ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4167/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința comercială nr. 2252 din 10 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC M.C.A. SRL București în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între reclamantă, în calitate de executant și pârât, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de execuție de lucrări, reparații și igienizări nr. 37187 din 4 august 2006 având ca obiect executarea lucrărilor la sediile din București. Prețul convenit pentru îndeplinirea contractului, potrivit art. 3, a fost de 144.546,47 Ron, din care TVA 23.078,85 Ron plătibil conform graficului de plăți.

Pârâtul a refuzat să achite sumele facturate de reclamantă, sume în care era inclusă și garanția de bună execuție constituită de executant în temeiul art. 7.1 din contract, invocându-se deficiențe de ordin calitativ ale lucrărilor. Prin raportul de apreciere tehnică întocmit la data de 31 octombrie 2006 dirigintele de șantier a constatat deficiențe calitative la zugrăveli, lucrări de rașchetare și lăcuire a parchetului, vopsitorie pe tâmplăria din lemn și calorifere, montajul parchetului triplu stratificat. Aceste deficiențe au fost constatate și de expertul judiciar ing. M.V. În consecință, reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale asumate, executând lucrări de o calitate necorespunzătoare, pe care nu le-a remediat la solicitarea beneficiarului.

Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 427 din 6 noiembrie 2009 a respins ca nefondat apelul reclamantei SC M.C.A. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2252 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, fiind preluate argumentele expuse anterior. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 1405 din 27 aprilie 2010 a admis recursul declarat de reclamanta SC M.C.A. SRL împotriva deciziei nr. 427 din 6 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceiași instanță de apel. S-a stabilit că în esență, concluzia instanțelor anterioare cu privire la efectele excepției de neexecutare a contractului este eronată și denotă o interpretare greșită și trunchiată a clauzelor contractului, ceea ce atrage nelegalitatea deciziei atacate.

Avându-se în vedere că este necesar a se administra probe pentru a stabili valoarea lucrărilor realizate și corespunzătoare calitativ conform convenției, s-a impus casarea cu trimitere spre rejudecarea apelului. Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, prin decizia comercială nr. 234 din 6 mai 2011 a admis apelul declarat de reclamanta SC M.C.A. SRL împotriva sentinței comerciale nr. 2252 din 10 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a comercială, a schimbat sentința atacată în sensul că a admis acțiunea precizată și a obligat pârâta la plata sumei de 101.952,27 lei cu titlu de contravaloare lucrări executate, a sumei de 35.373,97 lei cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 30 noiembrie 2008, precum și la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,05% pe zi de întârziere începând cu 1 decembrie 2008 până la data achitării efective a debitului.

A mai fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 15.987,40 lei, pentru fond și apel. Pentru a decide astfel, s-a pornit de la îndrumările date de instanța de recurs cu privire la necesitatea administrării de noi probe, efectuându-se un raport de expertiză tehnică, având ca obiectiv stabilirea contravalorii lucrărilor efectuate de către apelantă corespunzătoare în termen și calitativ conform contractului, precum și indicarea lucrărilor efectuate și necorespunzătoare calitativ cu 2 variante. Expertul numit în cauză a precizat că valoarea lucrărilor corect executate este de 101.952,27 lei, sumă la care pârâta a fost obligată în temeiul art. 969 – 970 C. civ. S-a dispus obligarea pârâtei și la plata penalităților de întârziere, în temeiul clauzei penale prevăzute la art. 16.2 din contract, potrivit căreia în cazul neachitării la termen a facturilor emise se calculează penalități de 0,05% pe zi de întârziere.

Împotriva deciziei comerciale nr. 234 din 6 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, a promovat recurs pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului și modificarea deciziei atacate, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată. În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că verificarea și semnarea situațiilor parțiale de lucrări nu poate fi asociată noțiunii de recepție iar reclamanta nu și-a îndeplinit integral obligațiile asumate prin contract, transmițând situații de lucrări pe bază de atașamente inexistente, lucrările efectuate fiind de o calitate necorespunzătoare și neurmate de remediere.

Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta-pârâtă, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente. Apare cât se poate de evident că prin voința liber exprimată de părțile contractante, la art. 4.7 al capitalului intitulat „modalități de plată” s-a menționat că plata facturii finale se va face imediat după verificarea și acceptarea situației de plată definitive de către beneficiar. În continuare la art. 4.8 s-a mai precizat că acest contract nu va fi considerat terminat până când procesul verbal de recepție finală nu va fi semnat de comisia de recepție, însă procesele verbale de recepție finală pot fi întocmite și pentru părți din lucrări, dacă acestea sunt distincte din punct de vedere fizic și funcțional.

Recurenta-pârâtă reia în prezentele motive de recurs apărările formulate inițial în primul ciclu procesual și anume cele care vizează excepția de neexecutare a contractului. Este de necontestat că în speță devin aplicabile dispozițiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. și anume că în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului. Amplu documentat și bine argumentat, prin decizia de casare nr. 1405 din 27 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, a fost stabilit că excepția de neexecutare a contractului constituie un mijloc de apărare aflat la îndemâna uneia din părțile contractului sinalagmatic, în situația în care i se pretinde executarea obligației ce-i incumbă, fără ca partea care pretinde această executare să-și execute propriile obligații.

Nu a rezultat din clauzele contractului că părțile ar fi convenit ca și sancțiune, în ipoteza neefectuării remedierii deficiențelor constatate la o parte din lucrări, reținerea sumelor cuvenite executantului pentru lucrările efectuate corespunzător din punct de vedere calitativ. Raportul de expertiză tehnică întocmit de arh. F.T.C., în faza procesuală a rejudecării apelului, a concluzionat că valoarea lucrărilor corespunzător executate este de 101.952,27 lei. Chiar și sub aspectul proporționalității, procentul lucrărilor necorespunzătoare din punct de vedere calitativ este nesemnificativ raportat la ponderea tuturor lucrărilor corespunzătoare calitativ, mai ales că existența clauzei de la art. 15.3 din contract permitea beneficiarului în cazul refuzului reclamantei de a efectua remedierile constatate, să efectueze aceste remedieri cu alte persoane, situație în care cheltuielile aferente erau recuperate de la executant.

Tot în temeiul clauzelor contractuale, respectiv art. 16.2 au fost calculate și penalitățile de întârziere, pentru cazul în care achizitorul nu onorează facturile în termen de 30 de zile de la expirarea perioadei stabilite, suma fiind echivalentă cu 0,05% pe zi de întârziere din valoarea facturii neonorate. Pentru aceste rațiuni, urmează a respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI împotriva deciziei comerciale nr. 234 din 6 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat, nefiind îndeplinită nici o cerință din cele prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul MINISTERUL EDUCAȚIEI CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI București împotriva deciziei comerciale nr. 234 de la 6 mai 2011 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15 decembrie 2011.