ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1724/2015

Decizia nr. 1724/2015

Deliberând asupra cauzei de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 215 din data de 08 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală,

a fost admisă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și în temeiul art. 107 și urm. din Legea nr. 302/2004 (republicată) s-a dispus punerea în executare a Mandatului european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015, de judecătorul de instrucție din cadrul Judecătoriei Mateszalka, față de persoana solicitată A. și în consecință, s-a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 30 zile, de la 8 decembrie 2015 la 06 ianuarie 2016.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută în vederea executării mandatului european de arestare, la data de 23 noiembrie 2015, orele 20

00

, prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 99/2015.

S-a dispus predarea persoanei solicitate A. către autoritățile judiciare ungare, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialității.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Onorariul cuvenit interpretului autorizat de limbă rusă, în echivalentul a 5 ore, în regim de urgență, s-a dispus a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel judecătorul de drepturi și libertăți a reținut următoarele:

La data de 23 noiembrie 2015 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitarea autorităților judiciare din Ungaria, transmisă prin intermediul semnalării introdusă în Sistemul Informatic Schengen privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 de către autoritățile judiciare din Ungaria (Tribunalul Districtual Mateszalka) față de numitul A., urmărit internațional pentru săvârșirea unei infracțiuni de contrafacere de documente administrative și traficul cu acestea prev. de art. 342 (1 C) din Codul penal ungar.

Numitul A. a fost identificat de către autoritățile române pe Aeroportul Internațional Henri Coandă Otopeni intenționând să părăsească România în direcția Istanbul - Republica Turcia, la data de 19 noiembrie 2015 în baza pașaportului eliberat la data de 26 februarie 2014 de către autoritățile ungare, valabil până la data de 26 februarie 2024.

La data de 21 noiembrie 2015, în temeiul art. 101 alin. (2) lit. a) și alin. (3) lit. a), art. 81 alin. (2) lit. a) rap. la art. 83 alin. (2) și (3) lit. a) și c) și art. 89 alin. (1) din O.U.G. nr. 194/2002 (privind regimul străinilor în România), prin ordonanța nr. 2368 din 11 mai 2015 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus „luarea în custodie publică a numitului A., pe o perioadă de 30 de zile începând de la data de 21 noiembrie 2015, fiind depus în Centrul de cazare a străinilor luați în custodie publică Otopeni".

Numitului A. i s-au adus la cunoștință, în conformitate cu disp. art. 100 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 (republicată), că autoritățile judiciare ungare au dispus urmărirea sa internațională fiind emis la data de 23 noiembrie 2015 împotriva sa un mandat european de arestare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 342 (lC) din Codul penal ungar.

S-a reținut că față de persoana care în prezent nu are identitatea cunoscută și care se identifică ca fiind A. există suspiciunea întemeiată, în sensul că pentru a-și ascunde adevărata identitate față de autorități, pentru a călători liber în și din țările Uniunii Europene cu granițe comune cu țările Uniunii Europene, la data de 25 februarie 2014 s-a prezentat la biroul de documente, unde în colaborare cu un funcționar i s-a eliberat un pașaport ungar conținând datele personale ale numitului A. a cărui identitate, persoana cu identitate necunoscută, a preluat-o pe data de 28 februarie 2014 conform evidențelor de la Biroul Central Administrativ și Servicii Publice Electronice.

În baza pașaportului s-au eliberat o carte de identitate și un card de rezidență și că perioada comiterii infracțiunii a fost 25 februarie 2014-10 martie 2014.

În conformitate cu art. 100 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată numitufui A. i s-a înmânat, în fotocopie, un exemplar al semnalării privind mandatul european de arestare emis la data de 23 noiembrie 2015 de către autoritățile judiciare ungare.

După ce i-au fost făcute cunoscute motivele reținerii, persoana solicitată care a beneficiat de asistență juridică - apărător ales și de un interpret în limba sa maternă - a fost audiată, declarația fiind consemnată la dosar.

La data de 24 noiembrie 2015 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin adresa 2380/II-5/2015 a sesizat Curtea de Apel București pentru a dispune cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe un termen de 15 zile, în conformitate cu disp..art. 101 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, dosarul înregistrându-se sub nr. x/2/2015 pe rolul secției I penală.

Persoana solicitată a fost audiată în prezența avocatului ales, prin interpret de limba rusă, declarația fiind consemnată la dosarul cauzei.

Examinând sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București pe baza materialului existent la dosarul cauzei, judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 100 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 pentru a dispune arestarea provizorie a persoanei solicitate, în scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare, existând riscul sustragerii acesteia întrucât a fost depistată pe aeroportul Internațional Henri Coandă în timp ce intenționa să părăsească România, țară în care a intrat fraudulos, în direcția Istanbul.

S-a mai reținut că sunt puternice bănuieli de a se crede că persoana solicitată și-a luat o altă identitate (procesul verbal din data de 23 noiembrie 2015). În plus, riscul sustragerii este susținut și de afirmațiile apărării că persoana solicitată călătorește frecvent, în diverse destinații ale lumii, confirmate de obiectele pe care aceasta le avea asupra sa la momentul luării în custodie, laptop, telefoane mobile, sume de bani în moneda de circulație a mai multor țări din Europa și din afara ei (proces verbal încheiat la data de 23 noiembrie 2015 de Inspectoratul General pentru Imigrări-Direcția Migrație).

Prin încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2015, judecătorul de drepturi și libertăți a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, de la 24 noiembrie 2015 la 8 decembrie 2015.

La termenul fixat pentru continuarea procedurii, parchetul a prezentat mandatul european de arestare care i-a fost adus persoanei solicitate la cunoștință prin intermediul interpretului.

Judecătorul a pus în vedere persoanei solicitate că are posibilitatea să consimtă la predare precum și caracterul irevocabil al consimțământului dat și efectele regulii specialității de care poate beneficia, predarea urmând a se face numai în baza faptelor ce motivează mandatul transmis de autoritățile judiciare maghiare.

În declarația consemnată la dosar, persoana solicitată A. a arătat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile judiciare maghiare.

Judecătorul a constatat că împotriva persoanei solicitate a fost emis un mandat european de arestare pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, art. 342 alin. (1) litera c) Codul penal maghiar.

S-a reținut că există suspiciuni rezonabile conform cărora persoana care s-a identificat drept cetățeanul maghiar A., în prezent cu identitate necunoscută, în vederea disimulării identității sale adevărate în fața autorităților, în scopul de a intra și ieși liber în și din interiorul Uniunii Europene, precum și în și din țările terțe limitrofe, precum și de a se angaja și de a profita de posibilitățile asigurate pentru cetățenii Uniunii Europene, prin utilizarea actului oficial care atesta obținerea cetățeniei maghiare prin procedura simplificată de naturalizare și care cuprindea datele personale ale numitului A., s-a prezentat la Biroul de Acte al Serviciului Administrativ al Oficiului Guvernamental al Județului Szabolcs și, acționând în complicitatea cu referanta care lucra la Biroul de Acte, suspecta B., a depus o cerere de pașaport cu numele și datele personale ale numitului A., dar cu propria sa fotografie.

În baza cererii de pașaport, sub numărul de ordine i s-a eliberat un pașaport maghiar cu numele și datele personale ale numitului A., pașaport care conform evidenței Oficiului Central pentru Servicii Publice Administrative și Electronice a fost preluat de către această persoană la data de 28 februarie 2014.

După aceasta, persoana care s-a identificat ca fiind cetățeanul maghiar A., în prezent cu identitate necunoscută, la data de 10 martie 2014, prin utilizarea pașaportului privat fals obținut mai înainte, a solicitat - pe numele și datele personale ale numitului A. - și alte documente maghiare false, potrivite pentru identificare, în acest fel persoanei necunoscute i s-a eliberat cartea de identitate maghiară, precum și certificatul oficial de domiciliu.

Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat că, în cauză, nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

În legătură cu motivul prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, invocat în apărare, s-a constatat că persoana solicitată a fost depistată, la data de 19 noiembrie 2015 de către lucrători de poliție din cadrul Aeroportului Internațional Henri Coandă Otopeni intenționând să iasă din România în direcția Istanbul, Turcia, prezentând la controlul de frontieră un pașaport eliberat de autoritățile maghiare cu privire la care exista introdusă în Sistemul Informatic Național de Semnalări o semnalare privind căutarea și confiscarea acestui document ce fusese declarat pierdut la data de 12 ianuarie 2015.

La aceeași dată, 19 noiembrie 2015, organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea, uz de fals și tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

Prin ordonanța din 21 noiembrie 2015 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București persoana solicitată, la sesizarea Inspectoratului General pentru Imigrări - Direcția Migrație a dispus luarea în custodie publică a numitului A., căruia nu i s-a putut stabili identitatea reală.

S-a reținut că persoana solicitată are, declarativ, cetățenia maghiară iar suspiciunile cu privire la furtul de identitate pot fi lămurite doar de autoritățile judiciare maghiare care au emis actele de identitate.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestația de față solicitând, desființarea sentinței penale atacate și, în rejudecare, în principal, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune ori, în subsidiar, cu măsura preventivă a arestului la domiciliu.

Analizând contestația formulată de persoana solicitată A. atât potrivit susținerilor orale ale apărătorului, cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor din dosar, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceasta este nefondată, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 (republicată) mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Potrivit alin. (2) al aceluiași art. mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Investit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Analizând actele și lucrările din dosar Înalta Curte constată că în mod corect s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A. în scopul asigurării bunei desfășurări a procedurii de executare a mandatului european de arestare sau al împiedicării sustragerii persoanei solicitate de la procedura de executare a mandatului european de arestare.

Înalta Curte constată că, în cauză, nu există niciunul dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004.

În legătură cu motivul prev. de art. 98 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, se constată că persoana solicitată a fost depistată, la data de 19 noiembrie 2015 de către lucrători de poliție din cadrul Aeroportului Internațional Henri Coandă Otopeni intenționând să iasă din România în direcția Istanbul, Turcia, prezentând la controlul de frontieră un pașaport eliberat de autoritățile maghiare cu privire la care exista introdusă în Sistemul Informatic Național de Semnalări o semnalare privind căutarea și confiscarea acestui document ce fusese declarat pierdut la data de 12 ianuarie 2015.

La aceeași dată, 19 noiembrie 2015, organele de poliție au dispus începerea urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, fals privind identitatea, uz de fals și tentativă de trecere frauduloasă a frontierei de stat a României, dosar înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea.

Prin ordonanța din 21 noiembrie 2015 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București persoana solicitată, la sesizarea Inspectoratului General pentru Imigrări- Direcția Migrație a dispus luarea în custodie publică a numitului A., căruia nu i s-a putut stabili identitatea reală.

S-a reținut că persoana solicitată are, declarativ, cetățenia maghiară iar suspiciunile cu privire la furtul de identitate pot fi lămurite doar de autoritățile judiciare maghiare care au emis actele de identitate.

În conformitate cu dispozițiile art. 5 parag. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate și nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepția privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres și limitativ, de dispozițiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reținută în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

În materia privării de libertate, Convenția trimite, în esență, la legislația națională și la aplicabilitatea dreptului intern.

Legalitatea sau regularitatea detenției obligă ca arestarea preventivă a unei persoane și menținerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond și de procedură prevăzute de legea națională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispozițiile Convenției și să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.

Opțiunea instanței pentru luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate A. în vederea predării către autoritățile din Ungaria, iar nu a unei alte măsuri mai blânde prevăzute de art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 (control judiciar, sau arest la domiciliu) a fost determinată de caracterul urgent și de necesitatea împiedicării sustragerii persoanei solicitate procedurilor judiciare în curs în stadiul emitent.

Pentru considerentele expuse

Înalta Curte constată că sentința contestată este legală și temeinică și în temeiul art. 425 pct. 7 pct. l lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 215 din data de 08 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. persoana solicitată va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 215 din data de 08 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă persoana solicitată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul interpretului de limba rusă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 decembrie 2015.