ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 974/2018
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 974/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Asupra cauzei penale de față;
În baza actelor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 282/F din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x, în baza art. 52 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate cu privire la extrădare.
A fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii privind pe persoana extrădabilă A.
S-a dispus extrădarea și predarea către autoritățile din Statele Unite ale Americii a numitului A., față de care a fost emis mandatul de arestare din data de 05.07.2018 de către Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky.
S-a constatat că persoana extrădabilă nu și-a dat acordul pentru extrădare și că înțelege să se prevaleze de regula specialității.
S-a dispus arestarea în vederea predării a numitului A., pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 12.12.2018 la 10.01.2019 inclusiv.
S-a constatat că persoana extrădată a fost reținută pentru 24 de ore la data de 11.12.2018, ora 20
45
.
În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 05.12.2018, prin adresa nr. x, Ministerului Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. (4) rap. la art. 40 din Legea nr. 302/2004, republicată și art. 8 din Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii, semnat la București la data de 10 septembrie 2007, cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane privind pe numitul A.
Prin cererea de extrădare s-a solicitat extrădarea cetățeanului român A., față de care Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare la data de 05.07.2018.
S-a reținut de autoritățile americane că persoana extrădabilă a comis următoarele infracțiuni:
- conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează sub "RICO" - Organizații corupte și influențate de activități de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1962 (d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani;
- conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1349 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani;
- conspirație la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani.
În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei extrădabile A. că, împreună cu alte persoane, a fraudat cetățeni ai Statelor Unite ale Americii prin organizarea unor licitații online, procedând ulterior la operațiuni de spălare de bani prin rețeaua B. Astfel, acesta și ceilalți membri ai rețelei B. postau anunțuri false pe site-uri de vânzări online și cu amănuntul, prin care ofereau spre vânzare articole de lux, cum ar fi autovehicule. Pretinzând că persoana care a postat anunțul de vânzare este într-o situație delicată (ex. decesul unui membru de familie, militar detașat la o altă unitate etc) solicita persoanelor interesate plata, folosind facturi care conțineau mărci comerciale contrafăcute ale licitațiilor online oficiale (ex. C. și D.). Sumele trimise de victime erau utilizate apoi pentru achiziționarea de monedă virtuală bitcoin, care era ulterior schimbată în monedă obișnuită prin folosirea unor persoane interpuse, de asemenea participante la activitatea infracțională.
În urma examenului de regularitate internațională, efectuat în conformitate cu dispozițiile art. 38 din Legea nr. 302/2004, s-a constatat că persoana a cărei extrădare se solicită este cetățean român, că la cererea de extrădare au fost atașate documentele prevăzute de art. 36 din Legea nr. 302/2004, traduse în limba română și că nu este incidentă niciuna din limitele acordării cooperării judiciare prevăzute la art. 3 din Legea nr. 302/2004.
Curtea de Apel București a constat că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, că faptele de care este acuzat numitul A. nu reprezintă infracțiuni politice sau militare, acesta nu a fost condamnat sau achitat în România pentru aceste fapte, nu a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile respective, iar persoana extrădabilă nu riscă aplicarea pedepsei capitale în caz de admitere a extrădării.
Instanța de fond a constatat că faptele de care este acuzată persoana extrădabilă au corespondent în legea penală română, fiind incriminate de dispozițiile art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., constituirea unui grup infracțional organizat-, art. 249 C. pen., fraudă informatică, art. 250 alin. (1) și (2) C. pen., efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos și spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002. Astfel faptele anterior menționate sunt sancționate de legea penală a ambelor părți cu pedepse mai mari de 1 an închisoare, fiind așadar îndeplinită condiția prevăzută de art. 2 alin. (1) din Tratat.
De asemenea, autoritățile americane au atașat cererii de extrădare documentele și informațiile obligatorii prevăzute de art. 8 alin. (2) și (3) din Tratat.
Împotriva sentinței penale nr. 282/F din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a-II-a Penală, în termen legal, persoana extrădabilă A. a formulat contestația de față, solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de extrădare.
Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând contestația formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 282/F din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a-II-a Penală, atât în raport, cu susținerile apărătorului ales, cât și cu conținutul actelor și lucrărilor din dosar, constată că aceasta este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prioritar analizei motivelor invocate, Înalta Curte notează că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 111 din data de 21 mai 2008 privind ratificarea Tratatului de extrădare dintre România și Statele Unite, semnat la București la 10 septembrie 2007.
Pe de altă parte, Înalta Curte constată că potrivit art. 5 din Legea nr. 302/2004 (republicată), dispozițiile cuprinse în Legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autoritățile judiciare române. De asemenea, conform art. 4, rezultă că Legea nr. 302/2004 completează instrumentele juridice internaționale la care România este parte în situațiile nereglementate.
Totodată, art. 7 din Legea nr. 302/2004 (republicată), statuează că în situația în care prin legea de cooperare judiciară internațională în materie penală nu se prevede altfel, cererile adresate autorităților române în domeniile reglementate se îndeplinesc, conform normelor române de drept procesual penal.
Astfel, s-a reținut că la data de 05.07.2018, a fost înregistrat, sub nr. x:18-CR-81-JMH la Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky, rechizitoriul prin care numitul A., alături de alte persoane, a fost inculpat pentru comiterea infracțiunilor de: conspirație la comiterea unor infracțiuni care se încadrează sub "RICO" - Organizații corupte și influențate de activități de racket, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1962 (d), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani; conspirație la comiterea de fraudă prin cablu, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1349 din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani; conspirație la spălare de bani, cu încălcarea prevederilor Titlului 18, Secțiunea 1956 (h), din Codul Statelor Unite, faptă pedepsită cu închisoarea până la 20 de ani și că la aceeași dată, Tribunalul Districtual al Statelor Unite pentru Districtul de Est al statului Kentucky a emis un mandat de arestare pe numele acestuia.
Înalta Curte constată că infracțiunile de care este acuzată persoana extrădabilă, astfel cum au fost descrise în documentele înaintate de autoritățile americane, au corespondent în legea română, reprezentând infracțiunile de constituirea unui grup infracțional organizat-, prevăzută de art. 367 alin. (1) și (3) C. pen., fraudă informatică, prevăzută de art. 249 C. pen., efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzută de art. 250 alin. (1) și (2) C. pen. și spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.
De asemenea, infracțiunile pentru care este cercetată persoana extrădabilă A. sunt pedepsite, atât în statul solicitant, cât și în statul solicitat, cu pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 modificată, neexistând vreun impediment pentru a se lua măsura arestării și nefiind îndeplinit termenul maxim de privare de libertate - de 180 de zile prevăzut de art. 43 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, măsura - având caracter provizoriu - impunându-se a fi luată prin raportare la necesitatea asigurării bunei desfășurări a procedurii de extrădare - procedură urgentă.
Articol 12 din Legea nr. 111/2011 prevede că în caz de urgență, statul solicitant poate cere arestarea provizorie a persoanei căutate, în așteptarea cererii de extrădare și a documentelor anexate acesteia.
Înalta Curte reține că necesitatea luării celei mai severe măsuri preventive este impusă și prin raportare la exigențele art. 223 alin. (2) C. proc. pen. - aplicabil în temeiul art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată.
În mod corect au fost avute au în vedere, sub acest aspect, gravitatea presupuselor fapte comise de persoana extrădabilă, posibil comise în mod organizat-, prin prejudicierea a numeroși cetățeni străini, urmate de luarea unor ample măsuri de ascundere a produsului infracțional dar și riscul influențării procedurii declanșate împotriva acestuia (prin raportare la presupusa organizare a activității infracționale și legătura dintre persoanele cercetate în cauză).
Din interpretarea dispozițiilor art. 43 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată, în cadrul unei proceduri de extrădare celelalte măsuri preventive, mai blânde, prevăzute de lege alternativ la măsura arestării au un caracter subsidiar.
Caracterul subsidiar al măsurilor preventive alternative celei a arestării, excepție de la regula legii procesual penale române (conform căreia măsura arestării preventive este cea care are un caracter excepțional și trebuie luată de instanță doar dacă o altă măsură preventivă mai blândă nu este suficientă) se justifică prin însăși finalitatea procedurii extrădării - asigurarea, în caz de admitere a cererii, a predării extrădatului către statul solicitant.
Totodată, persoana extrădabilă nu a formulat obiecțiuni la identitate și nici nu au fost învederate până în prezent împrejurări care să se circumscrie motivelor de refuz al extrădării prevăzute de lege.
Contrar susținerilor apărării, Înalta Curte constată că, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, cetățenii români pot fi extrădați în baza dispozițiilor tratatelor bilaterale și pe bază de reciprocitate. De asemenea, între Statele Unite ale Americii și România există un tratat privind extrădarea, ratificat prin Legea nr. 111/2008.
Conform art. 1 al Tratatului, părțile convin să-și extrădeze reciproc, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, persoanele urmărite penal, găsite vinovate sau condamnate de către autoritățile statului solicitant pentru o infracțiune care dă loc la extrădare.
Totodată, în articolele 4-7 din Tratat sunt menționate situațiile în care extrădarea solicitată de una dintre părți poate fi refuzată, precum și motivele care nu pot justifica respingerea unei cereri de extrădare.
Raportat la articolele menționate din cuprinsul Tratatului, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, prevăzute de art. 4-7 ale acestuia.
Astfel, faptele de care este acuzat numitul A. nu reprezintă infracțiuni politice sau militare, acesta nu a fost condamnat sau achitat în România pentru aceste fapte, nu a intervenit prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile respective, iar persoana extrădabilă nu riscă aplicarea pedepsei capitale în caz de admitere a extrădării.
Nu poate fi primită susținerea apărătorului în sensul că persoana extrădabilă A. nu va beneficia de un proces echitabil în Statele Unite ale Americii, în condițiile în care una din premisele încheierii Tratatului de extrădare este faptul că sistemele de justiție ale celor două părți contractante oferă garanții suficiente, în sensul asigurării dreptului la un proces echitabil.
De asemenea, nici faptul că persoana extrădabilă ar putea fi judecată în România sub aspectul faptelor de a căror săvârșire este acuzată de autoritățile americane nu poate justifica un refuz al extrădării, acest motiv fiind exclus de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Tratat.
Înalta Curte constată și că susținerea persoanei extrădabile în sensul că nu este vinovată de săvârșirea faptelor obiect al acuzației nu poate face obiectul analizei Curții, conform art. 52 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004.
Înalta Curte reamintește că în cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.
Circumstanțele personale invocate de apărător, în sensul, că persoana extrădabilă obține venituri licite, are o familie întemeiată și trei copii minori în întreținere, că nu există riscul de a se sustrage și de a săvârși noi infracțiuni nu pot fi apreciate condiții facultative de refuz a executării mandatului de arestare.
În context, măsura arestării provizorii este necesară pentru a împiedica sustragerea persoanei extrădabile de la această procedură, măsura preventivă a controlului judiciar nefiind suficientă în privința acesteia, față de circumstanțele concrete ale cauzei și în lipsa unor elemente concrete, în raport, cu care să se aprecieze că o măsură mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului pentru care a fost dispusă.
Opțiunea instanței pentru luarea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile în vederea predării către autoritățile din Statele Unite ale Americii, iar nu a unei alte măsuri mai blânde - arest la domiciliu - a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs.
În aceste condiții, Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică, în cauză fiind îndeplinite condițiile pentru extrădare prevăzute de Tratatul de extrădare dintre România și Statele Unite ale Americii și că motivele de opoziție invocate de persoana solicitată A. sunt neîntemeiate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 425
1
alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 282/F din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x.
Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul persoană extrădabilă va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul, în sumă de 100 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinței penale nr. 282/F din data de 12 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a-II-a Penală, pronunțată în dosarul nr. x.
Obligă contestatorul persoană extrădabilă la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul persoană extrădabilă, în sumă de 100 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20 decembrie 2018.