ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4203/2012

În perioada 10 iunie 2006-05 noiembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC S. și D.T. SRL Cluj-Napoca un număr de 9 facturi reprezentând „chirie lunară pentru expunere panouri publicitare stradale intrajudețene, agende, pixuri, etc.”, facturi în valoare totală de 145.767 RON, din care TVA în sumă de 22.237 RON, care a fost achitată integral, fie prin sistem bancar, fie în numerar;

În perioada 07 iulie 2006-14 decembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC C.F. SRL Cluj-Napoca un număr de 19 facturi reprezentând „materiale auxiliare, diverse lucrări, prestări servicii și mijloace fixe, facturi având o valoare totală de 312.525 RON, din care TVA în sumă de 49.898 RON, valoare achitată integral prin sistem bancar;

În perioada 12 decembrie 2006-07 decembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC D.F. SRL Cluj-Napoca un număr de 16 facturi reprezentând „materiale, elemente de construcții și servicii”, facturi în valoare totală de 232.671 RON, din care 37.884 RON reprezentând TVA, contravaloarea acestora fiind achitată integral prin sistem bancar;

În perioada 23 noiembrie 2006-14 decembrie 2007, SC P.. SRL Cluj-Napoca a emis către SC R.P. SRL Cluj-Napoca un număr de 15 facturi reprezentând „materiale, piese de schimb auto, elemente de construcții și servicii”, în valoare totală de 224.051 RON, din care TVA în sumă de 35.772 RON, valoare achitată integral prin sistem bancar;

În perioada 04 august-25 septembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC G.C. SRL Jucu de Mijloc, jud. Cluj, un număr de 4 facturi reprezentând „vas expansiune, boiler, cazan și accesorii”, facturi în valoare totală de 195.315 RON, din care suma de 31.186 RON reprezentând TVA, valoarea facturilor fiind achitată integral prin sistem bancar;

În perioada 14 martie-28 decembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC D.I. SRL Cluj-Napoca un număr de 5 facturi reprezentând „materiale și piese de schimb auto”, facturi în valoare totală de 73.078 RON, din care TVA în sumă de 11.668 RON, și care au fost achitate integral prin sistem bancar;

În perioada 03 martie 2006-20 septembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC S.P. SA Cluj-Napoca un număr de 19 facturi reprezentând „diverse materiale publicitare, piese de schimb și consumabile”, facturi în valoare totală de 257.470,05 RON, din care 41.109,05 RON reprezentând TVA, și a căror valoare a fost achitată integral prin sistem bancar;

În perioada 06 februarie 2006-29 octombrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC B.I. SRL Cluj-Napoca un număr de 21 facturi reprezentând „campanie publicitară, distribuție fluturași, conform contract”, facturi în valoare totală de 1.059.029 RON, din care TVA în sumă de 168.640 RON, a căror valoare a fost achitată integral prin sistem bancar și în numerar.

În cursul anului 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC C.I. SRL Cluj-Napoca un număr de 2 facturi reprezentând „agende și calendare”, facturi în valoare totală de 15.916 RON, din care TVA în sumă de 2.541 RON, contravaloarea acestora fiind achitată integral prin sistem bancar; În perioada 2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC A.A.P. SRL Cluj-Napoca un număr de 3 facturi reprezentând „pal”, facturi în valoare totală de 25.888 RON, din care suma de 4.134 RON reprezentând TVA, valoare care a fost achitată integral prin sistem bancar; În perioada 2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC C.P.D. SRL Cluj-Napoca un număr de 4 facturi reprezentând „agende, calendar și hârtie”, în valoare totală de 19.308 RON, din care TVA în sumă de 3.083 RON, valoare achitată integral prin sistem bancar; În cursul anului 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC W.I. SRL Cluj-Napoca un număr de 2 facturi reprezentând „materiale de construcții și canalizare”, facturi în valoare totală de 45.461 RON, din care TVA în sumă de 7.258 RON, contravaloarea acestora fiind achitată integral prin sistem bancar; În perioada 2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC S.I.E. SRL Cluj-Napoca un număr de 43 facturi reprezentând „materiale de construcții și canalizare”, în valoare totală de 614.128 RON, din care TVA în sumă de 98.054 RON, facturi a căror valoare a fost achitată integral prin sistem bancar; Întrucât din verificările încrucișate efectuate nu au fost constatate diferențe față de datele înscrise în Declarația 394 de către societățile respective, pentru perioada supusă verificării, în cazul societăților comerciale din județul Cluj rămase neverificate, precum și a celor din județele Alba și Brașov, cu care SC P. SRL Cluj-Napoca a avut relații comerciale, au fost avute în vedere exclusiv datele înscrise în Declarația 394 dată de aceste societăți. Din coroborarea datelor obținute s-a stabilit că în cursul anului 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca, reprezentată de inculpatul R.V., a mai întocmit facturi reprezentând livrări de bunuri sau prestări de servicii și către SC C. și D. SRL, SC M.C. SRL, SC T. SRL, SC C.M. SRL, SC O.P. SRL, SC E.T.U. SRL, SC D.C. SRL, SC R.C.I. SRL, SC E. SRL, SC N.R. SRL, SC M.C. SRL, facturi cu privire la care inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale. Astfel, cu privire la impozitul pe profit a rezultat faptul că în perioada în care a fost administrată de inculpatul R.V., SC P. SRL Cluj-Napoca a realizat, corespunzător facturilor emise către cele 25 de societăți comerciale menționate, venituri în valoare totală de 4.860.188 RON, fără TVA, care nu au fost înregistrate și declarate în conformitate cu obligațiile stabilite în sarcina agenților economici de art. 79, art. 80 alin. (5) și art. 20 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc. Corespunzător neînregistrării și nedeclarării acestor venituri, societatea reprezentată de inculpat nu a declarat și s-a sustras de la plata impozitului pe profit în valoare totală de 777.629 RON. Sub acest aspect, s-a mai stabilit că în perioada verificată, SC P. SRL Cluj-Napoca a depus în mod sporadic declarații aferente impozitului pe profit în sumă totală de numai 673 RON, care a și fost achitată, încălcând astfel prevederile art. 34 lit. b) și art. 83 din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc. Cu privire la taxa pe valoarea adăugată s-a stabilit că în perioada în care a fost administrată de inculpatul R.V., SC P. SRL Cluj-Napoca nu a înregistrat și nu a declarat TVA, aferentă facturilor emise către cele 25 de societăți comerciale, în valoare totală de 977.805 RON. La stabilirea acestei sume, nu au fost luate în considerare de către echipa de inspecție fiscală sumele înscrise în deconturile de TVA depuse de SC P. SRL Cluj-Napoca în perioada verificată, care ar fi fost în măsură să diminueze suma datorată cu acest titlu bugetului de stat. Astfel, cu privire la dreptul de deducere a TVA reflectat în aceste deconturi s-a constatat faptul că societatea nu a aplicat în mod corect reglementările legale în materie, în sensul că nu a făcut dovada și nu a prezentat nici un document justificativ pentru exercitarea acestui drept. Având în vedere că sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale revine contribuabilului, care potrivit art. 65 din O.G. nr. 92/200 privind C. proc. fisc., „are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal”, s-a constatat că în cauză nu este justificat dreptul de deducere al societății și, în consecință, sumele înscrise în deconturile depuse de societate în perioada verificată nu au fost luate în considerare fiind apreciate ca nereale. Drept urmare, s-a reținut că TVA declarată în această perioadă de SC P. SRL Cluj-Napoca este în sumă totală de numai 694 RON care a și fost achitată. În drept, s-a reținut că fapta inculpatului R.V. care în perioada decembrie 2005-decembrie 2007, în calitate de administrator al SC P. SRL Cluj-Napoca, nu a înregistrat veniturile realizate din tranzacțiile desfășurate cu un număr de 25 societăți comerciale, nu a declarat și nu a achitat obligațiile fiscale aferente acestor tranzacții, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale în valoare totală de 1.755.434 RON, din care TVA în sumă de 977.805 RON și impozit pe profit în sumă de 777.629 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, comisă în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. La dozarea și cuantificarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă stabilite în legea specială pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, limite reduse cu o treime urmare aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei, determinat de perioada de timp destul de îndelungată pe parcursul căreia inculpatul a comis fapta dedusă judecății, modalitatea în care a conceput activitatea cu caracter infracțional, urmarea produsă, constând într-un prejudiciu de dimensiuni impresionante cauzat bugetului de stat. Instanța de fond a luat în considerare și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care se află la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut în fața instanței, fără rezerve, fapta pentru care a fost trimis în judecată. Referitor la bolile de care suferă inculpatul, instanța de fond a reținut că acestea nu sunt de dată foarte recentă și nu-i afectează în mod major stilul de viață. În concluzie, Tribunalul a apreciat că executarea de către inculpat a pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenție reprezintă o bună premisă pentru reeducarea acestuia și este de natură a-și îndeplini menirea de factor inhibitor pentru reluarea de către inculpat, și de către alte persoane, a unor activități de același gen. În ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că Statul Român, Ministerul Finanțelor Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 3.693.460 RON, constituită din 777.629 RON impozit pe venit, 833.871 RON dobânzi de întârziere aferente impozitului pe venit, 977.805 RON TVA și 1.104.155 RON, reprezentând dobânzi de întârziere aferente TVA. Având în vedere actele de control încheiate de Garda Financiară și constatările efectuate de reprezentanții acestui organism de control fiscal, instanța de fond a reținut ca fiind reală întinderea prejudiciului cauzat părții civile. Fiind îndeplinite și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, a vinovăției inculpatului, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanța de fond, în temeiul art. 346 alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin. (1) și (2) C. civ. a admis acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Cluj și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 3.693.460 RON despăgubiri civile reprezentând impozit pe venit și TVA, dobânzile de întârziere aferente sumei respective, calculate până la data de 21 mai 2010, precum și accesoriile acestei sume începând cu data de 22 mai 2010 și până la data plății efective. În vederea recuperării prejudiciului, s-a constatat că în cauză a fost luată măsura asigurătorie a sechestrului asupra unui autoturism marca A., proprietatea inculpatului R.V., care a rămas în custodia acestuia, conform ordonanței procurorului de instituire a sechestrului asigurător și procesului verbal de aplicare a acestei măsuri asigurătorii. În baza art. 357 alin. (2) lit. c) C. proc. pen., instanța de fond a menținut măsura sechestrului asigurător luată prin ordonanța procurorului din 19 iulie 2010 și pusă în aplicarea prin procesul verbal de aplicare a sechestrului din 21 iulie 2010, asupra unui autoturism marca A., autoturism aflat în custodia inculpatului. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul R.V. solicitând instanței de prim control judiciar admiterea căii de atac promovate, desființarea soluției tribunalului și judecând în fond dosarul, să recunoacă în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de art. 74 C. pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, să dea eficiență și art. 320 1 C. proc. pen., apreciind că reinserția socială reală a sa este posibilă și prin suspendarea condiționată sau sub supraveghere a sancțiunii aplicate, conform art. 81 sau art. 86 1 C. pen. Sub aspectul laturii civile, apărătorul inculpatului a apreciat că acesta poate fi obligat doar la plata sumei de 1.755.434 RON, nu și la plata majorărilor de întârziere. Prin decizia penală nr. 97/A/2012 din 24 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7406/117/2011, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat și l-a obligat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare statului din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu. În considerentele deciziei, Curtea a arătat că pedeapsa principală de 2 ani închisoare cu executare prin privare de libertate aplicată de instanța de fond este proporțională atât cu gravitatea efectivă a faptei comisă de inculpat, cât și cu profilul socio-moral și de personalitate al acestuia, a cărui atitudine în societate și în fața organelor judiciare este, parțial pozitivă. Având în vedere modul concret de săvârșire a faptei și caracterul continuat al acesteia, instanța de apel a apreciat că pedeapsa principală de 2 ani închisoare, asigură realizarea concretă a scopurilor pedepsei, iar executarea acesteia prin privare de libertate, va da posibilitatea inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu închis să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea modalitate de executare, la conștientizarea de către acesta a urmărilor faptei sale, cu consecința unei reinserții sociale reale. Totodată, Curtea a apreciat că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute în art. 74 C. pen., având în vedere gravitatea faptei, consecințele acesteia și rezonanța negativă pe care a avut-o în comunitatea din care face parte. Referitor la afecțiunile de care suferă inculpatul - noduli maligni în zona gâtului, ce impun o intervenție chirurgicală în luna iulie 2012, instanța de apel a arătat că a avut în vedere starea de sănătate a inculpatului de la data pronunțării deciziei, dar că trebuie să țină cont și de împrejurarea că nu a recuperat nici o sumă din prejudiciul impresionat, de peste 3.000.000 RON cauzat bugetului de stat și, în consecință, că este exclusă suspendarea condiționată sau sub supraveghere a sancțiunii aplicate. Referitor la critica vizând cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat, care în opinia inculpatului este de 1.755.434 RON și nu de 3.000.000 RON, instanța de apel a reținut că în condițiile în care acesta a optat pentru soluționarea procesului în procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., rezultă că a achiesat la probele administrate de procuror în faza de urmărire penală, atât sub aspect penal cât și sub aspect civil, nefiind posibilă în calea de atac a apelului o repunere în discuție a cuantumului prejudiciului, în lipsa administrării unor probe în acest sens. Potrivit art. 320 1 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, pe care le poate administra la acest termen de judecată. Verificând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că la termenul de judecată din 20 octombrie 2011, la instanța de fond, inculpatul a solicitat soluționarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., respectiv în baza probelor strânse de procuror în faza de urmărire penală. În fața Tribunalului Cluj, conform concluziilor scrise atașate dosarului, inculpatul nu a contestat cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat și nici nu a solicitat, deși avea posibilitatea legală, disjungerea laturii civile a cauzei în vederea administrării de probe. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul R.V. care, invocând cazurile de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 2 C. proc. pen. a solicitat, pe latură penală, aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere motivat de împrejurarea că suferă de afecțiunile menționate în actele medicale depuse la dosar, este singurul întreținător al familiei compusă din soție care este șomeră și doi copii studenți, a recunoscut și regretat fapta pentru care a fost deferit justiției, anterior a avut o conduită bună în familie și societate. În ce privește latura civilă a cauzei, inculpatul a arătat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru a se dispune efectuarea unei expertize financiar contabile care să stabilească valoarea exactă a prejudiciului cauzat bugetului de stat. În opinia sa, instanța de fond trebuia să disjungă latura civilă a cauzei și să administreze probe, deoarece prin reținerea prejudiciului doar pe baza actelor întocmite de organele de control judiciar i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate de inculpat care se circumscriu cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 și 17 2 C. proc. pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 9 alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. În ce privește individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că la stabilirea cuantumului și a modalității de executare a acesteia, instanța de fond și cea de apel au avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 care incriminează infracțiunea de evaziune fiscală pentru săvârșirea căreia recurentul inculpat a fost trimis în judecată care au fost reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. Este adevărat că recurentul inculpat a depus acte medicale din care rezultă că prezintă noduli maligni în zona gâtului, afecțiuni pentru care medicii i-au recomandat intervenție chirurgicală încă din luna iulie 2012, că din caracterizările depuse la dosar rezultă că este cunoscut în comunitatea din care face parte ca având o comportare corespunzătoare însă, la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama - așa cum rezultă din dispozițiile art. 72 C. pen. - nu mai de datele ce caracterizează favorabil persoana infractorului, ci și de gradul de pericol social al infracțiunii și de împrejurările ce agravează răspunderea penală. Or, perioada de timp în care recurentul inculpat și-a desfășurat activitatea infracțională (începând din luna decembrie 2005 până în luna decembrie 2007 când a cesionat societatea al cărui administrator era, numitei H.M., cetățean ucrainean), valoarea ridicată a prejudiciului cauzat bugetului de stat - 3.693.460 RON - împrejurarea că nu a achitat nimic din pagubă, sunt aspecte care conferă faptei un grad ridicat de pericol social și de natură a crea convingerea instanței de recurs că pronunțarea condamnării în condițiile art. 86 1 C. pen. nu constituie un avertisment pentru inculpat că acesta nu va mai comite infracțiuni, cerință înscrisă în alin. (1) lit. c) al textului de lege menționat. În acord cu concluzia la care au ajuns instanța de fond și instanța de prim control judiciar, Înalta Curte constată că executarea de către recurent a pedepsei de 2 ani închisoare (apropiată de minimul special prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005) este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C. pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului, respectând totodată și cerința proporționalității înscrisă în art. 72 alin. (2) C. pen. Referitor la critica vizând modul de soluționare a laturii civile a cauzei, verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2011, înainte de începerea cercetării judecătorești, recurentul inculpat a solicitat soluționarea cauzei în baza procedurii reglementată de dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în actul de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, probe cu privire la care a declarat că le cunoaște și le însușește. În rechizitoriu s-a reținut că inculpatul R.V., în perioada decembrie 2005 - decembrie 2007, în calitate de administrator al SC P. SRL Cluj-Napoca, nu a înregistrat veniturile realizate din tranzacțiile desfășurate cu un număr de 25 societăți comerciale, nu a declarat și nu a achitat obligațiile fiscale aferente acestor tranzacții, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor fiscale în valoare totală de 1.755.434 RON, din care TVA în sumă de 977.805 RON și impozit pe profit în sumă de 777.629 RON. Prejudiciul reținut în rechizitoriu, necontestat de recurentul inculpat care a fost asistat de apărător ales la instanța de fond a fost stabilit de Garda Financiară care, potrivit art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 1324/2009 poate, la solicitarea procurorului, să efectueze constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și obligațiilor a căror respectare o controlează, întocmind procese - verbale prin care poate evalua prejudiciul cauzat aferent operațiunilor verificate, care sunt acte procedurale ce pot constitui mijloace de probă, potrivit legii” (procesele - verbale întocmite de reprezentanții Gărzii Financiare constituie unul din mijloacele de probă pe care procurorul și-a fundamentat rechizitoriul și pe care inculpatul și l-a însușit potrivit propriei declarații prin care a solicitat aplicarea art. 320 1 C. proc. pen.). Este adevărat că art. 320 1 alin. (5) C. proc. pen., prevede posibilitatea disjungerii laturii civile a cauzei, dar așa cum a reținut și instanța de apel o atare disjungere se impune în situația nerecunoașterii ori recunoașterii parțiale a pretențiilor civile (ceea ce nu este cazul în speță, deoarece inculpatul a recunoscut integral prejudiciul) în vederea administrării de probe pentru dovedirea acestora. În consecință, reținând că pedeapsa aplicată recurentului inculpat a fost just individualizată și că prejudiciul cauzat bugetului de stat și la plata căruia a fost obligat inculpatul a fost stabilit de organele abilitate de lege (Garda Financiară) în urma verificării facturilor emise de societatea administrată de inculpat, recursul formulat de acesta se va respinge ca nefondat, în conformitate cu disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 300 RON din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.