ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4203/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4203/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de față;
În baza actelor și lucrărilor
dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 430 din 3 noiembrie 2011,
pronunțată în Dosarul nr. 7406/117/2011, Tribunalul Cluj l-a condamnat pe inculpatul
R.V., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune
fiscală comisă în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 9 alin. (1)
lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
În temeiul art. 53
pct. 2 lit. a) rap. la art. 64 alin. (1) lit. c), art. 65 alin. (2) și (3) și
art. 66 C. pen., a interzis inculpatului pe o durată de 2 ani, care începe după
executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a ocupa funcția de administrator
la vreo societate comercială.
În baza art. 71 alin.
(1) și (2) C. pen. a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii
de condamnare și până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prev.
de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
În temeiul art. 346
alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin.
(1) și (2) C. civ. a admis acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor,
Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
a Județului Cluj și a obligat inculpatul să plătească părții civile suma de 3.693.460
RON despăgubiri civile reprezentând impozit pe venit și TVA, dobânzile de întârziere
aferente acestora, calculate până la data de 21 mai 2010, precum și accesoriile
acestor sume începând cu data de 22 mai 2010 și până la data plății efective.
În baza art. 357
alin. (2) lit. c) C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurător luată
prin ordonanța procurorului din 19 iulie 2010 și pusă în aplicare prin procesul
verbal de aplicare a sechestrului din 21 iulie 2010, asupra unui autoturism marca
A., autoturism aflat în custodia inculpatului.
În baza art. 189 C. proc.
pen. a stabilit onorariu pentru apărătorul desemnat din oficiu în sumă de 200 RON
care s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești,
în favoarea Baroului Cluj - av. S.R.I.
În temeiul art. 191
alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului cheltuieli judiciare
în sumă de 1.800 RON.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul emis
în Dosarul nr. 306/P/2010 din 22 august 2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul
Cluj, a fost trimis în judecată inculpatul R.V. pentru săvârșirea infracțiunii de
evaziune fiscală prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reținut, în esență,
prin actul de inculpare
că inculpatul R.V.,
în perioada decembrie 2005 - decembrie 2007, în calitate de
administrator al SC P. SRL Cluj-Napoca, nu a înregistrat veniturile realizate din
tranzacțiile desfășurate cu un număr de 25 societăți comerciale, nu a declarat și
nu a achitat obligațiile fiscale aferente acestor tranzacții, sustrăgându-se în
acest mod de la plata obligațiilor fiscale în valoare totală de 1.755.434 RON, din
care TVA în sumă de 977.805 RON și impozit pe profit în sumă de 777.629 RON.
La termenul
de judecată din data de 20 octombrie 2011, înainte de citirea actului de sesizare,
inculpatul R.V. a declarat că își însușește probele administrate în faza de urmărire
penală, probe pe care le cunoaște, și a solicitat judecarea în baza lor, în procedura
prevăzută de art. 320
1
C. proc. pen., recunoscând fapta și vinovăția.
În faza de urmărire penală
s-au administrat următoarele probe:
procesul-verbal de
control din 05 martie 2010 întocmit de comisarii Gărzii Financiare - Secția Cluj;
raportul de Inspecție fiscală parțială din 21 mai 2010 întocmit de A.N.A.F. -D.G.F.P.
Cluj și anexele acestuia; informațiile comunicate de instituțiile bancare și extrasele
de cont aferente; contractul de cesiune din 17 decembrie 2007 și actele privind
înregistrarea acestor mențiuni la O.R.C. de pe lângă Tribunalul Cluj; declarațiile
inculpatului; notele de constatare întocmite de comisarii Gărzii Financiare - Secția
Cluj - cu ocazia verificărilor încrucișate efectuate și documentele anexă ale acestora.
În baza acestor probe,
instanța de fond a reținut următoarele
:
SC P. SRL
Cluj-Napoca,
al cărei obiect principal de activitate este „publicitatea”, a fost
înființată la data de 18 noiembrie 2005, având ca asociați pe inculpatul R.V. și
pe soția acestuia, R.M.E. și sediul în mun. Cluj-Napoca, str. C.
Încă de la
înființare societatea a fost reprezentată de inculpatul R.V. în calitate de administrator,
calitate pe care acesta a deținut-o până la data de 17 decembrie 2007, când societatea
a fost cesionată integral către făptuitoarea H.M., cetățean ucrainean. Urmare a
acestei cesiuni sediul societății a fost mutat în Cluj-Napoca, str. F.
La data de
15 iunie 2011, împotriva societății a fost deschisă procedura insolvenței în formă
simplificată, în Dosarul nr. 1288/1285/2011 al Tribunalului Comercial Cluj, fiind
numit în calitate de lichidator judiciar P.O. IPURL.
În perioada
01 decembrie 2005 - 31 ianuarie 2008, în vederea desfășurării obiectului său de
activitate, SC P. SRL Cluj-Napoca, reprezentată de inculpatul R.V., a derulat activități
comerciale cu diferiți parteneri de afaceri fără a înregistra veniturile realizate
din activitățile desfășurate, și fără a declara și achita obligațiile fiscale aferente
acestor tranzacții, sustrăgându-se în acest mod de la plata impozitului pe profit
și TVA-ului datorate bugetului de stat.
Întrucât societatea
nu a pus la dispoziție nici un document contabil sau declarații fiscale trimestriale
sau anuale, nici un document primar, facturi fiscale sau chitanțiere aferente perioadei
verificate, și nici nu a putut fi identificată vreo persoană care să fi ținut evidența
contabilă a societății, organele de control au solicitat Gărzii Financiare-Comisariatul
General informații referitoare la tranzacțiile comerciale derulate de către SC P.
SRL Cluj-Napoca cu alte societăți comerciale, astfel cum rezultă din Declarația
394 privind livrările/prestările și achizițiile efectuate pe teritoriul național,
depusă de aceste societăți, declarație pe care societățile comerciale au obligația
să o depună trimestrial.
Din cuprinsul
acestei declarații a rezultat faptul că în perioada 2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca
a desfășurat tranzacții cu un număr de 25 de societăți comerciale situate pe raza
județelor Cluj, Alba și Brașov, atât în calitate de furnizor, cât și în calitate
de beneficiar. În vederea documentării activității infracționale desfășurate
de inculpat, organele de control au procedat la efectuarea de verificări încrucișate
la un număr de 14 dintre aceste societăți comerciale aflate pe raza județului Cluj,
cu privire la care au fost întocmite note de constatare, din care au rezultat următoarele:
1.În perioada
16 septembrie 2006-26 noiembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC R.I.
SRL Cluj-Napoca un număr de 36 facturi reprezentând „chirie lunară pentru expunere
panouri publicitare conform contractului din 20 octombrie 2006”, piese auto diverse
și materiale de construcții și finisaje, facturi în valoare totală de 997.421,90
RON, din care TVA în sumă de 159.251,90 RON, care a fost achitată integral prin
sistem bancar;
În perioada 10 iunie
2006-05 noiembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC S. și D.T. SRL Cluj-Napoca
un număr de 9 facturi reprezentând „chirie lunară pentru expunere panouri publicitare
stradale intrajudețene, agende, pixuri, etc.”, facturi în valoare totală de 145.767
RON, din care TVA în sumă de 22.237 RON, care a fost achitată integral, fie prin
sistem bancar, fie în numerar;
În perioada
07 iulie 2006-14 decembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC C.F. SRL
Cluj-Napoca un număr de 19 facturi reprezentând „materiale auxiliare, diverse lucrări,
prestări servicii și mijloace fixe, facturi având o valoare totală de 312.525 RON,
din care TVA în sumă de 49.898 RON, valoare achitată integral prin sistem bancar;
În perioada 12 decembrie
2006-07 decembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC D.F. SRL Cluj-Napoca
un număr de 16 facturi reprezentând „materiale, elemente de construcții și servicii”,
facturi în valoare totală de 232.671 RON, din care 37.884 RON reprezentând TVA,
contravaloarea acestora fiind achitată integral prin sistem bancar;
În perioada
23 noiembrie 2006-14 decembrie 2007, SC P.. SRL Cluj-Napoca a emis către SC R.P.
SRL Cluj-Napoca un număr de 15 facturi reprezentând „materiale, piese de schimb
auto, elemente de construcții și servicii”, în valoare totală de 224.051 RON, din
care TVA în sumă de 35.772 RON, valoare achitată integral prin sistem bancar;
În perioada
04 august-25 septembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC G.C. SRL Jucu
de Mijloc, jud. Cluj, un număr de 4 facturi reprezentând „vas expansiune, boiler,
cazan și accesorii”, facturi în valoare totală de 195.315 RON, din care suma de
31.186 RON reprezentând TVA, valoarea facturilor fiind achitată integral prin sistem
bancar;
În perioada
14 martie-28 decembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC D.I. SRL Cluj-Napoca
un număr de 5 facturi reprezentând „materiale și piese de schimb auto”, facturi
în valoare totală de 73.078 RON, din care TVA în sumă de 11.668 RON, și care au
fost achitate integral prin sistem bancar;
În perioada 03 martie
2006-20 septembrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC S.P. SA Cluj-Napoca
un număr de 19 facturi reprezentând „diverse materiale publicitare, piese de schimb
și consumabile”, facturi în valoare totală de 257.470,05 RON, din care 41.109,05
RON reprezentând TVA, și a căror valoare a fost achitată integral prin sistem bancar;
În perioada 06 februarie
2006-29 octombrie 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC B.I. SRL Cluj-Napoca
un număr de 21 facturi reprezentând „campanie publicitară, distribuție fluturași,
conform contract”, facturi în valoare totală de 1.059.029 RON, din care TVA în sumă
de 168.640 RON, a căror valoare a fost achitată integral prin sistem bancar și în
numerar.
În cursul
anului 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC C.I. SRL Cluj-Napoca un număr
de 2 facturi reprezentând „agende și calendare”, facturi în valoare totală de 15.916
RON, din care TVA în sumă de 2.541 RON, contravaloarea acestora fiind achitată integral
prin sistem bancar;
În perioada
2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC A.A.P. SRL Cluj-Napoca un număr
de 3 facturi reprezentând „pal”, facturi în valoare totală de 25.888 RON, din care
suma de 4.134 RON reprezentând TVA, valoare care a fost achitată integral prin sistem
bancar;
În perioada
2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC C.P.D. SRL Cluj-Napoca un număr
de 4 facturi reprezentând „agende, calendar și hârtie”, în valoare totală de 19.308
RON, din care TVA în sumă de 3.083 RON, valoare achitată integral prin sistem bancar;
În cursul
anului 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC W.I. SRL Cluj-Napoca un număr
de 2 facturi reprezentând „materiale de construcții și canalizare”, facturi în valoare
totală de 45.461 RON, din care TVA în sumă de 7.258 RON, contravaloarea acestora
fiind achitată integral prin sistem bancar;
În perioada
2005-2007, SC P. SRL Cluj-Napoca a emis către SC S.I.E. SRL Cluj-Napoca un număr
de 43 facturi reprezentând „materiale de construcții și canalizare”, în valoare
totală de 614.128 RON, din care TVA în sumă de 98.054 RON, facturi a căror valoare
a fost achitată integral prin sistem bancar;
Întrucât din
verificările încrucișate efectuate nu au fost constatate diferențe față de datele
înscrise în Declarația 394 de către societățile respective, pentru perioada supusă
verificării, în cazul societăților comerciale din județul Cluj rămase neverificate,
precum și a celor din județele Alba și Brașov, cu care SC P. SRL Cluj-Napoca a avut
relații comerciale, au fost avute în vedere exclusiv datele înscrise în Declarația
394 dată de aceste societăți.
Din coroborarea
datelor obținute s-a stabilit că în cursul anului 2007, SC P. SRL Cluj-Napoca, reprezentată
de inculpatul R.V., a mai întocmit facturi reprezentând livrări de bunuri sau prestări
de servicii și către SC C. și D. SRL, SC M.C. SRL, SC T. SRL, SC C.M. SRL, SC O.P.
SRL, SC E.T.U. SRL, SC D.C. SRL, SC R.C.I. SRL, SC E. SRL, SC N.R. SRL, SC M.C.
SRL, facturi cu privire la care inculpatul nu și-a îndeplinit obligațiile fiscale.
Astfel, cu
privire la impozitul pe profit a rezultat faptul că în perioada în care a fost administrată
de inculpatul R.V., SC P. SRL Cluj-Napoca a realizat, corespunzător facturilor emise
către cele 25 de societăți comerciale menționate, venituri în valoare totală de
4.860.188 RON, fără TVA, care nu au fost înregistrate și declarate în conformitate
cu obligațiile stabilite în sarcina agenților economici de art. 79, art. 80
alin. (5) și art. 20 din O.G. nr. 92/2003, privind C. proc. fisc.
Corespunzător
neînregistrării și nedeclarării acestor venituri, societatea reprezentată de inculpat
nu a declarat și s-a sustras de la plata impozitului pe profit în valoare totală
de 777.629 RON.
Sub acest aspect, s-a
mai stabilit că în perioada verificată,
SC P. SRL Cluj-Napoca
a depus în mod sporadic declarații aferente impozitului pe profit în sumă totală
de numai 673 RON, care a și fost achitată, încălcând astfel prevederile art. 34
lit. b) și art. 83 din Legea nr. 571/2003, privind C. fisc.
Cu privire
la taxa pe valoarea adăugată
s-a stabilit că în perioada în care a fost administrată
de inculpatul R.V., SC P. SRL Cluj-Napoca nu a înregistrat și nu a declarat TVA,
aferentă facturilor emise către cele 25 de societăți comerciale, în valoare totală
de 977.805 RON. La stabilirea acestei sume, nu au fost luate în considerare de către
echipa de inspecție fiscală sumele înscrise în deconturile de TVA depuse de SC P.
SRL Cluj-Napoca în perioada verificată, care ar fi fost în măsură să diminueze suma
datorată cu acest titlu bugetului de stat. Astfel, cu privire la dreptul de deducere
a TVA reflectat în aceste deconturi s-a constatat faptul că societatea nu a aplicat
în mod corect reglementările legale în materie, în sensul că nu a făcut dovada și
nu a prezentat nici un document justificativ pentru exercitarea acestui drept. Având
în vedere că sarcina probei în dovedirea situației de fapt fiscale revine contribuabilului,
care potrivit art. 65 din O.G. nr. 92/200 privind C. proc. fisc., „are sarcina de
a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror
cereri adresate organului fiscal”, s-a constatat că în cauză nu este justificat
dreptul de deducere al societății și, în consecință, sumele înscrise în deconturile
depuse de societate în perioada verificată nu au fost luate în considerare fiind
apreciate ca nereale.
Drept urmare,
s-a reținut că TVA declarată în această perioadă de SC P. SRL Cluj-Napoca este în
sumă totală de numai 694 RON care a și fost achitată.
În drept,
s-a reținut că fapta inculpatului R.V. care în perioada decembrie 2005-decembrie
2007, în calitate de administrator al SC P. SRL Cluj-Napoca, nu a înregistrat veniturile
realizate din tranzacțiile desfășurate cu un număr de 25 societăți comerciale, nu
a declarat și nu a achitat obligațiile fiscale aferente acestor tranzacții, sustrăgându-se
în acest mod de la plata obligațiilor fiscale în valoare totală de 1.755.434 RON,
din care TVA în sumă de 977.805 RON și impozit pe profit în sumă de 777.629 RON,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, comisă
în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. b) din
Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
La dozarea
și cuantificarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere
criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv, limitele de pedeapsă stabilite
în legea specială pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată,
limite reduse cu o treime urmare aplicării dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei, determinat
de perioada de timp destul de îndelungată pe parcursul căreia inculpatul a comis
fapta dedusă judecății, modalitatea în care a conceput activitatea cu caracter
infracțional, urmarea produsă, constând într-un prejudiciu de dimensiuni impresionante
cauzat bugetului de stat.
Instanța de
fond a luat în considerare și datele ce caracterizează persoana inculpatului, care
se află la prima confruntare cu legea penală, a recunoscut în fața instanței, fără
rezerve, fapta pentru care a fost trimis în judecată. Referitor la bolile de care
suferă inculpatul, instanța de fond a reținut că acestea nu sunt de dată foarte
recentă și nu-i afectează în mod major stilul de viață.
În concluzie, Tribunalul
a apreciat că executarea de către inculpat a pedepsei de 2 ani închisoare în regim
de detenție reprezintă o bună premisă pentru reeducarea acestuia și este de natură
a-și îndeplini menirea de factor inhibitor pentru reluarea de către inculpat, și
de către alte persoane, a unor activități de același gen.
În ce privește latura
civilă a cauzei, instanța de fond a reținut că Statul Român, Ministerul Finanțelor
Publice, Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor
Publice a Județului Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 3.693.460 RON, constituită
din 777.629 RON impozit pe venit, 833.871 RON dobânzi de întârziere aferente impozitului
pe venit, 977.805 RON TVA și 1.104.155 RON, reprezentând dobânzi de întârziere aferente
TVA. Având în vedere actele de control încheiate de Garda Financiară și constatările
efectuate de reprezentanții acestui organism de control fiscal, instanța de fond
a reținut ca fiind reală întinderea prejudiciului cauzat părții civile. Fiind îndeplinite
și celelalte condiții necesare pentru angajarea răspunderii civile delictuale, respectiv
existența faptei ilicite, a vinovăției inculpatului, a prejudiciului și a legăturii
de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, instanța de fond, în temeiul art. 346
alin. (1) rap. la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. și la art. 1349 alin.
(1) și (2) C. civ. a admis acțiunea civilă a Statului Român, Ministerul Finanțelor,
Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
a Județului Cluj și l-a obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 3.693.460
RON despăgubiri civile reprezentând impozit pe venit și TVA, dobânzile de întârziere
aferente sumei respective, calculate până la data de 21 mai 2010, precum și accesoriile
acestei sume începând cu data de 22 mai 2010 și până la data plății efective.
În vederea
recuperării prejudiciului, s-a constatat că în cauză a fost luată măsura asigurătorie
a sechestrului asupra unui autoturism marca A., proprietatea inculpatului R.V.,
care a rămas în custodia acestuia, conform ordonanței procurorului de instituire
a sechestrului asigurător și procesului verbal de aplicare a acestei măsuri asigurătorii.
În baza art. 357
alin. (2) lit. c) C. proc. pen., instanța de fond a menținut măsura sechestrului
asigurător luată prin ordonanța procurorului din 19 iulie 2010 și pusă în aplicarea
prin procesul verbal de aplicare a sechestrului din 21 iulie 2010, asupra unui autoturism
marca A., autoturism aflat în custodia inculpatului.
Împotriva sentinței a
declarat apel inculpatul R.V. solicitând instanței de prim control judiciar
admiterea căii de atac promovate, desființarea soluției tribunalului și judecând
în fond dosarul, să recunoacă în favoarea sa circumstanțele atenuante prev. de
art. 74 C. pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de
lege, să dea eficiență și art. 320
1
C. proc. pen., apreciind că reinserția
socială reală a sa este posibilă și prin suspendarea condiționată sau sub supraveghere
a sancțiunii aplicate, conform art. 81 sau art. 86
1
C. pen.
Sub aspectul laturii civile,
apărătorul inculpatului a apreciat că acesta poate fi obligat doar la plata sumei
de 1.755.434 RON, nu și la plata majorărilor de întârziere.
Prin decizia penală
nr. 97/A/2012 din 24 mai 2012, pronunțată în Dosarul nr. 7406/117/2011, Curtea de
Apel Cluj, secția penală și de minori, a respins ca nefondat apelul declarat de
inculpat și l-a obligat la plata sumei de 500 RON cheltuieli judiciare statului
din care suma de 50 RON reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat
din oficiu.
În considerentele deciziei,
Curtea a arătat că pedeapsa principală de 2 ani închisoare cu executare prin privare
de libertate aplicată de instanța de fond este proporțională atât cu gravitatea
efectivă a faptei comisă de inculpat, cât și cu profilul socio-moral și de personalitate
al acestuia, a cărui atitudine în societate și în fața organelor judiciare
este, parțial pozitivă.
Având în vedere modul
concret de săvârșire a faptei și caracterul continuat al acesteia, instanța de apel
a apreciat că pedeapsa principală de 2 ani închisoare, asigură realizarea concretă
a scopurilor pedepsei, iar executarea acesteia prin privare de libertate, va da
posibilitatea inculpatului, ca prin programele educaționale desfășurate și în mediu
închis să conducă, chiar și prin restrângerea libertății presupusă de o asemenea
modalitate de executare, la conștientizarea de către acesta a urmărilor faptei sale,
cu consecința unei reinserții sociale reale.
Totodată, Curtea a apreciat
că nu se impune reținerea în favoarea inculpatului a circumstanțelor atenuante prevăzute
în art. 74 C. pen., având în vedere gravitatea faptei, consecințele acesteia și
rezonanța negativă pe care a avut-o în comunitatea din care face parte.
Referitor la afecțiunile
de care suferă inculpatul - noduli maligni în zona gâtului, ce impun o intervenție
chirurgicală în luna iulie 2012, instanța de apel a arătat că a avut în vedere starea
de sănătate a inculpatului de la data pronunțării deciziei, dar că trebuie să țină
cont și de împrejurarea că nu a recuperat nici o sumă din prejudiciul impresionat,
de peste 3.000.000 RON cauzat bugetului de stat și, în consecință, că este exclusă
suspendarea condiționată sau sub supraveghere a sancțiunii aplicate.
Referitor la critica vizând
cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat, care în opinia inculpatului
este de 1.755.434 RON și nu de 3.000.000 RON, instanța de apel a reținut că în condițiile
în care acesta a optat pentru soluționarea procesului în procedura prevăzută de
art. 320
1
C. proc. pen., rezultă că a achiesat la probele administrate
de procuror în faza de urmărire penală, atât sub aspect penal cât și sub aspect
civil, nefiind posibilă în calea de atac a apelului o repunere în discuție a cuantumului
prejudiciului, în lipsa administrării unor probe în acest sens.
Potrivit art. 320
1
C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza
de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate
faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de
probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, pe care le poate administra
la acest termen de judecată.
Verificând actele și lucrările
dosarului, Curtea a constatat că la termenul de judecată din 20 octombrie 2011,
la instanța de fond, inculpatul a solicitat soluționarea cauzei în conformitate
cu dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen., respectiv în baza probelor strânse
de procuror în faza de urmărire penală.
În fața Tribunalului Cluj,
conform concluziilor scrise atașate dosarului, inculpatul nu a contestat cuantumul
prejudiciului cauzat bugetului de stat și nici nu a solicitat, deși avea posibilitatea
legală, disjungerea laturii civile a cauzei în vederea administrării de probe.
Împotriva deciziei a declarat
recurs inculpatul R.V. care, invocând cazurile de casare prev. de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 și 17
2
C. proc. pen. a solicitat, pe latură penală,
aplicarea dispozițiilor art. 86
1
C. pen. referitoare la suspendarea executării
pedepsei sub supraveghere motivat de împrejurarea că suferă de afecțiunile menționate
în actele medicale depuse la dosar, este singurul întreținător al familiei compusă
din soție care este șomeră și doi copii studenți, a recunoscut și regretat fapta
pentru care a fost deferit justiției, anterior a avut o conduită bună în familie
și societate.
În ce privește latura
civilă a cauzei, inculpatul a arătat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare
la instanța de fond pentru a se dispune efectuarea unei expertize financiar contabile
care să stabilească valoarea exactă a prejudiciului cauzat bugetului de stat. În
opinia sa, instanța de fond trebuia să disjungă latura civilă a cauzei și să administreze
probe, deoarece prin reținerea prejudiciului doar pe baza actelor întocmite de organele
de control judiciar i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil.
Examinând hotărârea atacată
prin prisma motivelor invocate de inculpat care se circumscriu cazurilor de casare
prevăzute de art. 385
9
alin. (1) pct. 14 și 17
2
C. proc.
pen., cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385
9
alin. ultim C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În ce privește individualizarea
judiciară a pedepsei, Înalta Curte constată că la stabilirea cuantumului și a modalității
de executare a acesteia, instanța de fond și cea de apel au avut în vedere toate
criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și anume, limitele de pedeapsă
prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 care incriminează infracțiunea
de evaziune fiscală pentru săvârșirea căreia recurentul inculpat a fost trimis în
judecată care au fost reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor
art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al
infracțiunii comise, persoana inculpatului și împrejurările care atenuează sau agravează
răspunderea penală.
Este adevărat că recurentul
inculpat a depus acte medicale din care rezultă că prezintă noduli maligni în zona
gâtului, afecțiuni pentru care medicii i-au recomandat intervenție chirurgicală
încă din luna iulie 2012, că din caracterizările depuse la dosar rezultă că este
cunoscut în comunitatea din care face parte ca având o comportare corespunzătoare
însă, la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama - așa cum rezultă din
dispozițiile art. 72 C. pen. - nu mai de datele ce caracterizează favorabil persoana
infractorului, ci și de gradul de pericol social al infracțiunii și de împrejurările
ce agravează răspunderea penală.
Or, perioada de timp în
care recurentul inculpat și-a desfășurat activitatea infracțională (începând din
luna decembrie 2005 până în luna decembrie 2007 când a cesionat societatea al cărui
administrator era, numitei
H.M.,
cetățean ucrainean), valoarea ridicată a prejudiciului cauzat
bugetului de stat - 3.693.460 RON - împrejurarea că nu a achitat nimic din pagubă,
sunt aspecte care conferă faptei un grad ridicat de pericol social și de natură
a crea convingerea instanței de recurs că pronunțarea condamnării în condițiile
art. 86
1
C. pen. nu constituie un avertisment pentru inculpat că acesta
nu va mai comite infracțiuni, cerință înscrisă în alin. (1) lit. c) al textului
de lege menționat.
În acord cu concluzia
la care au ajuns instanța de fond și instanța de prim control judiciar, Înalta Curte
constată că executarea de către recurent a pedepsei de 2 ani închisoare (apropiată
de minimul special prevăzut de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005)
este de natură a-și atinge scopul preventiv și educativ cerut de art. 52 C.
pen. și de a contribui la reeducarea inculpatului, respectând totodată și cerința
proporționalității înscrisă în art. 72 alin. (2) C. pen.
Referitor la critica vizând
modul de soluționare a laturii civile a cauzei, verificând actele și lucrările dosarului,
Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 20 octombrie 2011,
înainte de începerea cercetării judecătorești, recurentul inculpat a solicitat soluționarea
cauzei în baza procedurii reglementată de dispozițiile art. 320
1
C.
proc. pen., arătând că recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa în actul
de sesizare a instanței și că solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, probe cu privire la care a declarat că le cunoaște și
le însușește.
În rechizitoriu s-a reținut
că
inculpatul R.V.,
în
perioada decembrie 2005 - decembrie 2007, în calitate de administrator al SC P.
SRL Cluj-Napoca, nu a înregistrat veniturile realizate din tranzacțiile desfășurate
cu un număr de 25 societăți comerciale, nu a declarat și nu a achitat obligațiile
fiscale aferente acestor tranzacții, sustrăgându-se în acest mod de la plata obligațiilor
fiscale în valoare totală de 1.755.434 RON, din care TVA în sumă de 977.805 RON
și impozit pe profit în sumă de 777.629 RON.
Prejudiciul
reținut în rechizitoriu, necontestat de recurentul inculpat care a fost asistat
de apărător ales la instanța de fond a fost stabilit de Garda Financiară care, potrivit
art. 9 alin. (5) din H.G. nr. 1324/2009 poate, la solicitarea procurorului, să efectueze
constatări cu privire la faptele care constituie încălcări ale dispozițiilor și
obligațiilor a căror respectare o controlează, întocmind procese - verbale prin
care poate evalua prejudiciul cauzat aferent operațiunilor verificate, care sunt
acte procedurale ce pot constitui mijloace de probă, potrivit legii” (procesele
- verbale întocmite de reprezentanții Gărzii Financiare constituie unul din mijloacele
de probă pe care procurorul și-a fundamentat rechizitoriul și pe care inculpatul
și l-a însușit potrivit propriei declarații prin care a solicitat aplicarea
art. 320
1
C. proc. pen.).
Este adevărat
că art. 320
1
alin. (5) C. proc. pen., prevede posibilitatea disjungerii
laturii civile a cauzei, dar așa cum a reținut și instanța de apel o atare disjungere
se impune în situația nerecunoașterii ori recunoașterii parțiale a pretențiilor
civile (ceea ce nu este cazul în speță, deoarece inculpatul a recunoscut integral
prejudiciul) în vederea administrării de probe pentru dovedirea acestora.
În consecință,
reținând că pedeapsa aplicată recurentului inculpat a fost just individualizată
și că prejudiciul cauzat bugetului de stat și la plata căruia a fost obligat inculpatul
a fost stabilit de organele abilitate de lege (Garda Financiară) în urma verificării
facturilor emise de societatea administrată de inculpat, recursul formulat de acesta
se va respinge ca nefondat, în conformitate cu disp. art. 385
15
pct.
1 lit. b) C. proc. pen.
Potrivit
art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor
judiciare către stat în sumă de 300 RON din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul
parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului
ales se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat,
recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 97/A din 24 mai
2012 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori.
Obligă recurentul inculpat
la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care
suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din
oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului
Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 decembrie
2012.