Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.12.2005
respins

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5966/2005

HOTĂRÂRE
14.12.2005
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5966/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 664/ E din 25 august 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, s-a dispus: Respinge acțiunea promovată de reclamanta SC E.I. SRL, în contradictor cu pârâta SC A.Ț.A. SA, sucursala Iași. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că: Pe lângă faptul că reclamanta nu a demonstrat că se află în situația de a fi compensată pentru afectarea culturii de grâu (nu s-a depus nici un document care să ateste că s-ar fi produs un astfel de eveniment) evenimentul ce acesta pretinde că ar fi intervenit nu reprezintă conform convenției de asigurare un risc asigurat ci doar unul asigurabil, menționat de asigurata reclamantă în cererea chestionar.

Un risc asigurabil devine risc asigurat numai în urma încheierii contractului de asigurare. Chiar dacă riscul de secetă a fost precizat de reclamantă în cererea chestionar, redactarea separat și anterior contractului de asigurare, aceasta fiind un act unilateral de voință nu produce efecte specifice asigurării până ce nu se acceptă de către asigurător. În speță, această declarație de asigurare în ceea ce privește riscurile ce se doreau a fi asigurate, nu a fost acceptată integral de către pârâta asigurător, iar acest lucru rezultă din lecturarea clauzelor contractului de asigurare, în care asigurătorul își exprimă clar voința reală referitor la riscurile și situații asigurate, art. 6, cât și cu privire la cele excluse asigurării, art. 8, seceta nefiind menționată printre situațiile reprezentând risc acoperit prin asigurare.

Reclamanta a cunoscut aceste condiții generale de asigurare, iar prin semnarea poliței de aderat la aceste condiții. Condițiile generale de asigurare făcând parte din contractul de asigurare încheiat de părți, constituie clauze valabile ale acestui contract și guvernează raporturile părților. Contractul de asigurare fiind un contract de adeziune, în caz de neconcordanță între o clauză convenită expres de părți (manuscrisa) și una prestabilită, prevalează cea dintâi iar contractul se interpretează în favoarea societății de asigurări potrivit art. 983 C. civ. În acest context, mențiunea „toate riscurile” din rubrica „Riscurile acoperite” a poliței de asigurare din 9 decembrie 2002, nu poate viza decât riscurile acoperite astfel cum ele sunt precizate în art. 6 din condițiile generale de asigurare.

Întrucât declarația făcută de asigurat cu privire la condițiile în care el a înțeles să se asigure este un act unilateral ce nu produce efecte și nu poate constitui o probă opozabilă societății de asigurare decât dacă și în momentul acceptării ei de către societatea de asigurare și cum în speță, oferta reclamantului de acoperire prin asigurare și a riscului de secetă nu a fost acceptată, aceasta nu este îndreptățită la acordarea despăgubirilor pretinse prin acțiunea de față care, pentru considerentele înfățișate, urmează a fi respinsă. Prin decizia nr. 40 din 3 martie 2005 a Curții de Apel Iași apelul reclamantei a fost respins. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta SC E.I.

SRL solicitând „casarea sentinței .. și a deciziei .. ca netemeinice și nelegale, reținerea spre judecare a cauzei, iar pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată ..”. În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu interpretarea greșită a legii și se invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținându-se că mențiunea „toate riscurile” de pe fața poliței de asigurare constituie o clauză specială a contractului de asigurare ce derogă de la clauzele generale prevăzute pe verso - ul poliței, iar, pe de altă parte, că nici o dispoziție legală nu interzice societăților de asigurare încheierea unui contract de asigurare a culturilor agricole cu acoperirea riscului secetei.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamanta recurentă Înalta Curte constată că acesta este nefondat, instanța de apel, ca și instanța de fond, pronunțând o hotărâre cu aplicarea corectă a legii. Astfel, corect s-a reținut că riscul de secetă, ca fenomen natural declarat calamitate, a devenit un risc asigurat prin efectul Legii nr. 381/2002, obligația de plată a despăgubirilor în cazul acestor calamități revenind statului. Este adevărat că asiguratul poate încheia un contract de asigurare prin care să se asigure, suplimentar față de prevederea legală și pentru secetă, dar el nu poate solicita și obține despăgubiri de la asigurător în lipsa unei asemenea clauze contractuale, cum este cazul în speță.

Solicitarea unilaterală a asiguratului de a beneficia de despăgubiri și în cazul pagubelor suferite de pe urma secetei, ca opțiune exprimată în cuprinsul cererii chestionar, nu este de natură să creeze o obligație a asigurătorului, atâta timp cât acesta nu și-a însușit o asemenea solicitare, transformându-l într-o obligație contractuală. Ori, în cazul în speță, manifestarea de voință a asigurătorului a fost exprimată în sensul neincluderii riscului de secetă în categoria riscurilor asigurate prin polița de asigurare, iar prin semnarea contractului de asigurare în aceste condiții, asiguratul a achiesat la conținutul acestei prevederi cu titlu de excludere (art. 8 lit. f) din contract).

Mențiunea „toate riscurile” de pe fața principală a poliței nu poate avea valoarea unei clauze speciale, derogatorii de la clauzele contractuale menționate pe verso - ul poliței cu atât mai mult cu cât fața principală a poliței cuprinde și alte două prevederi exprese potrivit cărora „asigurătorul asigură culturile în condițiile de asigurare specificate pe verso” și „asiguratul a luat cunoștință de condițiile de asigurare specificate pe verso”. Pentru motivele mai sus arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul reclamantei ca nefondat.

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC E.I. SRL Iași, împotriva deciziei nr. 40 din 3 martie 2005 a Curții de Apel Iași, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 14 decembrie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-11-01
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 5155/2005
. a rezultat existența unui caz de forță majoră, lipsa de precipitații, seceta prelungită din anul 2003, astfel că, reclamanta nefiind în culpă pentru neplata redevenței, nu se poate reține rezilierea contractului de concesiune, notificarea
ÎCCJ 2022-10-11
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1964/2022
determinat compromiterea totală a culturii. Prin urmare, având în vedere că, prin toate apărările formulate, pârâta a exclus orice răspundere contractuală față de prejudiciul încercat de reclamantă, instanța de apel a statuat asupra faptulu
ÎCCJ 2007-03-06
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 978/2007
sunt întemeiate. S-a arătat că neanunțarea reclamantei în legătură cu producerea calamităților și neasigurarea culturilor, chiar dacă ar fi reale, nu înlătură existența cazului de forță majoră, că pentru anul 2002 două societăți de asigurar
ÎCCJ 2008-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2658/2008
mul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată apelanta - reclamantă. Prin întâmpinările formulate, în cauză, SC O.V.I.G. SA, succesoare a SC A.V.I.G. SA și M.A.P.D.R. au solicitat respingerea recursului formulat de apelanta
ÎCCJ 2005-09-27
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4291/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată la Tribunalul Timiș la data de 15 martie 2004, reclamanta SC V.V. SRL, a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA București, sucursala
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă