ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3486/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3486/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la
data de 1 iulie 2004, reclamanta S.A.F. Răsuceni a chemat în judecată pârâta SC
M.I. SRL și ulterior B.I.R., sucursala Alexandria, solicitând ca în baza
sentinței ce se va pronunța să se constate rezilierea de drept a contractului
de vânzare-cumpărare încheiat la 30 septembrie 1998 între reclamantă și pârâta
SC M.I., precum și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 28 din 30
octombrie 1998 încheiat între SC M.I. SRL și B.I.R. Alexandria.
În motivarea cererii
reclamanta arată că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 30
septembrie 1998, SC F. Răsuceni a vândut SC M.I. SRL activul teren în suprafață
de 2 ha și construcțiile de pe teren cu prețul de 100.000.000 lei. Vânzarea s-a
făcut cu plata în rate, în sensul că s-a prevăzut în contract că se achită
10.000.000 lei la semnarea contractului, 45.000.000 lei la 30 septembrie 1999
și 45.000.000 lei la data de 30 septembrie 2000.
Totodată părțile au inserat
în contract clauza potrivit căreia neachitarea în termen de 30 de zile de la
data scadenței a oricărei rate, duce la anularea licitației, respectiv un pact
comisoriu de gradul IV.
Întrucât pârâta nu a achitat
decât suma de 10.000.000 lei, contractul apare reziliat de drept. Mai mult,
reclamanta arată că reprezentantul legal al pârâtei d-nul B.F. a recunoscut
pierderea dreptului de proprietate și a procedat la predarea activelor către
reclamantă prin procesul verbal din 5 octombrie 2000.
Mai arată reclamanta că
activul a fost ipotecat de către SC M.I. în favoarea B.I.R., sucursala
Alexandria, pentru garantarea unui credit în sumă de 283.000.000 lei, conform
contractului autentificat sub nr. 28 din 30 octombrie 1998, fiind scos la
vânzare de creditoare în vederea recuperării creditului.
Față de faptul că SC M.I.
SRL nu a achitat prețul convenit prin contract, reclamanta solicită să se
constate că a intervenit clauza penală referitoare la rezilierea de drept a
contractului, cât și rezilierea contractului de ipotecă.
Prin întâmpinare pârâta B.I.R.,
sucursala Alexandria, prin lichidator a invocat excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantei în ce privește contractul de ipotecă la care
reclamanta nu este parte.
De asemenea, a invocat
excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamantei în ce privește capătul
de cerere referitor la constatarea rezilierii de drept a contractului de
vânzare-cumpărare.
Tribunalul Giurgiu, secția comercială,
prin sentința nr. 25 din 1 februarie 2005, a admis excepția lipsei calității
procesuale active a reclamantei și a respins acțiunea ca fiind introdusă de o
persoană fără legitimitate procesuală activă.
Totodată s-a admis excepția
prescrierii dreptului la acțiune invocat de pârâta B.I.R., prin lichidator, și
a respins ca prescrisă cererea reclamantei privind rezilierea de drept a contractului
de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30 septembrie 1998 cu pârâta SC M.I.
SRL.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de fond a reținut că oricare ar fi fost voința părților, rezilierea se
dispune sau se constată de instanța judecătorească, iar dreptul material la
acțiunea în reziliere sau constatarea intervenirii rezilierii este
prescriptibil conform art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, acțiunea
nefiind prevăzută printre cele imprescriptibile extinctiv.
În lipsa unor dispoziții
care să reglementeze un termen special de prescripție termenul este cel general
de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 aplicabil raporturilor
civile obligaționale.
În speță, termenul a curs de
la data de 30 octombrie 2000, respectiv de la împlinirea a 30 de zile de la
data când pârâta trebuia să plătească ultima rată de preț și s-a împlinit la 30
octombrie 2003, când s-a stins și dreptul reclamantei la acțiune.
De asemenea, s-a mai reținut
că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei,
aceasta neputând să ceară rezoluțiunea contractului de ipotecă la care nu este
parte, această acțiune fiind a contractantului care și-a îndeplinit obligația.
Împotriva acestei soluții a
promovat apel reclamanta considerând că excepția prescripției nu a fost
invocată de pârâta SC M.I. SRL ci de pârâta BIR care nu este parte în contract,
iar pârâta a fost de acord cu admiterea acțiunii restituind de bună voie
activul cumpărat în baza contractului de vânzare – cumpărare.
Se mai susține că a formulat
o acțiune în constatare și nu în realizare situație în care dreptul la acțiune
este imprescriptibil.
Curtea de Apel București, secția
a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul prin decizia nr. 12 din 12
ianuarie 2006.
În argumentarea soluției,
instanța de control judiciar a reținut că excepția prescripției este o excepție
absolută și peremptorie care poate fi invocată de orice parte din proces chiar
și de instanță din oficiu.
S-a mai considerat că în
temeiul art. 1365 C. civ., vânzătorul are la dispoziție în cazul neplății
prețului o acțiune în rezoluțiunea vânzării, acțiune prescriptibilă extinctiv,
chiar dacă se referă la un drept real, dreptul de proprietate privată,
imprescriptibilă fiind numai acțiunea în revendicare imobiliară.
În speță, susține instanța
de apel, nu se pune problema unei revendicări imobiliare dat fiind că apelanta
reclamanta, în calitate de proprietar este în posesia imobilului
justificându-se aplicarea dispozițiilor art. 7 din Decretul nr. 167/1958.
Cu petiția înregistrată la
data de 24 februarie 2006 reclamanta a declarat recurs, în termen și legal
timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.
304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, se susține că deși
imobilul vândut i-a fost restituit, ulterior a aflat că bunul a fost ipotecat
urmând a se face executarea silită, moment din care a declanșat acțiunea în
contestarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și apoi a nulității
contractului de ipotecă, astfel încât instanțele puteau lua ca moment al
nașterii dreptului la acțiune data de 16 iulie 2004 când Judecătoria Giurgiu a declinat
competența de soluționare a cauzei tribunalului, și mai mult fiind vorba de
acțiunea în constatarea nulității contractului de ipotecă se aplică dispozițiile
art. 1900 C. civ., potrivit cărora „acțiunea pentru nulitatea sau pentru
stricarea unei convenții se prescrie în 10 ani”.
Recursul este nefondat.
Criticile formulate în apel
au făcut referire la admiterea excepției lipsei calității procesuale active a
recurentei-reclamante în cererea privind rezilierea contractului de ipotecă și
a respingerii ca prescrisă a acțiunii constatării rezilierii de drept a
contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 30 septembrie 1998.
Or în recurs, se face referire
la acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare capăt de
cerere care a fost disjuns prin sentința nr. 25 din 1 februarie 2005, nefăcând
obiectul cauzei de față.
Cu privire la prescripția
dreptului material la acțiune, așa cum a reținut și instanța de apel în speță
nu se pune problema unei revendicări imobiliare, reclamanta-recurentă în
calitate de proprietar fiind în posesia imobilului, situație în care sunt
aplicabile dispozițiile art. 7 din Decretul nr. 167/1958 prescripția începând
să curgă de la data când intimata-pârâtă trebuia să achite ultima rată a
prețului, respectiv 30 septembrie 2000, termenul de 3 ani împlinindu-se la data
de 30 septembrie 2003.
Or, acțiunea a fost
introdusă la Judecătoria Giurgiu la data de 1 iulie 2004 mult după termenul
general de prescripție.
Față de cele arătate, văzând
dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta S.S.F. RĂSUCENI, împotriva deciziei nr. 12 din 12 ianuarie 2006,
pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 9 noiembrie 2006.