ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6498/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6498/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 481 din 28
iunie 2005, Tribunalul Iași a respins, ca nefondată, cererea promovată de
inculpatul I.C. prin care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei
reținute în sarcina sa, din infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen.,
în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.
A fost condamnat inculpatul I.C., la
pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174
C. pen., în condițiile art. 74, art. 76 lit. a) C. pen., și i s-au interzis
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
S-a confiscat de la inculpat un
cuțit cu mâner din lemn și lama de 15 cm.
În baza art. 71 C. pen., s-au
interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a
menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus
din pedeapsa aplicată perioada prevenției începând cu data de 13 februarie 2005
la zi.
A fost respinsă, ca neîntemeiată,
acțiunea civilă formulată de partea vătămată și civilă D.I. din Tg. Frumos.
S-a luat act că partea vătămată D.N.,
nu s-a constituit parte civilă în cauză.
A fost obligat inculpatul să
plătească statului suma de 25.000.000 lei cheltuieli judiciare din care 400.000
lei onorariu avocat din oficiu, care va fi suportat din fondurile Ministerului
Justiției.
Pentru a pronunța această sentință
prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Inculpatul I.C. a locuit într-un
imobil vecin cu imobilul în care a locuit victima D.I. și familia acestuia într-o
curte comună din comuna Oțeleni, județul Iași.
În seara zilei de 11 februarie 2005,
I.C. l-a surprins pe nepotul său D.A., respectiv fiul victimei, în curte,
îmbrăcat sumar, l-a certat și i-a aplicat o corecție lovindu-l cu un băț în
regiunea lombară stângă. Copilul a intrat în casă iar în crust timp a venit
tatăl său, D.I. căruia i s-a plâns de lovitura pe care i-a aplicat-o
inculpatul.
D.I. s-a deplasat la locuința
socrului său unde l-a întrebat de ce i-a agresat copilul și l-a apucat cu o
mână de gât în zona în care acesta din urmă are un orificiu pentru respirație.
Inculpatul, în acest moment tăia niște varză cu un cuțit de bucătărie, cu care
i-a aplicat victimei o lovitură în zona abdominală.
S-a mai reținut că, săvârșirea
acestei infracțiuni a fost probată prin declarațiile martorilor, proces-verbal
de cercetare la fața locului și concluziile raportului de necropsie.
Din raportul de necropsie a rezultat
că moartea lui D.I. a fost violentă. Ea s-a datorat insuficienței
cardio-respiratorie acute, consecința peritonitei, produse în cadrul unui
traumatism abdominal (plăgi penetrante gastrică, de intestin subțire și plagă
hepatică). Aspectul și topografia leziunilor pledează pentru posibilitatea
producerii lor prin loviri active repetate cu corp tăietor-înțepător (posibil
cuțit).
S-a mai reținut că, cu ocazia
dezbaterilor pe fond, inculpatul, prin apărător, a solicitat schimbarea
încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu, în cea prevăzută de art. 183
C. pen., însă instanța nu a îmbrățișat acest punct de vedere și a respins
această cerere, cu motivarea că inculpatul a folosit un cuțit și a aplicat
lovituri victimei în zona abdominală, zonă cu organe vitale, ca după modul
concret de săvârșire a faptei nu poate fi vorba de vreo vătămare așa cum prevăd
art. 180-182 C. pen. care să conducă la moartea victimei pentru a se putea
încadra fapta în dispozițiile art. 183 C. pen.
Împotriva acestei sentințe a
declarat apel în termen inculpatul I.C., invocând nelegalitatea și netemeinicia
hotărârii.
Motivându-și apelul, inculpatul a
susținut că victima este cea care a intrat în locuința sa și a exercitat o
acțiune violentă în sensul că l-a strâns de gât, chiar de orificiul pe care îl
are pentru respirație și pentru a-și asigura scăparea de acțiunea violentă a
victimei, inculpatul care tăia o varză cu cuțitul, i-a aplicat două lovituri în
abdomen cu acest obiect înțepător-tăios.
A solicitat inculpatul reaprecierea
materialului probator administrat, admiterea apelului, desființarea hotărârii
pronunțate și pe fond achitarea sa întrucât a comis fapta în condiții de
legitimă apărare.
În subsidiar a solicitat a se reține
în favoarea sa circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit. b)
C. pen., deoarece victima a inițiat activitatea violentă, a intrat în locuința
sa și l-a strâns de gât, iar el nu a făcut altceva decât să se apere.
A mai precizat inculpatul că nu a
premeditat săvârșirea faptei, a fost o acțiune spontană și a solicitat a-i fi
redusă pedeapsă aplicată.
Curtea, verificând actele și lucrările
dosarului prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt și de
drept și în limitele prevăzute de art. 371 alin. (2) C. proc. pen., constată că
hotărârea pronunțată este legală și temeinică, și prin decizia penală nr. 293
din 6 septembrie 2005, respinge apelul reținându-se că, în seara zilei de 11
februarie 2005, inculpatul I.C. l-a surprins pe nepotul său D.A., în vârstă de
5 ani, în curte la el, îmbrăcat sumar și că i-a aplicat acestuia lovituri
producându-i un hematom epicranian și echimoze, leziuni ce au putut fi produse
prin lovire cu corpuri contondente, pot data din 11 februarie 2005 și au
necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile îngrijire medicală.
Victima D.I., tatăl minorului D.A. aflând
de violențele exercitate de bunic asupra minorului, a mers în imobilul acestuia
pentru a-l întreba de ce i-a agresat copilul.
În acele împrejurări, inculpatul i-a
aplicat victimei două lovituri profunde cu un cuțit cu lama de 14 cm
producându-i plăgi penetrante gastrică și de intestin subțire, precum și o
plagă hepatică care i-au cauzat moartea.
S-a mai reținut că, pe corpul
inculpatului nu s-au constatat nici un fel de leziuni sau echimoze care să
dovedească susținerile acestuia potrivit căreia, victima l-ar fi strâns de gât,
respectiv de orificiul prin care respiră și că dacă inculpatul ar fi prezentat
vreo leziune, invoca acest aspect și ar fi fost prezentat medicului legist spre
examinare, așa cum s-a procedat și cu fiul victimei.
Așa fiind, conchide instanța,
susținerea inculpatului potrivit căreia victima l-ar fi strâns de gât nu a fost
dovedită prin nici un mijloc de probă, rămânând la nivelul de simpla afirmație.
Față de această situație de fapt,
Curtea constată că în favoarea inculpatului nu poate fi reținută cauza care
înlătură caracterul penal al faptei, prevăzută de art. 44 C. pen., respectiv legitima
apărare, și nici circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73 lit.
b) C. pen., deoarece cel care a declanșat conflictul a fost chiar inculpatul
atunci când a lovit fiul victimei în vârstă de 5 ani, cauzându-i leziuni
vindecabile în 3-4 zile îngrijire medicală.
S-a apreciat că, nici cererea de
schimbare a încadrării juridice a situației de fapt din infracțiunea de omor în
cea de lovituri cauzatoare de moarte nu poate fi luată în considerație,
întrucât din raportul de necropsie rezultă că moartea victimei D.I. a fost
violentă și s-a datorat insuficienței cradio-respiratorii acute, consecința
peritonitei produse în cadrul unui traumatism abdominal (plagă penetrantă
gastrică, de intestin subțire și plagă hepatică).
Cum inculpatul a lovit victima cu un
cuțit având lama de 14 cm, instrument apt să producă moartea, într-o regiune
anatomică vitală, abdomen și torace, iar loviturile aplicate au fost deosebit
de puternice, producând la scurt timp moartea victimei, în speță este realizată
latura subiectivă a infracțiunii de omor și nu cea a infracțiunii de lovituri
cauzatoare de moarte.
Acționând în modalitatea redată,
inculpatul, în situația în care a voit numai să lovească victima în acea
regiune, a acceptat și producerea morții ei, forma de vinovăție fiind cea
prevăzută de art. 19 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. pen., respectiv intenția
indirectă.
S-a mai reținut că pedeapsa
principală aplicată inculpatului de 8 ani închisoare a fost bine dozată și nu
se justifică reducerea acesteia.
Împotriva acestei decizii inculpatul
a formulat recurs întemeiat, pe dispozițiile art. 385
9
pct. 14 și 17
1
C. proc. pen., în sensul că a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 44 C. pen.,
iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Inculpatul a susținut aceeași
situație de fapt prezentată la instanța de fond și în apel și anume că datorită
faptului că victima a exercitat asupra lui o acțiune de violență, adică l-a
strâns de gât, chiar de orificiul pe care îl are pentru respirație, l-a
înjunghiat de două ori, pentru a-și asigura scăparea.
Examinând cauza în raport de
motivele invocate cât și din oficiu constată că recursul este nefondat.
În vederea aflării adevărului se
constată că instanțele au administrat toate probele necesare lămuririi cauzei
sub toate aspectele așa încât situația de fapt reținută corespunde cu probele
administrate în cauză.
Și încadrarea juridică dată faptei
săvârșită de inculpat care, în ziua de 11 februarie 2005, a aplicat victimei
două lovituri cu un cuțit în zona abdominală în urma cărora a decedat, este
corectă în infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.
Tot la fel, individualizarea
pedepsei s-a făcut cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 72 C. pen.,
dându-se eficiență tuturor criteriilor prevăzute de textul mai sus-citat,
acordându-se largi circumstanțe atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 C.
pen.
Critica inculpatului cu privire la
nereținerea dispozițiilor art. 44 C. pen., privind legitima apărare nu este
fondată, nefiind îndeplinite condițiile legitimei apărări sub nici una din
modalitățile prevăzute de text.
Este cert dovedit că urmare
agresării fiului victimei de către inculpat, victima a mers la inculpat acasă
să discute în legătură cu vătămările cauzate minorului, victima, fiind la
rândul său agresată de inculpat deși nu rezultă din nici o probă că prin
comportamentul său, victima i-ar fi creat inculpatului o stare de tulburare sau
temere.
Numai susținerea inculpatului, în
sensul că victima l-ar fi agresat strângându-l de gât, necoroborată cu alte
probe nu este suficientă pentru a o reține ca situație de fapt și care în final
să conducă la aprecierea comiterii faptei în legitimă apărare.
Pe de altă parte, dacă s-ar fi
reținut această împrejurare s-ar fi impus a se stabili cu certitudine dacă
reacția inculpatului de a lovi de două ori cu cuțitul victima apare ca
disproporționată față de atacul acesteia.
Concluzionând, nu se poate considera
că fapta a fost săvârșită în legitimă apărare, deoarece inculpatul nu a
acționat pentru a înlătura un atac care să fi pus în pericol grav persoana sa,
cearta generată de lovirea fiului victimei de către inculpat nu poate justifica
riposta gravă dată de acesta prin aplicare a două lovituri de cuțit victimei.
Așa fiind, și cum alte motive care
examinate din oficiu să conducă la casarea hotărârilor nu sunt, urmează ca în
baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul I.C. împotriva deciziei penale nr. 293 din 6 septembrie
2005 a Curții de Apel Iași.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, durata arestării preventive de la 13 februarie 2005 la 17
noiembrie 2005.
Obligă recurentul inculpat la plata
sumei de 220 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând
onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
17 noiembrie 2005.