ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 574/2008

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC O. SA Băile Olănești a chemat în judecată pe pârâtul M.T.C.T. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 49.781.127.090 lei cu titlu de daune. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 30 din 8 aprilie 2002 a cumpărat de la Ministerul Turismului pachetul majoritar de acțiuni reprezentând 96,5525 % din valoarea capitalului social deținut de acesta la SC R. SA. Vânzarea-cumpărarea acțiunilor a avut loc prin licitație publică cu strigare, reclamanta adjudecându-și pachetul de acțiuni cu suma totală de 188.918.385.953 lei care a fost achitată.

Reclamanta a mai arătat că după încheierea și semnarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 30/2002 a decis să inventarieze patrimoniul SC R. SA ocazie cu care a constatat mai multe inadvertențe valorice și fizice și anume capitalul social a fost majorat fictiv prin includerea în capital a unor mijloace fixe inexistente în sumă totală de 2.562.963.767 lei reprezentând contravaloarea a 189.582,3 acțiuni, hotelul R. nu avea integral dotarea necesară pentru îndeplinirea criteriilor de clasificare „trei stele”, având lipsuri în valoare de 29.176.937.017 lei, redate în expertiza tehnică extrajudiciară efectuată de SC R. SA București; restaurantul R. nu era compartimentat conform criteriilor de clasificare, ceea ce se concretizează într-un prejudiciu de 961.600.000 lei; s-a constatat lipsa unui număr de 190 locuri de alimentație, restaurantul și terasa având 460 locuri în loc de 650, iar accesul la terasă se putea face doar în măsura în care se plătea o chirie către primărie pentru terenul aparținând acesteia și pe care este amplasată terasa, ceea ce presupune un prejudiciu de 3.500.000.000 lei, respectiv 600.000.000 lei/sezon, în dosarul de prezentare era specificat că nu sunt investiții în curs, deși în derulare se aflau investiții în valoare de 3.669.758.897 lei.

În acțiune s-a mai arătat că nu au fost verificate datoriile imobilelor ce compun capitalul social al SC R. SA anterior vânzării și că prejudiciul total este de 49.781.127.090 lei. Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanție a SC R. SA, N.D., fost director general al SC R. SA și SC M.B.C. SA societate care a întocmit raportul de evaluare în vederea stabilirii pe piață a acțiunilor SC R. SA, solicitând instanței ca în cazul în care M.T.C.T. va cădea în pretenții, să oblige chemații în garanție în solidar la plata către pârât a sumei la care acesta va fi obligat către reclamantă. Printr-o altă cerere, înregistrată la 12 ianuarie 2004, reclamanta a precizat că își micșorează pretențiile cu suma de 10.518.952 lei reprezentând imobilizări corporale, iar valoarea de la punctul 6 din petitul acțiunii, reprezentând alte lipsuri, este de 9.909.867.409 lei și este cuprinsă în totalul sumei pretinse.

Prin sentința nr. 65 din 28 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâtul M.T.C.T. și lipsei calității procesuale pasive invocată de chematele în garanție, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantă, a respins cererile de chemare în garanție ca rămase fără obiect. Cu privire la excepții, instanța a arătat că excepția lipsei competenței materiale a Curții de Apel București a fost respinsă în ședința publică din data de 14 mai 2004, față de temeiul juridic al acțiunii precizat de reclamantă ca fiind art. 998 C. civ., art. 969 C. civ., art. 1339 C. civ. și deoarece nu este contestată sau atacată o operațiune sau un act prevăzut în Legea nr. 137/2002 sau O.U.G.

nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 44/1998, ci se solicită antrenarea răspunderii vânzătorului pentru evicțiune în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 30 din 8 aprilie 2002. Excepția tardivității introducerii acțiunii formulată de pârâtul M.T.C.T. și de către chematul în garanție N.D. a fost respinsă de către instanță în ședința publică din data de 14 mai 2004. Instanța a mai reținut că pârâtul este parte contractantă, având calitate de vânzător al pachetului de acțiuni aparținând SC R. SA, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către M.T.C.T. este neîntemeiată, iar referitor la excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive a chemaților în garanție s-a reținut că SC M.B.C.

SA a întocmit raport de evaluare, N.D. în calitate de director general a furnizat informații privind starea economico-financiară a societății. Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a apreciat că acțiunea reclamantei trebuie analizată numai în temeiul răspunderii contractuale conform art. 969 și 1339 C. civ., deoarece între părți a existat un contract din a cărui executare necorespunzătoare au rezultat prejudicii, dar că reclamanta nu a făcut dovada întrunirii elementelor răspunderii pârâtului M.T.C.T. pentru evicțiune, deoarece inadvertențele valorice și fizice nu se pot constitui în fapte personale de evicțiune ale vânzătorului, atâta timp cât acesta a asigurat dreptul la informare al cumpărătorului pachetului de acțiuni.

Din declarația inserată la art. 8.7 din contractul de vânzare cumpărare de acțiuni rezultă că reclamanta a avut acces la toate informațiile referitoare la activitatea societății pe care a putut-o verifica personal prin investigațiile și expertizele pe care le-a considerat necesare, este înlăturată orice culpă a pârâtului M.T.C.T. pentru inexactitatea informațiilor reclamate de cumpărător ulterior încheierii contractului. Împotriva sentinței nr. 65 din 28 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta. Prin decizia nr. 3094 din 25 mai 2005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a admis excepția de necompetență a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea apelului și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că potrivit art. 84 C. proc. civ., calea de atac cu care a fost investită Înalta Curte de Casație și Justiție este apelul și că în conformitate cu art. 11 alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 58/2003 și cu cele ale art. 3 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., competența de soluționare a apelului aparține Curții de Apel București.

Prin cererea de apel, apelanta a invocat, în esență, următoarele: hotărârea pronunțată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește temeiul juridic, deoarece reclamanta a optat pentru răspunderea civilă delictuală în vederea acoperirii prejudiciului, că inadvertențele valorice și fizice constatate ulterior perfectării contractului de vânzare-cumpărare nr. 30/2002 nu erau de natură să poată fi descoperite printr-o simplă expertiză desfășurată ca urmare a exercitării dreptului de informare instituit de lege, capitalul social a fost majorat fictiv prin includerea unor mijloace fixe inexistente. Prin decizia nr. 152 din 21 martie 2007, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a admis apelul, a desființat în parte sentința atacată în ce privește respingerea, ca nefondată, a acțiunii principale și a respins, ca nefondată, excepția lipsei de interes a apelantei invocată de intimata SC M.B.C.

SA. Cu privire la excepția lipsei de interes, instanța a reținut că SC O.R. SA, ca efect al fuziunii a preluat drepturile și obligațiile societății absorbite, adică pe cele ale SC O. SA, inclusiv acțiunile aflate pe rolul instanțelor de judecată. Referitor la primul motiv de apel s-a constatat că prin precizarea acțiunii efectuată de către reclamantă la data de 12 ianuarie 2004, aceasta a indicat ca temei juridic atât art. 998 C. civ., care vizează răspunderea civilă delictuală cât și art. 969 C. civ., care reprezintă temeiul juridic al răspunderii civile contractuale. Prima instanță a considerat în mod greșit că temeiul juridic al acțiunii este cel prevăzut de dispozițiile art. 969 C. civ., respectiv răspunderea civilă contractuală și în consecință a apreciat că se invocă nerespectarea de către pârâtul vânzător a obligației de garanție pentru evicțiune prevăzută de art. 1339 C. civ.

Cauza procedurii prejudiciului solicitat constă în fapta vânzătorului de întocmire eronată a dosarului de prezentare al societății, faptă care vizează faza precontractuală și nu încălcarea vreunei obligații contractuale, în speță obligația de garanție pentru evicțiune care se referă la garantarea dreptului de proprietate transmis și a exercitării liniștite de către cumpărător a prerogativelor acestui drept. S-a mai reținut că prima instanță a soluționat în mod greșit litigiul având în vedere condițiile răspunderii civile contractuale, în timp ce temeiul juridic al acțiunii este cel al răspunderii civile delictuale, astfel că aceasta a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei, adică fără a analiza îndeplinirea condițiilor legale ale răspunderii civile delictuale, întemeiată pe art. 998 – art. 999 C. civ.

Cauza a fost trimisă Tribunalului București ca instanță competentă conform art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. și art. 725 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. Chemații în garanție SC M.B.C. SA Constanța și N.D. au declarat recurs împotriva deciziei nr. 152 din 21 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. SC M.B.C. SA Constanța a susținut în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., următoarele: instanța de apel în mod greșit a respins excepția lipsei de interes a reclamantei SC O. SA, care a fuzionat prin absorbție cu SC R. SA sub denumirea de SC O. R. SA care a dobândit toate drepturile și obligațiile societății absorbite, inclusiv calitatea procesuală în toate dosarele aflate la instanțele de judecată; în această cauză, SC O. SA a avut calitatea și figurează ca apelant, iar societatea absorbantă SC R. SA are și figurează în calitate de intimat; un alt motiv de recurs privește greșita calificare a pretențiilor apelantei ca fiind supuse reglementării dispozițiilor privind răspunderea delictuală. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 969 C. civ. și a art. 998 C. civ., dar între părți a existat un contract din a cărui executare necorespunzătoare au rezultat prejudicii și în consecință calea legală este aceea a răspunderii contractuale.

Recurentul N.D. a susținut în temeiul art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., că instanța de apel în mod greșit a respins excepția lipsei de interes a SC R. SA în declararea apelului și a calificat pretențiile reclamantei ca fiind supuse dispozițiilor privind răspunderea civilă delictuală, în temeiul art. 998 – art. 999 C. civ. și a solicitat casarea deciziei și soluționarea cauzei de către aceeași instanță. Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente: la data de 19 octombrie 2004, urmare fuziunii prin absorbție a SC O. SA de către SC R. SA și schimbarea denumirii în SC O.R. SA, aceasta din urmă a preluat drepturile și obligațiile societății absorbite, adică pe cele ale SC O. SA, inclusiv acțiunile aflate pe rolul instanțelor de judecată; acțiunea formulată de reclamanta SC O. SA a fost respinsă iar interesul SC O.R.

SA se menține și în faza procesuală a apelului. Reclamanta a precizat acțiunea, la data de 12 ianuarie 2004, indicând ca temei juridic atât art. 998 C. civ., cât și art. 969 C. civ. Instanța a calificat corect temeiul juridic al acțiunii ca fiind art. 998 C. civ., care vizează răspunderea civilă delictuală și nu art. 969 C. civ. Răspunderea civilă contractuală este o răspundere cu caracter special care decurge din neexecutarea întocmai a unor obligații contractuale, în timp ce răspunderea civilă delictuală este o răspundere directă, pentru fapta proprie, întemeiată pe culpa celui chemat să răspundă, în speță, fiind fapta vânzătorului de întocmire eronată a dosarului de prezentare a societății, care vizează faza precontractuală.

În concluzie, criticile formulate neîncadrându-se în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., recursurile urmează a fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de chemații în garanție SC M.B.C. SA Constanța și N.D. împotriva deciziei nr. 152 din 21 martie 2007 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2008.