ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 683/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 6 decembrie 2006, reclamanta SC CRASER SA Almaj, prin lichidator judiciar SC N.I. SRL a chemat în judecată pârâta SC S.O. SRL Bistret solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la restituirea unei instalații de irigat prin picurare și o centrală termică, ori contravaloarea acestor bunuri, de 1.980.000 lei și respectiv 435.000 Ron și totodată să despăgubească pe creditori pentru nepredarea acestor bunuri cu suma de 143.530 Ron, susținând în fapt că, urmare a executării silite desfășurate de către D.G.F.P. Dolj și notificării bunurilor imobile ale debitoarei, pârâta a intrat și în posesia celor două bunuri a căror restituire se cere.

La data de 13 martie 2007, SC I.B. și I.R.J. au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei solicitând admiterea acțiunii ce face obiectul cauzei. Tribunalul Dolj, prin sentința nr. 1934 din 24 aprilie 2007, a anulat, ca netimbrate, atât cererea introductivă cât și cererea de intervenție. Pentru a hotărî astfel, instanța de fonda reținut că art. 77 din Legea nr. 85/2006 prevede scutirea de plata taxelor de timbru doar pentru acțiunile introduse de către lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, inclusiv pentru recuperarea creanțelor. Fiind o dispoziție legală de excepție nu poate fi interpretată decât restrictiv. S-a mai arătat că nu se poate aprecia că orice acțiune formulată de lichidatorul judiciar este scutită de plata taxei de timbru, așa cum se prevedea anterior în cuprinsul art. 58 din Legea nr. 64/1995.

Împotriva acestei soluții a promovat apel reclamanta care a invocat nelegalitatea hotărârii atacate și a susținut că potrivit art. 25 lit. g) din Legea nr. 85/2006, lichidatorul este obligat să formuleze cereri pentru încasarea creanțelor debitorului și totodată, să promoveze acțiunile necesare aducerii la masa credală a bunurilor falitei. Intimata SC S.O. SRL Bistret prin întâmpinarea formulată a ridicat excepția inadmisibilității apelului, deoarece reclamanta nu a uzat de calea specială de atac prevăzută de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 pentru reexaminarea măsurii referitoare la obligațiile fiscale. Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 183 din 11 septembrie 2007, a admis apelul, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță.

În fundamentarea soluției instanța de control judiciar a reținut că nu se justifică susținerea privind inadmisibilitatea apelului întrucât măsura de determinare a taxei de timbru are un caracter preparatoriu, astfel încât indiferent dacă s-a promovat sau nu o cerere de reexaminare, poate fi atacată odată cu fondul, conform dispozițiilor art. 282 alin. (2) și (3) C. proc. civ. Pe fond, s-a reținut că, art. 58 din Legea nr. 64/1995, a prevăzut scutirea administratorului judiciar de plata taxelor de timbru doar în cazul promovării acțiunilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor și scutirea lichidatorului judiciar pentru toate acțiunile și cererile promovate.

Modificarea acestor dispoziții, prin adoptarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 a extins sfera scutirilor de plata taxei de timbru la toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea dispozițiilor legii privind procedura insolvenței, inclusiv pentru recuperarea creanțelor. Ca urmare, scutirea de plata taxelor de timbru are caracter general, în sensul că privește toate acțiunile promovate de către administratorul judiciar sau lichidator, indiferent împotriva cui sunt îndreptate și indiferent care este felul sau natura cererii formulate, astfel încât nici una din aceste acțiuni nu poate fi anulată ca netimbrată. Împotriva soluției instanței de apel a declarat recurs, pârâta criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 4, 7 și 9 C. proc.

civ. Astfel, se susține că instanța de apel a reținut în mod eronat, interpretând greșit legea, ca măsură de determinare a cuantumului taxelor de timbru are un caracter preparatoriu, în realitate încheierea pronunțată la data de 3 aprilie 2007 având caracter interlocutoriu fiind adoptată ca măsură decisivă pentru soarta procesului, fapt ce i-a conferit și calitatea de a anticipa decizia finală. În acest sens împotriva acestei încheieri se poate exercita numai reexaminarea în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 147/1997. Recurenta mai arată că hotărârea pronunțată a avut la bază dispoziții legale abrogate mai precis a art. 282 alin. (3), având în vedere că odată cu apariția Legii nr. 219/2005 apelul făcut împotriva hotărârilor nu se mai socotește ca fiind făcut și împotriva încheierilor premergătoare indiferent că sunt preparatorii sau intelocutorii.

Se mai susține că s-a făcut o interpretare eronată a dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 întrucât, aplicând raționamente de interpretare diferite unor situații similare, instanța de apel ajunge la concluzia greșită că a fost extinsă și nu restrânsă, sfera de aplicare a scutirilor la plata taxei de timbru pentru acțiunile introduse de lichidatorul judiciar. Instanța de apel în considerentele deciziei pronunțate arată că menține soluția de anulare, ca netimbrată, a cererii de intervenție, în condițiile în care intervenientele nu au pronunțat apel împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, existând o contrarietate între dispozitiv și considerente. Recursul este nefondat. Potrivit Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, acestea se plătesc anticipat odată cu introducerea cererii de chemare în judecată.

În situația în care nu s-a procedat astfel, instanța are obligația comunicării cuantumului taxei de timbru și acordării unui termen în vederea achitării acestuia. Încheierea de ședință prin care s-a dispus asupra taxei de timbru are caracter preparatoriu așa cum a stabilit și instanța de apel întrucât măsura luată nu este rezultatul unor dezbateri contradictorii a părților asupra aspectelor de fapt și de drept ale instanței. Este adevărat că partea nemulțumită asupra cuantumului taxei de timbru poate formula cerere de reexaminare în condițiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 numai că potrivit art. 282 alin. (1) și art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în primă instanță sunt supuse apelului, iar alin. (2) stabilește expres că „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății”.

În speță în realitate sunt în discuție modul de interpretare a dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006. Spre deosebire de dispozițiile art. 58 din Legea nr. 64/1995 care au prevăzut scutirea administratorului judiciar de plata taxelor de timbru doar în cazul promovării acțiunilor pentru anularea actelor frauduloase încheiate de către debitor și scutirea lichidatorului judiciar pentru toate acțiunilor și cererile promovate, prin adoptarea prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 a extins sfera de plată a taxei de timbru la toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau lichidator” în aplicarea dispozițiilor legii privind procedura insolvenței, inclusiv pentru recuperarea creanțelor.

Din economia textului precitat, rezultă fără putință de tăgadă, că scutirea de plata taxelor de timbru are caracter general, în sensul că privește toate acțiunile promovate de administratorul judiciar sau lichidator, indiferent împotriva cui sunt îndreptate și indiferent care este felul sau natura cererii formulate astfel încât nici una dintre aceste acțiuni nu poate fi anulată ca netimbrată. Critica referitoare la modul de interpretare a sintagmei „introduse în aplicarea prezentei legi” nu poate fi interpretată ca o restricție cu privire la sfera de aplicare a scutirii prevăzute de art. 77 din Legea nr. 85/2006, în condițiile în care dispozițiile art. 25 din Legea nr. 85/2006, ce reglementează principalele atribuții ale administratorului judiciar nu au caracter restrictiv ci exemplificativ.

Contradicția dintre considerentele hotărârii și dispoziția cu privire la cererile de intervenție nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care se referă expres la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, și privesc intervenientele care nu au promovat calea de atac. În aceste condiții nefiind îndeplinită nici o cerință de modificare sau casare a hotărârii pronunțate de instanța de apel, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC S.O. SRL Bistret împotriva deciziei nr. 183 din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 februarie 2008.