ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3486/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 iulie 2004, reclamanta S.A.F. Răsuceni a chemat în judecată pârâta SC M.I. SRL și ulterior B.I.R., sucursala Alexandria, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să se constate rezilierea de drept a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 30 septembrie 1998 între reclamantă și pârâta SC M.I., precum și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 28 din 30 octombrie 1998 încheiat între SC M.I. SRL și B.I.R. Alexandria. În motivarea cererii reclamanta arată că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 30 septembrie 1998, SC F. Răsuceni a vândut SC M.I.

SRL activul teren în suprafață de 2 ha și construcțiile de pe teren cu prețul de 100.000.000 lei. Vânzarea s-a făcut cu plata în rate, în sensul că s-a prevăzut în contract că se achită 10.000.000 lei la semnarea contractului, 45.000.000 lei la 30 septembrie 1999 și 45.000.000 lei la data de 30 septembrie 2000. Totodată părțile au inserat în contract clauza potrivit căreia neachitarea în termen de 30 de zile de la data scadenței a oricărei rate, duce la anularea licitației, respectiv un pact comisoriu de gradul IV. Întrucât pârâta nu a achitat decât suma de 10.000.000 lei, contractul apare reziliat de drept. Mai mult, reclamanta arată că reprezentantul legal al pârâtei d-nul B.F. a recunoscut pierderea dreptului de proprietate și a procedat la predarea activelor către reclamantă prin procesul verbal din 5 octombrie 2000. Mai arată reclamanta că activul a fost ipotecat de către SC M.I.

în favoarea B.I.R., sucursala Alexandria, pentru garantarea unui credit în sumă de 283.000.000 lei, conform contractului autentificat sub nr. 28 din 30 octombrie 1998, fiind scos la vânzare de creditoare în vederea recuperării creditului. Față de faptul că SC M.I. SRL nu a achitat prețul convenit prin contract, reclamanta solicită să se constate că a intervenit clauza penală referitoare la rezilierea de drept a contractului, cât și rezilierea contractului de ipotecă. Prin întâmpinare pârâta B.I.R., sucursala Alexandria, prin lichidator a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ce privește contractul de ipotecă la care reclamanta nu este parte. De asemenea, a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei în ce privește capătul de cerere referitor la constatarea rezilierii de drept a contractului de vânzare-cumpărare.

Tribunalul Giurgiu, secția comercială, prin sentința nr. 25 din 1 februarie 2005, a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană fără legitimitate procesuală activă. Totodată s-a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune invocat de pârâta B.I.R., prin lichidator, și a respins ca prescrisă cererea reclamantei privind rezilierea de drept a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30 septembrie 1998 cu pârâta SC M.I. SRL. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că oricare ar fi fost voința părților, rezilierea se dispune sau se constată de instanța judecătorească, iar dreptul material la acțiunea în reziliere sau constatarea intervenirii rezilierii este prescriptibil conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, acțiunea nefiind prevăzută printre cele imprescriptibile extinctiv.

În lipsa unor dispoziții care să reglementeze un termen special de prescripție termenul este cel general de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 aplicabil raporturilor civile obligaționale. În speță, termenul a curs de la data de 30 octombrie 2000, respectiv de la împlinirea a 30 de zile de la data când pârâta trebuia să plătească ultima rată de preț și s-a împlinit la 30 octombrie 2003, când s-a stins și dreptul reclamantei la acțiune. De asemenea, s-a mai reținut că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta neputând să ceară rezoluțiunea contractului de ipotecă la care nu este parte, această acțiune fiind a contractantului care și-a îndeplinit obligația.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta considerând că excepția prescripției nu a fost invocată de pârâta SC M.I. SRL ci de pârâta BIR care nu este parte în contract, iar pârâta a fost de acord cu admiterea acțiunii restituind de bună voie activul cumpărat în baza contractului de vânzare – cumpărare. Se mai susține că a formulat o acțiune în constatare și nu în realizare situație în care dreptul la acțiune este imprescriptibil. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul prin decizia nr. 12 din 12 ianuarie 2006. În argumentarea soluției, instanța de control judiciar a reținut că excepția prescripției este o excepție absolută și peremptorie care poate fi invocată de orice parte din proces chiar și de instanță din oficiu.

S-a mai considerat că în temeiul art. 1365 C. civ., vânzătorul are la dispoziție în cazul neplății prețului o acțiune în rezoluțiunea vânzării, acțiune prescriptibilă extinctiv, chiar dacă se referă la un drept real, dreptul de proprietate privată, imprescriptibilă fiind numai acțiunea în revendicare imobiliară. În speță, susține instanța de apel, nu se pune problema unei revendicări imobiliare dat fiind că apelanta reclamanta, în calitate de proprietar este în posesia imobilului justificându-se aplicarea dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958. Cu petiția înregistrată la data de 24 februarie 2006 reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Astfel, se susține că deși imobilul vândut i-a fost restituit, ulterior a aflat că bunul a fost ipotecat urmând a se face executarea silită, moment din care a declanșat acțiunea în contestarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și apoi a nulității contractului de ipotecă, astfel încât instanțele puteau lua ca moment al nașterii dreptului la acțiune data de 16 iulie 2004 când Judecătoria Giurgiu a declinat competența de soluționare a cauzei tribunalului, și mai mult fiind vorba de acțiunea în constatarea nulității contractului de ipotecă se aplică dispozițiile art. 1900 C. civ., potrivit cărora „acțiunea pentru nulitatea sau pentru stricarea unei convenții se prescrie în 10 ani”.

Recursul este nefondat. Criticile formulate în apel au făcut referire la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a recurentei-reclamante în cererea privind rezilierea contractului de ipotecă și a respingerii ca prescrisă a acțiunii constatării rezilierii de drept a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30 septembrie 1998. Or în recurs, se face referire la acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare capăt de cerere care a fost disjuns prin sentința nr. 25 din 1 februarie 2005, nefăcând obiectul cauzei de față.

Cu privire la prescripția dreptului material la acțiune, așa cum a reținut și instanța de apel în speță nu se pune problema unei revendicări imobiliare, reclamanta-recurentă în calitate de proprietar fiind în posesia imobilului, situație în care sunt aplicabile dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începând să curgă de la data când intimata-pârâtă trebuia să achite ultima rată a prețului, respectiv 30 septembrie 2000, termenul de 3 ani împlinindu-se la data de 30 septembrie 2003. Or, acțiunea a fost introdusă la Judecătoria Giurgiu la data de 1 iulie 2004 mult după termenul general de prescripție. Față de cele arătate, văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta S.S.F. RĂSUCENI, împotriva deciziei nr. 12 din 12 ianuarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 noiembrie 2006.