ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.12.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4169/2011

HOTĂRÂRE
07.12.2011
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4169/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 80 din 14 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Vaslui în Dosarul nr. 441/89/2011, a fost condamnat inculpatul H.D. zis „M.”, cetățean român, fără antecedente penale, în prezent deținut în Penitenciarul Iași, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 cu referire la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

Pe durata executării pedepsei i s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În temeiul art. 86

1

Conform art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

Pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la datele fixate la Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Vaslui, desemnat ca organ de supraveghere;

- să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele lui de existență.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen. privind revocarea măsurii, în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

În temeiul art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului H.D.

S-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 22 decembrie 2010 până la zi.

S-au admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Municipal de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad și Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui.

A fost obligat inculpatul să plătească Spitalului Municipal de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad suma de 2.021,124 RON reprezentând cheltuieli de spitalizare și suma de 511,80 RON cu titlu de cheltuieli ocazionate cu transportarea părții vătămate cu ambulanța, sume care vor fi actualizate la data executării.

În temeiul art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea acțiunii civile formulate de partea civilă B.S.M., care va fi suspendată până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a inculpatului.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul H.D. în vârstă de 40 de ani  este căsătorit, are 5 copii însă anterior lunii decembrie 2010 a revenit la locuința părintească din satul B., comuna V. județul V., cu motivația că dorește să-și ajute părinții, deși a declarat că soția sa l-a amenințat cu separarea în fapt dacă pleacă de acasă.

În același sat locuiesc fratele inculpatului, H.G. și nepotul său H.V., precum și partea vătămată B.S.M., ultimul în vârstă de 24 de ani.

La data de 20 decembrie 2010, H.G. a avut un conflict cu o persoană străină de sat, astfel că în jurul orelor 18,30, după ce a consumat băuturi alcoolice, acesta a mers la barul SC „D.” SRL din localitate având asupra sa o secure, cu intenția de a-l agresa pe numitul C.I. La același local s-au deplasat și inculpatul H.D. împreună cu nepotul său, H.V., în vârstă de 20 de ani (inculpatul avea asupra sa un cuțit de bucătărie cu lama fixă, în lungime totală de 26 cm pe care îl ținea la brâu la baza pantalonilor, în dreptul șoldului stâng și o secure).

Pe fondul scandalului produs în bar, partea vătămată B.S.M. a ieșit afară, iar în fața acestuia a ieșit inculpatul care a lovit prima persoană ce i-a ieșit în față, aceasta fiind chiar partea vătămată căreia inculpatul i-a aplicat o lovitură de cuțit în zona toracică stângă. Urmare loviturii primite, partea vătămată a fugit înapoi în bar și le-a spus celor prezenți că a fost tăiat.

În conflict s-au implicat și alte persoane, iar inculpatul a fost lovit cu o sticlă în zona pometului obrazului stâng (H.V., nepotul inculpatului nu a avut o atitudine violentă în conflict, ci dimpotrivă, a încercat calmarea situației).

Ulterior, inculpatul și fratele său, martorul H.G. s-au retras în curtea locuinței lor, iar scandalul a luat sfârșit.

Partea vătămată B.S.M. a fost transportat cu ambulanța la Spitalul Municipal de Urgență „Elena Beldiman” din Bârlad unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate, în perioada 20 decembrie 2010 - 28 decembrie 2010.

Fiind sesizate, organele de poliție au început primele verificări, iar la data de 22 decembrie 2010 cercetările au fost preluate de procuror urmare concluziilor medico-legale provizorii potrivit cărora partea vătămată a prezentat leziuni traumatice severe care i-au pus viața în primejdie.

Din raportul de expertiză medico-legală întocmit de Cabinetul Medico-Legal Bârlad, rezultă că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice de tipul plăgii tăiate înțepate linia axilară medie hemitorace stâng, penetrante în cavitatea toracică, cu interesarea coastei a VI-a și a pleurei, cu hemotorax; leziuni traumatice ce au putut fi produse prin lovire cu un obiect tăietor înțepător, posibil lovire unică cu un cuțit aplicat pe fața externă a hemitoracelui stâng, într-o poziție victimă-agresor, cea mai probabilă de față în față sau ușor lateral stânga victimei, dacă cuțitul a fost ținut în mâna dreaptă, pot data din 20 decembrie 2010 și au necesitat 22 - 24 zile de îngrijiri medicale de la data producerii, au pus în primejdie viața victimei care însă nu a rămas cu alte efecte din cele prevăzute de art. 182 C. pen.

În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului H.D. comisă în împrejurările sus-menționate, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la art. 174 C. pen. cu referire la art. 175 lit. i) C. pen.

La primul termen de judecată din data de 06 aprilie 2011, inculpatul H.D. a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost reținută prin actul de sesizare a instanței și că solicită judecarea în baza probelor administrate în timpul urmăririi penale pe care le cunoaște și le însușește, conform art. 320

1

Instanța de fond, verificând din oficiu și constatând că a fost legal sesizată, că din probele administrate în timpul urmăririi penale rezultă că faptei săvârșite de inculpat i s-a dat o încadrare juridică corectă, că sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului pentru a permite stabilirea unei pedepse, a admis cererea inculpatului de judecare potrivit procedurii simplificate prevăzută de art. 320

1

La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere, în cadrul criteriilor generale prevăzute de art. 52 și de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al faptei, urmarea produsă, conduita sinceră de regret și de colaborare a inculpatului cu organele de urmărire penală, împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, faptul că din anul 1991 când inculpatul a comis o infracțiune de furt, nu a mai săvârșit alte fapte antisociale, datele privind persoana inculpatului, că acesta are 3 copii minori în întreținere, precum și dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., apreciind că scopul preventiv și educativ al sancțiunii cerut de art. 52 C. pen. poate fi atins și fără executarea efectivă a pedepsei, prin aplicarea art. 86

1

În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a admis acțiunile civile formulate de părțile civile Spitalul Municipal de Urgență „Elena Beldiman” Bârlad și Serviciul de Ambulanță Județean Vaslui și a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de 2.021,124 RON cheltuieli de spitalizare ocazionate de asistența medicală acordată părții vătămate, respectiv de 511,80 RON, cheltuieli cu transportul părții vătămate cu ambulanța la spital.

În ce privește acțiunea civilă formulată de partea civilă B.S.M., în temeiul art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen., instanța de fond a dispus disjungerea acesteia și suspendarea până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a soluționat latura penală.

Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui și partea vătămată B.S.M.

Parchetul a criticat sentința pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu suspendare sub supravegherea executării aplicată inculpatului de către instanța de fond nu este de natură să reflecte corespunzător pericolul social al faptei, rezonanța socială negativă, sentimentul de insecuritate creat în rândul societății civile, să apere de manifestări care vatămă climatul firesc optim pentru menținerea liniștii cetățenilor și respectarea drepturilor acestora.

În consecință, s-a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței și, în rejudecare, condamnarea inculpatului la o pedeapsă majorată care să reflecte gradul de pericol social al faptei comise, cu executare în regim de detenție, precum și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale conform prevederilor art. 191 C. proc. pen.

Partea vătămată B.S.M. nu a formulat în scris motivele de apel prin cererea de apel sau printr-un memoriu separat și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a le susține oral.

Prin Decizia penală nr. 101/2011 din 20 mai 2011 pronunțată în Dosarul nr. 441/89/2011, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate de parchet și de partea vătămată, a desființat în parte sentința în latura penală, și rejudecând, a majorat cuantumul pedepsei principale aplicate inculpatului H.D. pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prevăzut de art. 20 raportat la art. 174 - 175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., art. 74 lit. c) și art. 76 alin. (2) C. pen., de la 3 ani și 6 luni închisoare la 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., precum și durata termenului de încercare stabilit conform art. 86

1

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 860 RON cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate în cursul urmăririi penale și în fața instanței de fond în care au fost incluse și onorariile pentru apărătorii desemnați din oficiu în cuantum de 400 RON ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate au fost menținute în rest dispozițiile acesteia.

Instanța de apel, examinând hotărârea apelată și actele și lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate de procuror, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a constatat că instanța de fond, pe baza probatoriului administrat în cursul urmăririi penale, raportat la poziția inculpatului care a solicitat ca judecata să se desfășoare potrivit procedurii prevăzute de art. 320

1

Vinovăția în săvârșirea infracțiunii a fost determinată printr-o evaluare a contribuției cauzale a inculpatului atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, o analiză a probelor și argumentare a soluției pronunțate pe acele probe care, coroborate susțin situația de fapt reținută.

Astfel, față de întreg materialul probator administrat și elementele evidențiate în urma analizării acestuia, în mod corect, instanța de fond a reținut o încadrare juridică stabilită în concordanță cu conținutul constitutiv al normei de incriminare.

Este în mod cert stabilit faptul că, în ziua de 20 decembrie 2010, în fața barului din satul Brădești, comuna Vinderei, județul Vaslui, inculpatul H.D. i-a aplicat părții vătămate B.S.M. o lovitură de cuțit în flancul stâng al hemitoracelui cauzându-i leziuni severe, ce au necesitat un număr de 22 - 24 de zile de îngrijiri medicale de la data producerii și care i-au pus viața în primejdie; în urma traumatismului suferit partea vătămată nu rămâne cu alte efecte prevăzute de art. 182 C. pen.

Aplicarea unei lovituri cu intensitate, într-o zonă vitală și prin folosirea unui mijloc apt să producă moartea sunt elemente ce îndreptățesc concluzia că inculpatul a avut reprezentarea acțiunii sale ce caracterizează intenția de a ucide specifică infracțiunii de omor, viața victimei fiind salvată datorită îngrijirilor medicale acordate.

Sub aspectul tratamentului sancționator aplicat inculpatului, Curtea a constatat că în operațiunea de individualizare a pedepsei, instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 72 C. pen., a analizat pericolul social al faptei deduse judecății, elementele obiective și subiective ce au condus la săvârșirea infracțiunii, personalitatea făptuitorului și necesitățile procesului de reeducare și resocializare ale acestuia.

Pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul H.D. este rezultatul procesului de individualizare cu luarea în considerare a activității infracționale concrete comisă de inculpat, a gradului de pericol social concret al infracțiunii, relevat de împrejurările săvârșirii ei, precum și a circumstanțelor personale ale inculpatului - atitudinea procesuală caracterizată prin recunoaștere și regret, gradul de dezvoltare intelectuală și starea psihică.

Toate aceste elemente au fost avute în vedere la cuantificarea pedepsei aplicate inculpatului de către prima instanță, care însă a manifestat clemență prin dozarea pedepsei într-un cuantum situat sub minimul special prevăzut de lege, ca efect al reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen.

Cum datele cauzei relevă suficiente elemente din care rezultă un grad sporit de periculozitate a inculpatului, prin natura specifică a infracțiunii cercetate, asociate cu capacitatea scăzută de gestionare a furiei și perceperea deficitară a valorilor morale, factori care au precipitat comportamentul infracțional al inculpatului, Curtea a constatat că scopul prevăzut de art. 52 C. pen. poate fi atins prin aplicarea unei pedepse într-un cuantum majorat.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate, Curtea a apreciat că scopul preventiv-educativ al acesteia poate fi atins și fără executare efectivă, prin instituirea unui control permanent asupra conduitei inculpatului și îndeplinirea de către acesta a obligațiilor impuse prin sentința apelată, pe durata termenului de încercare conform art. 86

3

Ca o consecință a condamnării inculpatului prin stabilirea vinovăției sale în săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, deci a culpei sale infracționale, s-a reținut că acestuia îi revine obligația de a plăti statului toate cheltuielile efectuate de la începerea urmăririi penale și până la punerea în executare a hotărârii de condamnare, aspect omis de prima instanță.

Împotriva deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie atât în ce privește soluția pronunțată pe latura penală, cât și în ce privește soluția dispusă asupra laturii civile a cauzei.

Referitor la latura penală a cauzei s-a susținut, pe de o parte, că la încadrarea juridică a faptei ar fi trebuit să se rețină și circumstanța agravantă a premeditării motivat de împrejurarea că intimatul inculpat a plecat de acasă înarmat cu un cuțit și o secure și a pornit spre bar în ideea de a se răfui cu o anume persoană, iar pe de altă parte, că pedeapsa aplicată inculpatului și menținerea suspendării executării acesteia, chiar fără a se reține și premeditarea, aruncă în derizoriu ierarhia valorilor sociale și regimul punitiv exprimat de cuantumul pedepselor aferente infracțiunilor contra vieții.

În ce privește latura civilă a cauzei s-a susținut că instanța de prim control judiciar nu a reținut completarea de către procuror în faza dezbaterilor a motivelor de apel, respectiv aspectul că sentința este nelegală și prin dezlegarea dată unei acțiuni civile inexistente, deoarece nici în cursul urmăririi penale și nici în fața primei instanțe, partea vătămată nu a declarat că se constituie parte civilă sau că ar avea pretenții față de inculpat.

În consecință, în temeiul art. 385

15

coroborat cu art. 385

9

pct. 14 și 17

1

Examinând hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor indicate de parchet cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 385

9

alin. ultim C. proc. pen. se constată că recursul este fondat în parte și anume în ceea ce privește soluția dată laturii civile a cauzei.

Referitor la prima critică adusă deciziei și care vizează greșita încadrare juridică a faptei în sensul nereținerii și a dispozițiilor art. 175 lit. a) C. pen. care incriminează omorul săvârșit cu premeditare, critică invocată pentru prima oară în recurs și care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., Înalta Curte constată că nu este fondată.

Premeditarea ca element circumstanțial de agravare a omorului trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

- trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârși omorul și până în momentul executării infracțiunii;

- în intervalul de timp cuprins între momentul luării hotărârii infracționale și momentul începerii executării acestei hotărâri, făptuitorul trebuie să mediteze, să-și concentreze toate forțele pentru a asigura un rezultat favorabil acțiunii sale;

- în intervalul de timp scurs între momentul hotărârii infracționale și momentul începerii executării omorului, făptuitorul trebuie să efectueze acte de pregătire, care pot consta în confecționarea, adaptarea sau procurarea de instrumente sau mijloace necesare săvârșirii omorului sau de informații care să creeze condiții favorabile săvârșirii faptei.

În lipsa oricăreia dintre condițiile susmenționate nu există premeditare.

Din probele administrate în cursul urmăririi penale în baza cărora s-a dispus condamnarea intimatului inculpat nu rezultă că acesta a gândit asupra modului de săvârșire a infracțiunii, că a efectuat acte de pregătire care să reflecte hotărârea luată și nici că a trecut un interval de timp de la momentul luării rezoluției infracționale de a ucide și până la momentul comiterii faptei.

Dimpotrivă, în timp ce se afla în curtea locuinței sale împreună cu nepotul său, martorul H.V., auzind gălăgie în barul SC „D.” SRL situat în imediata apropiere a casei sale, bar în care se afla și fratele său, martorul H.G. și aflând de la acesta că s-a certat cu o persoană din localitatea Lungești, intimatul inculpat a luat din casă un cuțit și din curte o secure și a mers la bar însoțit de fratele și nepotul său. Din barul respectiv a ieșit intimatul parte vătămată pe care inculpatul l-a lovit cu cuțitul pe care îl purta la brâu, în dreptul șoldului stâng în zona toracică stângă, după care s-a refugiat în curtea casei sale.

Este evident că intimatul inculpat a plecat din curtea locuinței sale înarmat cu un cuțit având lungimea totală de 26 cm și cu o secure, cu intenția de a ucide, dar nu rezultă că a pregătit, a premeditat comiterea faptei care a fost încadrată corespunzător în prevederile art. 20 raportat la art. 174 cu referire la art. 175 lit. i) C. pen., negăsindu-și aplicabilitate în speță și agravanta prevăzută de art. 175 lit. a) C. pen.

În ce privește cea de-a doua critică adusă deciziei și circumscrisă cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. și care vizează greșita individualizare a pedepsei atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, Înalta Curte constată că și aceasta este nefondată.

Gradul ridicat de pericol social al faptei comise de intimat reliefat de modul și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită și de urmarea produsă, - invocate de parchet ca argumente în susținerea cererii de majorare a pedepsei și de executare a acesteia în regim de detenție - au fost avute în vedere de instanța de apel care a majorat pedeapsa stabilită de instanța de fond la 4 ani închisoare.

Dar, așa cum a reținut instanța de apel, la individualizarea pedepsei trebuie avute în vedere, pe lângă pericolul social al faptei și datele privind persoana inculpatului și anume, atitudinea procesuală caracterizată prin recunoașterea faptei, regretul manifestat, nivelul de dezvoltare intelectuală și starea psihică în care a comis fapta, respectiv, după ce a aflat de la fratele său despre incidentul pe care acesta l-a avut în bar cu o persoană dintr-o altă localitate, lipsa antecedentelor penale.

Este justificată reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante prevăzute de art. 74 lit. c) C. pen. dată fiind atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii de a se prezenta în fața autorităților și de a se comporta sincer în cursul procesului penal.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei, Înalta Curte apreciază, în acord cu concluzia la care au ajuns instanța de fond și instanța de prim control judiciar că scopul preventiv și educativ al acesteia poate fi atins și fără executare efectivă, prin instituirea unui control permanent asupra conduitei intimatului inculpat și îndeplinirea de către acesta pe durata termenului de încercare care a fost majorată la 6 ani, a obligațiilor prevăzute în art. 86

3

1

Este fondată însă critica adusă deciziei de parchet care vizează greșita disjungere a acțiunii civile formulată de partea civilă B.S.M. și care se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

Dispozițiile art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. prevăd posibilitatea disjungerii acțiunii civile atunci când instanța de judecată consideră că este necesară administrarea de probe pentru soluționarea acesteia. Dar, pentru a fi aplicabile prevederile legale susmenționate este necesar ca în cauză să existe constituire de parte civilă.

Din actele și lucrările dosarului nu rezultă că partea vătămată B.S.M. - major - s-a constituit parte civilă în cauză sau că ar fi formulat pretenții față de inculpat (aspect cu privire la care a fost întrebat în mod expres de către procuror iar la instanța de judecată nu s-a prezentat).

În absența manifestării exprese de dorință a părții vătămate de a se constitui parte civilă, rezultă că nu există o latură civilă, raportat la victima agresiunii. Prin urmare, în mod greșit instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 320

1

alin. (5) C. proc. pen. și a disjuns o acțiune civilă inexistentă.

Reținând că sub acest din urmă aspect hotărârile pronunțate în cauză sunt nelegale, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., se va admite recursul declarat de parchet, se vor casa în parte decizia și sentința și rejudecând, se va înlătura dispoziția din sentință privind disjungerea acțiunii civile (menținută în decizie) și se va lua act că partea vătămată B.S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și netemeinicie a sentinței și deciziei se vor menține celelalte dispoziții ale acestora.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat H.D. în sumă de 200 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva Deciziei penale nr. 101 din 20 mai 2011 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind pe inculpatul H.D.

Casează, în parte, decizia penală recurată și Sentința penală nr. 80 din 14 aprilie 2011 a Tribunalului Vaslui, secția penală și rejudecând înlătură dispoziția din sentință privind disjungerea acțiunii civile și ia act că partea vătămată B.S.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 decembrie 2011.

Sursă