ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 506/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 martie 2009 reclamanta SC G.E.C. SRL Pitești a chemat în judecată pe pârâta SC K.E.C. SRL Pitești solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se dispună desființarea contractului de execuție de lucrări nr. 64 din 24 ianuarie 2008, restituirea sumei de 150.000 lei achitată cu titlu de avans, plata daunelor interese provocate de neexecutarea contractului, evaluate provizoriu la suma de 1000 lei cu cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii reclamanta a arătat că a convenit ca pârâta să execute lucrări de „excavat și evacuat pământ, executat sprijiniri metalice și grinda de coronament la piloți” pe terenul proprietatea sa, achitându-i suma de 150.000 lei, pentru începerea imediată a lucrării, însă aceasta nu a efectuat nici un fel de săpături, deși a trecut aproape un an de la demararea contractului, blocând proiectul imobiliar și fiindu-i create prejudicii materiale, provenite din dobânzile bancare. Pârâta a formulat cerere reconvențională și întâmpinare, solicitând să se dispună obligarea reclamantei la plata sumei de 46.616 lei, reprezentând diferență dintre lucrările executate și plata avansului, motivând că, avansul în sumă de 150.000 lei, a fost insuficient pentru a acoperi costul elementelor metalice, aceasta reprezentând prima operațiune care trebuia executată.

A mai arătat că, motivul de real al nefinalizării contractului îl constituie lipsa finanțării, nefiind în culpă, câtă vreme a executat confecțiile metalice în conformitate cu proiectul pus la dispoziție de către reclamantă și că, nu-și poate însuși confecțiile deoarece, fiind dimensionate, nu le mai poate utiliza. Prin sentința nr. 953/C din 30 iunie 2010, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, au fost admise în parte acțiunea principală și cererea reconvențională și s-a dispus desființarea contractului de execuție lucrări nr. 64 din 24 ianuarie 2008, din vina ambelor părți. Pârâta a fost obligată să-i restituie reclamantei suma de 150.000 lei, plătită cu titlu de avans; a fost respins capătul de cerere privind daunele interese; de asemenea, a fost respinsă cererea reconvențională și s-au compensat cheltuielile de judecată.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a luat act de intenția comună manifestată de ambele părți privind desființarea contractului a cărui reziliere s-a constatat din vina ambelor părți. S-a examinat cel de-al doilea petit al cererii principale împreună cu cererea reconvențională instanța apreciind în baza probatoriului administrat și a concluziilor din raportul de expertiză tehnică (fila 123) că se impune ca pârâta-executant să restituie acest avans, pe care nu ar fi trebuit să-1 folosească atâta vreme cât nu a primit nici un ordin de începere a lucrărilor, nici nu i-au fost predat de către beneficiar procesul-verbal de predare-primire a amplasamentului și, a bornelor de repere.

Pe de altă parte, s-a reținut în sarcina executantului și culpa de a nu fi notificat în scris beneficiarul cu privire la ceea ce pretinde că a executat din lucrarea contractată, deși potrivit art. 13.2 -13.4 din contract, această obligație și, corelativ, obligația beneficiarului de a recepționa lucrarea, trebuia exercitată și pentru părți distincte din lucrare. Procedând astfel și cheltuind în condițiile arătate suma primită ca avans a lucrării, plus o diferență din banii proprii, executantul-pârât a făcut-o pe riscul său, în afara termenilor contractuali, astfel că nu poate solicita ca reclamanta să-i plătească și această diferență, care nu este de 46.616 lei, astfel cum a pretins prin cererea reconvențională, ci de 8.560 lei, astfel cum rezultă din conținutul raportului de expertiză (fila 122) ale cărui concluzii și le-a însușit.

Tot în baza concluziilor raportului de expertiză (fila 121) a fost înlăturată și susținerea pârâtei-reclamante, în sensul că elementele confecționate nu pot fi folosite la executarea altor lucrări, expertul tehnic pronunțându-se în sensul că țevile și profilele metalice achiziționate pot fi folosite și la alte lucrări, în condiții în care documentațiile tehnice ar prevede dimensiuni apropiate pentru lungimi diametre, iar pârâta-reclamantă și-a însușit aceste concluzii.

În fine, cât privește petitul 3 din cererea introductivă, prin care reclamanta- pârâtă a solicitat obligarea pârâtei-reclamante la plata daunelor-interese provocate ca urmare a neexecutării contractului, instanța urmează să respingă și acest petit, reținând în motivarea acestei soluții: propria culpă a reclamantei pentru neexecutarea contractului (anterior expusă), chiar dacă ea este dublată și de o culpă a pârâtei, lipsa clauzei penale inclusă în contract care să se refere la modalitatea de a calcula daunele interese pretinse și, în final, faptul că reclamanta însăși nu a dovedit care a fost prejudiciul suferit, sarcina probei incumbându-i, potrivit art. 1169 C. civ. Împotriva acestei soluții au promovat apel ambele părți, iar instanța de apel răspunzând criticilor formulate prin decizia nr. 76 din 28 septembrie 2010 a admis apelul pârâtei-reclamante SC K.E.C.

SRL, a schimbat în parte sentința și a respins acțiunea principală. Totodată a admis în parte cererea reconvențională și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 8559,31 lei menținând restul sentinței. Apelul promovat de reclamanta-pârâtă SC G.E.C. SRL a fost respins ca nefondat și s-a procedat la compensarea cheltuielilor de judecată. În motivarea soluției instanța de control judiciar a reținut că așa cum susține și apelanta-pârâtă, soluția pronunțată de instanța de fond se bazează pe lipsa ordinului de începere a lucrărilor, făcând o interpretare restrictivă a convenției și ignorând probatoriul administrat. Atât în acțiunea introductivă, cât și la interogatoriul administrat (f.76) - întrebarea nr. 6, reclamanta a recunoscut că obligația de începere a lucrărilor a intervenit imediat după încheierea convenției.

De asemenea, art. 14.3 din convenție trebuie interpretat în sensul primirii avansului după primirea ordinului de începere, întrucât o succedare inversă, nu ar justifica blocarea sumei de bani, în beneficiul unui terț: Prin deducție logică, virarea sumei echivalează cu acordul începerii lucrărilor, chiar dacă nu ar fi existat un acord verbal, așa cum se evidențiază. Potrivit normelor de interpretare, convenția trebuie interpretată în sensul în care părțile se obligă. Legat de a doua critică, s-a apreciat că, într-adevăr instanța reține obligația de începere imediată a lucrării, dar în baza unui acord scris, deși nicăieri în convenție nu se stipulează modalitatea de realizare a acestui ordin. Reținându-se obligativitatea acestui ordin scris, s-ar putea interpreta că înțelegerea dintre părți, nu ar putea fi pusă în aplicare niciodată, dacă beneficiarul ar refuza să întocmească acest înscris, aspect care ar excede convenției și ar transforma-o într-o formă unilaterală.

Dacă începerea lucrării ar fi fost lăsată numai la latitudinea reclamantei, așa cum s-a arătat, nu s-ar mai justifica plata avansului și celelalte operațiuni, care au precedat sau au succedat acestui moment. S-a considerat fondată și cea de-a treia critică, deoarece instanța de fond reține culpa reclamantei pentru plata avansului, fără consecințe juridice, cu toate că plata înseamnă însăși acordul de începere a lucrărilor și dispune restituirea avansului, în condițiile în care, pârâta nu a încălcat nici un fel de obligație contractuală. Aceasta a respectat proiectul pus la dispoziție de către reclamantă, confecțiile metalice fiind dimensionate și adaptate pentru construcție.

Neexecutarea lucrării în termen, nu-i poate fi imputată pârâtei, deoarece, termenul de 60 de zile stipulat la art. 31, „poate fi defalcat în funcție de execuția piloților”, iar prin adresa nr. 177 din 4 noiembrie 2008, emisă de pârâtă (f.14), aceasta a informat că sistează orice demers executarea proiectului, solicitând restituirea avansului, cu motivarea rămânerii „fără obiect” a contractului, urmând ca, „în condițiile în care va fi posibilă continuarea proiectului”, să colaboreze. Prin urmare, reclamanta nu acuză activitatea pârâtei, ci imposibilitate continuării proiectului, din motive financiare, așa cum s-a dovedit prin înscrisurile atașate. În răspunsul dat de pârâtă (f.15), s-a precizat imposibilitatea realizării contractului, din motive financiare, justificându-se lipsa lucrărilor de excavare pe „amânările repetate” ale beneficiarei.

Pe de altă parte, reclamanta nu putea sa-i pretindă pârâtei să continue executarea lucrărilor, fără să-i avanseze sumele de bani necesare. Potrivit art. 9.3 alin. (2) din convenție, costurile suplimentare pentru executarea și respectarea convenției trebuiau să fie „acoperite pe cheltuiala beneficiarului”. În raport de acest text, coroborat cu lipsa culpei pârâtei, instanța de fond trebuia să admită în parte cererea reconvențională, în raport de constatările raportului de expertiză. Verificând raportul de expertiză și dată fiind natura lucrării, pârâta a procedat în mod corect la achiziționarea și pregătirea confecțiilor metalice, nefiind nici un fel motiv sau sancțiune de a le păstra. Pârâta nu i-a creat nici un fel de prejudiciu reclamantei și de aceea, în mod corect, instanța de fond a respins acordarea daunelor interese.

S-a apreciat ca fondată critica în raport de susținerea neindicării temeiului de drept în ceea ce privește restituirea avansului, în condițiile în care, clauzele contractuale nu prevăd reglementări și nici alte norme legale. Nu se poate interpreta ca fiind o plată nedatorată, deoarece există convenție, bunurile fiind comandate și confecționate la solicitarea reclamantei. În ceea ce privește capătul de cerere referitor la încetarea contractului („desființare”), ambele părți și-au exprimat acordul, așa încât, în apel nu se mai impun discuții în acest sens. Cu petiția înregistrată la data de 9 noiembrie 2010 reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate aspecte de nelegalitate.

Se susține că s-a făcut o interpretare eronată a clauzelor contractului privind existența unui acord de începere a lucrării. De asemenea s-a ignorat caracterul sinalagmatic al contractului încheiat ce determină interdependența prestațiilor reciproce, acordul privind efectuarea plății neputându-se realiza decât în vederea interesului debutului executării lucrărilor. Prezumția de bună-credință față de executantul-intimat a fost răsturnată de către executantul-intimat, instanța de apel refuzând a face aplicarea normelor convenționale ce reglementează procedura de lucru prevăzută de art.13 din contract. Mai consideră recurenta că este evidentă contradicția față de raportul de expertiză privind confecționarea elementelor metalice precum și remarca unei stive metalice nedimensionate bunuri de gen nerecepționate conform contractului, imposibil de calificat ca fiind sprijinirile aferente lucrării.

Recursul este nefondat. În data de 24 ianuarie 2008 între părți a fost încheiat contractul cu nr. 64, având ca obiect lucrările menționate în art. 3 pct. 3.1 în valoare totala de 422.479 lei cu TVA. În baza art. 14, pct. 14.3 din numitul contract, beneficiarul a acordat un avans în sumă de 150.000 lei, reprezentând aprox. 35% din valoarea totală a lucrării, sumă care a fost folosită integral pentru aprovizionarea materialelor necesare confecționării stâlpilor de susținere, folosiți pentru excavarea ulterioară a terenului.

În documentația tehnică și proiectul de execuție întocmite de către proiectant la solicitarea reclamantei, așa cum a constatat și expertul în raportul de expertiză, tehnologia de execuție a unei săpături într-o incintă închisă este următoarea: se fasonează, sudează si montează la nivel de subansamble în atelier confecția metalică, operații care au fost executate de către noi în limita avansului primit, apoi excavația se realizează în 4 etape concomitent cu montarea fiecărui nivel de sprijinire, astfel încât durata de menținere deschisă a incintei să fie minimă, datorită posibilității degradării malurilor. Față de situația de fapt prezentată, se apreciază decizia nr. 76/A-C pronunțată de Curtea de Apel Pitești este legală iar criticile formulate de către recurentă sunt neîntemeiate.

Astfel, instanța de apel a constatat că soluția instanței de fond se bazează exclusiv pe lipsa ordinului de începere a lucrărilor aceasta făcând o interpretare restrictivă a convenției și ignorând probatoriul administrat deși la interogatoriul administrat, întrebarea nr. 6 reclamanta a recunoscut că obligația de începere a lucrărilor a intervenit imediat după încheierea contractului, mai mult virarea avansului în temeiul art. 14.3 din convenție echivalează cu acordul începerii lucrărilor. S-a reținut în mod corect de către instanța de apel că reclamanta nu acuza activitatea pârâtei ci imposibilitatea continuării proiectului din motive financiare, dovedit acest fapt prin înscrisurile din dosar și de asemenea că reclamanta nu putea să-i pretindă pârâtei să continue executarea lucrărilor fără să-i avanseze sumele de bani necesare.

Sintetizând, se poate reține că: 1.- contractul de execuție lucrări încheiat nu a putut fi executat din vina beneficiarului care nu a transmis ordinul de începere a lucrărilor, conform dispozițiilor art. 11.1 alin. (1) din contract. 2.- societatea intimată a achiziționat, fasonat și sudat elemente necesare sprijinirii excavației în limita sumei de 158.560 Ron, conform raportului de expertiză. 3.- lucrarea nu a mai continuat din lipsa de funduri din partea beneficiarului, care nu a mai avansat sume de bani necesare continuării acestora, dovadă fiind lipsa ordinului de începere a lucrărilor și lipsa oricărui alt contract de execuție a celorlalte lucrări de construcție. 4.- expertul în cauză și proiectantul lucrării afirmă că succesiunea operațiilor de execuție este cea susținută de noi, iar afirmația că trebuia excavat terenul este lipsită de orice fundament tehnic.

5.- materialele achiziționate se află în posesia noastră și stau la dispoziția reclamantei, deoarece noi nu avem altă lucrare unde ar putea fi folosite. Față de cele arătate rezultă că instanța a apreciat corect dispozițiile clauzelor contractului încheiat, nefiind încălcate dispozițiile art. 969 C. civ. astfel că, Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC G.E.C. SRL PITEȘTI împotriva deciziei nr. 76/A-C din 28 septembrie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția comercială de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 3 februarie 2011.