CASE OF JORGIC v. GERMANY - [Romanian translation] legal summary by the IER (Institutului European din România)

©Documentul a fost pus la dispoziție cu sprijinul al Institutului European din România” (

www.ier.ro

). Permisiunea de a republica această traducere a fost acordată exclusiv în scopul includerii sale în baza de date HUDOC.

©The document was made available with the support European Institute of Romania (

www.ier.ro

). Permission to re-publish this translation has been granted for the sole purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

Jorgic împotriva Germaniei

- 74613/01

Hotărârea din 12.07.2007 (Secția a V-a)

Art. 6

Art.

6

§

1

Instanță instituită de lege

Contestarea de către un reclamant, acuzat de genocid și alte crime săvârșite în Bosnia, a competenței instanțelor germane pentru a se pronunța cu privire la acuzațiile împotriva lui:

neîncălcare

În fapt

– În decembrie 1995, reclamantul, suspectat de implicarea în genocidul săvârșit în regiunea Doboj între mai și septembrie 1992, a fost arestat în Germania, când se întorcea din Bosnia. Acesta era acuzat în special de înființarea unui grup paramilitar care a maltratat și ucis săteni musulmani și de faptul că a executat personal săteni. În cele din urmă, a fost condamnat la închisoare pe viață pentru, printre altele, genocid și omor. În cererea adresată Curții, acesta susținea în special că instanțele germane au considerat în mod eronat că aveau competența să îl judece și că interpretarea lor a genocidului nu era întemeiată pe dreptul internațional public sau dreptul german. Cu privire la primul aspect, instanța de fond s-a declarat competentă să judece cauza, deși infracțiunile pretinse au avut loc în Bosnia, în măsura în care exista o legătură legitimă cu misiunile umanitare și militare efectuate de Germania în această țară, iar reclamantul locuise în Germania peste 20 de ani și fusese arestat acolo. Instanța de fond nu a considerat că dreptul internațional public îi interzicea să se pronunțe asupra acuzațiilor, în special deoarece Tribunalul Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie (TPII) a declarat că nu dorește să îl trimită din nou în judecată. Decizia instanței de fond a fost confirmată în apel, conform principiului jurisdicției universale. În ceea ce privește definiția infracțiunii de genocid, instanța de fond a apreciat că expresia „distrugerea unui grup”, utilizată în Codul penal german, se referea la distrugerea unui grup în calitate de unitate socială distinctă și nu impunea distrugerea în sensul biologic sau fizic. Aceasta a concluzionat că reclamantul acționase cu intenția de a distruge un grup de musulmani din nordul Bosniei. Curtea Constituțională a refuzat să examineze acțiunea constituțională introdusă de reclamant, considerând că nu fusese încălcat principiul neretroactivității legilor penale, deoarece interpretarea dispoziției relevante era previzibilă și conformă cu cea utilizată în dreptul internațional public.

În drept

– Art.

6

§

1: Interpretarea de către instanțele germane a dispozițiilor Convenției privind genocidul și faptul că acestea s-au declarat competente să se pronunțe asupra acuzațiilor de genocid aduse reclamantului sunt confirmate în mare măsură de dispozițiile legale și de jurisprudența multor alte state părți la Convenție, precum și de Statutul și jurisprudența TPII. În plus, art. 9 § 1 din Statutul TPII confirmă opinia instanțelor germane, conform căreia TPII și instanțele interne au o competență concurentă, fără nicio restricție în privința instanțelor interne ale anumitor țări. Instanțele germane nu au efectuat o interpretare arbitrară a dispozițiilor aplicabile și a normelor de drept internațional public. Astfel, acestea aveau motive rezonabile să se declare competente să se pronunțe asupra acuzațiilor de genocid aduse împotriva reclamantului. Rezultă că reclamantul a fost judecat de o „instanță instituită de lege”.

Concluzie:

neîncălcare (unanimitate).