ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5966/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5966/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 664/ E din 25
august 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus:
Respinge acțiunea promovată de
reclamanta SC E.I. SRL, în contradictor cu pârâta SC A.Ț.A. SA, sucursala Iași.
Pentru a pronunța această sentință,
prima instanță a reținut că:
Pe lângă faptul că reclamanta nu a
demonstrat că se află în situația de a fi compensată pentru afectarea culturii
de grâu (nu s-a depus nici un document care să ateste că s-ar fi produs un
astfel de eveniment) evenimentul ce acesta pretinde că ar fi intervenit nu
reprezintă conform convenției de asigurare un risc asigurat ci doar unul
asigurabil, menționat de asigurata reclamantă în cererea chestionar. Un risc
asigurabil devine risc asigurat numai în urma încheierii contractului de
asigurare.
Chiar dacă riscul de secetă a fost
precizat de reclamantă în cererea chestionar, redactarea separat și anterior
contractului de asigurare, aceasta fiind un act unilateral de voință nu produce
efecte specifice asigurării până ce nu se acceptă de către asigurător.
În speță, această declarație de
asigurare în ceea ce privește riscurile ce se doreau a fi asigurate, nu a fost
acceptată integral de către pârâta asigurător, iar acest lucru rezultă din
lecturarea clauzelor contractului de asigurare, în care asigurătorul își exprimă
clar voința reală referitor la riscurile și situații asigurate, art. 6, cât și
cu privire la cele excluse asigurării, art. 8, seceta nefiind menționată
printre situațiile reprezentând risc acoperit prin asigurare.
Reclamanta a cunoscut aceste condiții
generale de asigurare, iar prin semnarea poliței de aderat la aceste condiții.
Condițiile generale de asigurare
făcând parte din contractul de asigurare încheiat de părți, constituie clauze
valabile ale acestui contract și guvernează raporturile părților.
Contractul de asigurare fiind un
contract de adeziune, în caz de neconcordanță între o clauză convenită expres
de părți (manuscrisa) și una prestabilită, prevalează cea dintâi iar contractul
se interpretează în favoarea societății de asigurări potrivit art. 983 C. civ.
În acest context, mențiunea „toate
riscurile” din rubrica „Riscurile acoperite” a poliței de asigurare din 9
decembrie 2002, nu poate viza decât riscurile acoperite astfel cum ele sunt
precizate în art. 6 din condițiile generale de asigurare.
Întrucât declarația făcută de
asigurat cu privire la condițiile în care el a înțeles să se asigure este un
act unilateral ce nu produce efecte și nu poate constitui o probă opozabilă
societății de asigurare decât dacă și în momentul acceptării ei de către
societatea de asigurare și cum în speță, oferta reclamantului de acoperire prin
asigurare și a riscului de secetă nu a fost acceptată, aceasta nu este
îndreptățită la acordarea despăgubirilor pretinse prin acțiunea de față care,
pentru considerentele înfățișate, urmează a fi respinsă.
Prin decizia nr. 40 din 3 martie
2005 a Curții de Apel Iași apelul reclamantei a fost respins.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs, în termen, reclamanta SC E.I. SRL solicitând „casarea sentinței .. și a
deciziei .. ca netemeinice și nelegale, reținerea spre judecare a cauzei, iar
pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată ..”. În motivarea
recursului se arată că hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a legii
și se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că
mențiunea „toate riscurile” de pe fața poliței de asigurare constituie o clauză
specială a contractului de asigurare ce derogă de la clauzele generale
prevăzute pe verso - ul poliței, iar, pe de altă parte, că nici o dispoziție
legală nu interzice societăților de asigurare încheierea unui contract de
asigurare a culturilor agricole cu acoperirea riscului secetei.
Examinând recursul prin prisma
motivelor invocate de reclamanta recurentă Înalta Curte constată că acesta este
nefondat, instanța de apel, ca și instanța de fond, pronunțând o hotărâre cu
aplicarea corectă a legii.
Astfel, corect s-a reținut că riscul
de secetă, ca fenomen natural declarat calamitate, a devenit un risc asigurat
prin efectul Legii nr. 381/2002, obligația de plată a despăgubirilor în cazul
acestor calamități revenind statului.
Este adevărat că asiguratul poate
încheia un contract de asigurare prin care să se asigure, suplimentar față de
prevederea legală și pentru secetă, dar el nu poate solicita și obține
despăgubiri de la asigurător în lipsa unei asemenea clauze contractuale, cum
este cazul în speță. Solicitarea unilaterală a asiguratului de a beneficia de
despăgubiri și în cazul pagubelor suferite de pe urma secetei, ca opțiune
exprimată în cuprinsul cererii chestionar, nu este de natură să creeze o
obligație a asigurătorului, atâta timp cât acesta nu și-a însușit o asemenea
solicitare, transformându-l într-o obligație contractuală. Ori, în cazul în
speță, manifestarea de voință a asigurătorului a fost exprimată în sensul
neincluderii riscului de secetă în categoria riscurilor asigurate prin polița
de asigurare, iar prin semnarea contractului de asigurare în aceste condiții,
asiguratul a achiesat la conținutul acestei prevederi cu titlu de excludere (art.
8 lit. f) din contract).
Mențiunea „toate riscurile” de pe
fața principală a poliței nu poate avea valoarea unei clauze speciale,
derogatorii de la clauzele contractuale menționate pe verso - ul poliței cu
atât mai mult cu cât fața principală a poliței cuprinde și alte două prevederi
exprese potrivit cărora „asigurătorul asigură culturile în condițiile de
asigurare specificate pe verso” și „asiguratul a luat cunoștință de condițiile
de asigurare specificate pe verso”.
Pentru motivele mai sus arătate, Înalta
Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul
reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de
reclamanta SC E.I. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 40 din 3 martie 2005 a
Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 14 decembrie 2005.