ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4167/2011
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4167/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul București,
secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2252 din 10 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC M.C.A. SRL București în
contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI
SPORTULUI.
Pentru a hotărî
astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă, în calitate de
executant și pârât, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de
execuție de lucrări, reparații și igienizări nr. 37187 din 4 august 2006 având
ca obiect executarea lucrărilor la sediile din București.
Prețul convenit
pentru îndeplinirea contractului, potrivit art. 3, a fost de 144.546,47 Ron,
din care TVA 23.078,85 Ron plătibil conform graficului de plăți.
Pârâtul a refuzat să
achite sumele facturate de reclamantă, sume în care era inclusă și garanția de
bună execuție constituită de executant în temeiul art. 7.1 din contract,
invocându-se deficiențe de ordin calitativ ale lucrărilor.
Prin raportul de
apreciere tehnică întocmit la data de 31 octombrie 2006 dirigintele de șantier
a constatat deficiențe calitative la zugrăveli, lucrări de rașchetare și
lăcuire a parchetului, vopsitorie pe tâmplăria din lemn și calorifere, montajul
parchetului triplu stratificat. Aceste deficiențe au fost constatate și de expertul
judiciar ing. M.V.
În consecință,
reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, executând
lucrări de o calitate necorespunzătoare, pe care nu le-a remediat la
solicitarea beneficiarului.
Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 427 din 6
noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC M.C.A. SRL împotriva
sentinței comerciale nr. 2252 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul
București, secția a VI-a comercială, fiind preluate argumentele expuse
anterior.
Înalta Curte de
Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1405 din 27 aprilie 2010 a admis recursul declarat de reclamanta SC M.C.A. SRL împotriva deciziei nr. 427 din 6 noiembrie
2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care a casat-o
și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de apel.
S-a stabilit că în
esență, concluzia instanțelor anterioare cu privire la efectele excepției de
neexecutare a contractului este eronată și denotă o interpretare greșită și
trunchiată a clauzelor contractului, ceea ce atrage nelegalitatea deciziei
atacate.
Avându-se în vedere
că este necesar a se administra probe pentru a stabili valoarea lucrărilor
realizate și corespunzătoare calitativ conform convenției, s-a impus casarea cu
trimitere spre rejudecarea apelului.
Curtea de Apel
București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 234 din 6 mai 2011 a admis apelul declarat de reclamanta SC M.C.A. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2252 din 10
februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a
schimbat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea precizată și a obligat
pârâta la plata sumei de 101.952,27 lei cu titlu de contravaloare lucrări
executate, a sumei de 35.373,97 lei cu titlu de penalități de întârziere
calculate până la data de 30 noiembrie 2008, precum și la plata penalităților
de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere începând cu 1 decembrie
2008 până la data achitării efective a debitului.
A mai fost obligată
intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 15.987,40 lei, pentru
fond și apel.
Pentru a decide
astfel, s-a pornit de la îndrumările date de instanța de recurs cu privire la
necesitatea administrării de noi probe, efectuându-se un raport de expertiză
tehnică, având ca obiectiv stabilirea contravalorii lucrărilor efectuate de
către apelantă corespunzătoare în termen și calitativ conform contractului,
precum și indicarea lucrărilor efectuate și necorespunzătoare calitativ cu 2
variante.
Expertul numit în
cauză a precizat că valoarea lucrărilor corect executate este de 101.952,27
lei, sumă la care pârâta a fost obligată în temeiul art. 969 – 970 C. civ. S-a
dispus obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere, în temeiul
clauzei penale prevăzute la art. 16.2 din contract, potrivit căreia în cazul
neachitării la termen a facturilor emise se calculează penalități de 0,05% pe
zi de întârziere.
Împotriva deciziei
comerciale nr. 234 din 6 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VI-a comercială, a promovat recurs pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII,
TINERETULUI ȘI SPORTULUI care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate,
solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și
modificarea deciziei atacate, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată.
În dezvoltarea
motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că verificarea și semnarea
situațiilor parțiale de lucrări nu poate fi asociată noțiunii de recepție iar
reclamanta nu și-a îndeplinit integral obligațiile asumate prin contract,
transmițând situații de lucrări pe bază de atașamente inexistente, lucrările
efectuate fiind de o calitate necorespunzătoare și neurmate de remediere.
Înalta Curte,
analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse
de recurenta-pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge
recursul ca nefondat pentru următoarele considerente.
Apare cât se poate de
evident că prin voința liber exprimată de părțile contractante, la art. 4.7 al
capitalului intitulat „modalități de plată” s-a menționat că plata facturii
finale se va face imediat după verificarea și acceptarea situației de plată
definitive de către beneficiar. În continuare la art. 4.8 s-a mai precizat că
acest contract nu va fi considerat terminat până când procesul verbal de
recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție, însă procesele verbale
de recepție finală pot fi întocmite și pentru părți din lucrări, dacă acestea
sunt distincte din punct de vedere fizic și funcțional.
Recurenta-pârâtă reia
în prezentele motive de recurs apărările formulate inițial în primul ciclu
procesual și anume cele care vizează excepția de neexecutare a contractului.
Este de necontestat
că în speță devin aplicabile dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și
anume că în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de
drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt
obligatorii pentru judecătorii fondului.
Amplu documentat și
bine argumentat, prin decizia de casare nr. 1405 din 27 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost stabilit că excepția de
neexecutare a contractului constituie un mijloc de apărare aflat la îndemâna
uneia din părțile contractului sinalagmatic, în situația în care i se pretinde
executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această
executare să-și execute propriile obligații. Nu a rezultat din clauzele
contractului că părțile ar fi convenit ca și sancțiune, în ipoteza neefectuării
remedierii deficiențelor constatate la o parte din lucrări, reținerea sumelor cuvenite
executantului pentru lucrările efectuate corespunzător din punct de vedere
calitativ.
Raportul de expertiză
tehnică întocmit de arh. F.T.C., în faza procesuală a rejudecării apelului, a
concluzionat că valoarea lucrărilor corespunzător executate este de 101.952,27
lei.
Chiar și sub aspectul
proporționalității, procentul lucrărilor necorespunzătoare din punct de vedere
calitativ este nesemnificativ raportat la ponderea tuturor lucrărilor
corespunzătoare calitativ, mai ales că existența clauzei de la art. 15.3 din
contract permitea beneficiarului în cazul refuzului reclamantei de a efectua
remedierile constatate, să efectueze aceste remedieri cu alte persoane,
situație în care cheltuielile aferente erau recuperate de la executant.
Tot în temeiul
clauzelor contractuale, respectiv art. 16.2 au fost calculate și penalitățile
de întârziere, pentru cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen
de 30 de zile de la expirarea perioadei stabilite, suma fiind echivalentă cu
0,05% pe zi de întârziere din valoarea facturii neonorate.
Pentru aceste
rațiuni, urmează a respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI,
CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI împotriva deciziei comerciale nr. 234 din 6
mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca
nefondat, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile
art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI
București împotriva deciziei comerciale nr. 234 de la 6 mai 2011 pronunțate de
Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 15 decembrie 2011.