lucrarea nu a mai continuat din

lipsa de funduri din partea beneficiarului, care nu a mai avansat sume de bani

necesare continuării acestora, dovadă fiind lipsa ordinului de începere a

lucrărilor și lipsa oricărui alt contract de execuție a celorlalte lucrări de

construcție.

4.- expertul în cauză și

proiectantul lucrării afirmă că succesiunea operațiilor de execuție este cea

susținută de noi, iar afirmația că trebuia excavat terenul este lipsită de orice

fundament tehnic.

5.- materialele achiziționate se

află în posesia noastră și stau la dispoziția reclamantei, deoarece noi nu avem

altă lucrare unde ar putea fi folosite.

Față de cele arătate rezultă că

instanța a apreciat corect dispozițiile clauzelor contractului încheiat,

nefiind încălcate dispozițiile art. 969 C. civ. astfel că,

Văzând dispozițiile art. 312 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta SC G.E.C. SRL PITEȘTI împotriva deciziei nr. 76/A-C din

28 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3

februarie 2011.