ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6498/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 481 din 28 iunie 2005, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, cererea promovată de inculpatul I.C. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina sa, din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. A fost condamnat inculpatul I.C., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 C. pen., în condițiile art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., și i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

S-a confiscat de la inculpat un cuțit cu mâner din lemn și lama de 15 cm. În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada prevenției începând cu data de 13 februarie 2005 la zi. A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de partea vătămată și civilă D.I. din Tg. Frumos. S-a luat act că partea vătămată D.N., nu s-a constituit parte civilă în cauză. A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 25.000.000 lei cheltuieli judiciare din care 400.000 lei onorariu avocat din oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Inculpatul I.C. a locuit într-un imobil vecin cu imobilul în care a locuit victima D.I. și familia acestuia într-o curte comună din comuna Oțeleni, județul Iași. În seara zilei de 11 februarie 2005, I.C. l-a surprins pe nepotul său D.A., respectiv fiul victimei, în curte, îmbrăcat sumar, l-a certat și i-a aplicat o corecție lovindu-l cu un băț în regiunea lombară stângă. Copilul a intrat în casă iar în crust timp a venit tatăl său, D.I. căruia i s-a plâns de lovitura pe care i-a aplicat-o inculpatul. D.I. s-a deplasat la locuința socrului său unde l-a întrebat de ce i-a agresat copilul și l-a apucat cu o mână de gât în zona în care acesta din urmă are un orificiu pentru respirație.

Inculpatul, în acest moment tăia niște varză cu un cuțit de bucătărie, cu care i-a aplicat victimei o lovitură în zona abdominală. S-a mai reținut că, săvârșirea acestei infracțiuni a fost probată prin declarațiile martorilor, proces-verbal de cercetare la fața locului și concluziile raportului de necropsie. Din raportul de necropsie a rezultat că moartea lui D.I. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței cardio-respiratorie acute, consecința peritonitei, produse în cadrul unui traumatism abdominal (plăgi penetrante gastrică, de intestin subțire și plagă hepatică). Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea producerii lor prin loviri active repetate cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit).

S-a mai reținut că, cu ocazia dezbaterilor pe fond, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în cea prevăzută de art. 183 C. pen., însă instanța nu a îmbrățișat acest punct de vedere și a respins această cerere, cu motivarea că inculpatul a folosit un cuțit și a aplicat lovituri victimei în zona abdominală, zonă cu organe vitale, ca după modul concret de săvârșire a faptei nu poate fi vorba de vreo vătămare așa cum prevăd art. 180-182 C. pen. care să conducă la moartea victimei pentru a se putea încadra fapta în dispozițiile art. 183 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen inculpatul I.C., invocând nelegalitatea și netemeinicia hotărârii.

Motivându-și apelul, inculpatul a susținut că victima este cea care a intrat în locuința sa și a exercitat o acțiune violentă în sensul că l-a strâns de gât, chiar de orificiul pe care îl are pentru respirație și pentru a-și asigura scăparea de acțiunea violentă a victimei, inculpatul care tăia o varză cu cuțitul, i-a aplicat două lovituri în abdomen cu acest obiect înțepător-tăios. A solicitat inculpatul reaprecierea materialului probator administrat, admiterea apelului, desființarea hotărârii pronunțate și pe fond achitarea sa întrucât a comis fapta în condiții de legitimă apărare. În subsidiar a solicitat a se reține în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece victima a inițiat activitatea violentă, a intrat în locuința sa și l-a strâns de gât, iar el nu a făcut altceva decât să se apere.

A mai precizat inculpatul că nu a premeditat săvârșirea faptei, a fost o acțiune spontană și a solicitat a-i fi redusă pedeapsă aplicată. Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, și prin decizia penală nr. 293 din 6 septembrie 2005, respinge apelul reținându-se că, în seara zilei de 11 februarie 2005, inculpatul I.C. l-a surprins pe nepotul său D.A., în vârstă de 5 ani, în curte la el, îmbrăcat sumar și că i-a aplicat acestuia lovituri producându-i un hematom epicranian și echimoze, leziuni ce au putut fi produse prin lovire cu corpuri contondente, pot data din 11 februarie 2005 și au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile îngrijire medicală.

Victima D.I., tatăl minorului D.A. aflând de violențele exercitate de bunic asupra minorului, a mers în imobilul acestuia pentru a-l întreba de ce i-a agresat copilul. În acele împrejurări, inculpatul i-a aplicat victimei două lovituri profunde cu un cuțit cu lama de 14 cm producându-i plăgi penetrante gastrică și de intestin subțire, precum și o plagă hepatică care i-au cauzat moartea. S-a mai reținut că, pe corpul inculpatului nu s-au constatat nici un fel de leziuni sau echimoze care să dovedească susținerile acestuia potrivit căreia, victima l-ar fi strâns de gât, respectiv de orificiul prin care respiră și că dacă inculpatul ar fi prezentat vreo leziune, invoca acest aspect și ar fi fost prezentat medicului legist spre examinare, așa cum s-a procedat și cu fiul victimei.

Așa fiind, conchide instanța, susținerea inculpatului potrivit căreia victima l-ar fi strâns de gât nu a fost dovedită prin nici un mijloc de probă, rămânând la nivelul de simpla afirmație. Față de această situație de fapt, Curtea constată că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută cauza care înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de art. 44 C. pen., respectiv legitima apărare, și nici circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece cel care a declanșat conflictul a fost chiar inculpatul atunci când a lovit fiul victimei în vârstă de 5 ani, cauzându-i leziuni vindecabile în 3-4 zile îngrijire medicală. S-a apreciat că, nici cererea de schimbare a încadrării juridice a situației de fapt din infracțiunea de omor în cea de lovituri cauzatoare de moarte nu poate fi luată în considerație, întrucât din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei D.I.

a fost violentă și s-a datorat insuficienței cradio-respiratorii acute, consecința peritonitei produse în cadrul unui traumatism abdominal (plagă penetrantă gastrică, de intestin subțire și plagă hepatică). Cum inculpatul a lovit victima cu un cuțit având lama de 14 cm, instrument apt să producă moartea, într-o regiune anatomică vitală, abdomen și torace, iar loviturile aplicate au fost deosebit de puternice, producând la scurt timp moartea victimei, în speță este realizată latura subiectivă a infracțiunii de omor și nu cea a infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte. Acționând în modalitatea redată, inculpatul, în situația în care a voit numai să lovească victima în acea regiune, a acceptat și producerea morții ei, forma de vinovăție fiind cea prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., respectiv intenția indirectă.

S-a mai reținut că pedeapsa principală aplicată inculpatului de 8 ani închisoare a fost bine dozată și nu se justifică reducerea acesteia. Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs întemeiat, pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen., în sensul că a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei. Inculpatul a susținut aceeași situație de fapt prezentată la instanța de fond și în apel și anume că datorită faptului că victima a exercitat asupra lui o acțiune de violență, adică l-a strâns de gât, chiar de orificiul pe care îl are pentru respirație, l-a înjunghiat de două ori, pentru a-și asigura scăparea. Examinând cauza în raport de motivele invocate cât și din oficiu constată că recursul este nefondat.

În vederea aflării adevărului se constată că instanțele au administrat toate probele necesare lămuririi cauzei sub toate aspectele așa încât situația de fapt reținută corespunde cu probele administrate în cauză. Și încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpat care, în ziua de 11 februarie 2005, a aplicat victimei două lovituri cu un cuțit în zona abdominală în urma cărora a decedat, este corectă în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. Tot la fel, individualizarea pedepsei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficiență tuturor criteriilor prevăzute de textul mai sus-citat, acordându-se largi circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen.

Critica inculpatului cu privire la nereținerea dispozițiilor art. 44 C. pen., privind legitima apărare nu este fondată, nefiind îndeplinite condițiile legitimei apărări sub nici una din modalitățile prevăzute de text. Este cert dovedit că urmare agresării fiului victimei de către inculpat, victima a mers la inculpat acasă să discute în legătură cu vătămările cauzate minorului, victima, fiind la rândul său agresată de inculpat deși nu rezultă din nici o probă că prin comportamentul său, victima i-ar fi creat inculpatului o stare de tulburare sau temere. Numai susținerea inculpatului, în sensul că victima l-ar fi agresat strângându-l de gât, necoroborată cu alte probe nu este suficientă pentru a o reține ca situație de fapt și care în final să conducă la aprecierea comiterii faptei în legitimă apărare.

Pe de altă parte, dacă s-ar fi reținut această împrejurare s-ar fi impus a se stabili cu certitudine dacă reacția inculpatului de a lovi de două ori cu cuțitul victima apare ca disproporționată față de atacul acesteia. Concluzionând, nu se poate considera că fapta a fost săvârșită în legitimă apărare, deoarece inculpatul nu a acționat pentru a înlătura un atac care să fi pus în pericol grav persoana sa, cearta generată de lovirea fiului victimei de către inculpat nu poate justifica riposta gravă dată de acesta prin aplicare a două lovituri de cuțit victimei. Așa fiind, și cum alte motive care examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor nu sunt, urmează ca în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., să respingă ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 293 din 6 septembrie 2005 a Curții de Apel Iași. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 13 februarie 2005 la 17 noiembrie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 noiembrie 2005.